1,306 matches
-
uitase un moment, că asta era bine și că acum trebuia s-o ia de la cap. Da, trebuia s-o ia de la cap și ciuma nu uita pe nimeni prea multă vreme. În luna decembrie, ea a ars în piepturile concetățenilor noștri, a iluminat cuptorul, a populat taberele de umbre care nu făceau nimic, nu a încetat, în sfârșit, să înainteze cu mersul ei răbdător și sacadat. Autoritățile contaseră pe zilele friguroase pentru a opri această înaintare și totuși ciuma trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Prin unele poduri se auzea din nou zdrăngăneala lor, uitată de luni întregi. Rieux aștepta publicarea statisticilor generale care avea loc la începutul fiecărei săptămâni. Ele relevau un recul al molimei. V Cu toate că această bruscă repliere a bolii era nesperată, concetățenii noștri nu s-au grăbit să se bucure. Lunile care abia trecuseră, deși sporiseră dorința lor de eliberare, îi învățaseră să fie prudenți și îi obișnuiseră să conteze din ce în ce mai puțin pe un sfârșit apropiat al epidemiei. Totuși, acest fapt nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al doilea. Noile victime ale ciumei cântăreau foarte puțin pe lângă acest fapt exorbitant: statisticile scăzuseră. Unul din semnele că epoca sănătății, fără a fi sperată în mod deschis, era totuși așteptată în secret, era faptul că, începând din acest moment, concetățenii noștri vorbeau bucuroși, deși cu un aer de indiferență, despre modul în care se va organiza viața după ciumă. Toată lumea era de acord în a gândi că părțile plăcute ale vieții dinainte nu vor fi regăsite dintr-o dată și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că aprovizionarea însăși putea să fie puțin ameliorată și că în felul acesta ar scăpa de grija cea mai presantă. Dar, de fapt, sub aceste remarci neînsemnate o speranță nesăbuită se dezlănțuia în același timp și cu atâta forță, încât concetățenii noștri își dădeau uneori seama de ea și se grăbeau atunci să afirme că, oricum, izbăvirea nu era hotărâtă pentru a doua zi. Și, într-adevăr, ciuma nu se opri a doua zi, dar, în aparență, ea își pierdea puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un vapor, sau că va fi din nou autorizată circulația automobilelor, anunțul acestor evenimente la mijlocul lui ianuarie n-ar fi provocat, dimpotrivă, nici o surpriză. Era puțin lucru, fără îndoială. Dar această ușoară nuanță exprima de fapt uriașele progrese făcute de concetățenii noștri pe calea speranței, se poate spune, de altfel, că, începând din momentul în care cea mai infimă speranță a devenit posibilă pentru populație, se sfârșise cu domnia efectivă a ciumei. Nu este mai puțin adevărat că în tot cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
calea speranței, se poate spune, de altfel, că, începând din momentul în care cea mai infimă speranță a devenit posibilă pentru populație, se sfârșise cu domnia efectivă a ciumei. Nu este mai puțin adevărat că în tot cursul lunii ianuarie, concetățenii noștri au reacționat într-un fel contradictoriu. Și anume, ei au trecut, rând pe rând, de la excitare la depresiune. Astfel, au fost înregistrate noi tentative de evadare, chiar în momentul în care statisticile erau cele mai favorabile. Lucrul a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
STIL ȘI, ÎN SEARA DE 25 IANUARIE, UN NEASTÂMPĂR DE VESELIE COPLEȘISE ORAȘUL. PENTRU A SE ALĂTURA BUCURIEI GENERALE, PREFECTUL DĂDUSE ORDIN SĂ SE REVINĂ LA ILUMINAȚIA PE CARE O AVUSESE ORAȘUL ÎNAINTE DE CIUMĂ. SUB UN CER RECE ȘI PUR, CONCETĂȚENII NOȘTRI S-AU REVĂRSAT ATUNCI ÎN GRUPURI ZGOMOTOASE ȘI VESELE PE STRĂZILE PLINE DE LUMINĂ. Desigur, în multe case obloanele rămăseseră trase și unele familii și-au petrecut în tăcere această seară pe care alții o încărcau de strigăte. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimic în oraș, adică dacă totul o să înceapă, ca înainte, de la capăt, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Tarrou credea că ciuma o să schimbe și în același timp n-o să schimbe orașul, că, bineînțeles, cea mai puternică dorință a concetățenilor noștri era și va fi să se poarte ca și când nimic nu s-ar fi schimbat și că, prin urmare, nimic, într-un sens, nu se va schimba, dar că, în alt sens, nu se poate uita totul, chiar dacă ar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nostru, arătând în felul lor că această zi era, pentru toți cei care gemeau că sunt despărțiți, ziua marii revederi. E lesne de închipuit aici ce a putut să devină sentimentul despărțirii care fusese trăit de atât de mulți dintre concetățenii noștri. Trenurile, care în timpul zilei au intrat în orașul nostru nu erau mai puțin încărcate decât acelea care au ieșit. Fiecare își reținuse un loc pentru ziua aceea în cursul celor două săptămâni de răgaz, tremurând ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puțin să-și justifice intervenția și să facă să se înțeleagă de ce a ținut el să adopte tonul naratorului obiectiv. În tot timpul cât a durat ciuma, meseria i-a permis să-i vadă pe cea mai mare parte dintre concetățenii săi și să înregistreze ceea ce simțeau aceștia. El era deci bine plasat pentru a reda ceea ce văzuse și auzise. Dar a vrut să facă acest lucru cu reținerea necesară, în general, el s-a străduit să nu redea mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el a păstrat o anume rezervă, așa cum se cuvine din partea unui martor de bună-credință. Dar, în același timp, urmând legea care guvernează o inimă cinstită, el a luat în mod deliberat partea victimei și a vrut să fie împreună cu oamenii, concetățenii lui, alături de singurele certitudini pe care le posedă ei în comun, și care sunt iubirea, suferința și exilul. Și astfel nici una dintre neliniștele concetățenilor lui nu a rămas neîmpărtășită de el, nici o situație care să nu fi fost a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cinstită, el a luat în mod deliberat partea victimei și a vrut să fie împreună cu oamenii, concetățenii lui, alături de singurele certitudini pe care le posedă ei în comun, și care sunt iubirea, suferința și exilul. Și astfel nici una dintre neliniștele concetățenilor lui nu a rămas neîmpărtășită de el, nici o situație care să nu fi fost a lui. Pentru a fi un martor obiectiv, el trebuia să se refere mai ales la acte, la documente și la ceea ce se spunea. Dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avea el de exprimat în mod personal, așteptarea sa, încercările la care a fost supus, despre ele nu trebuia să vorbească. Dacă s-a folosit totuși de ele, a fost numai ca să-i înțeleagă sau să facă să fie înțeleși concetățenii săi și ca să dea o formă cât mai precisă posibil acelor lucruri pe care, în cea mai mare parte a timpului, el le simțea în mod confuz. La drept vorbind, acest efort de rațiune nu l-a costat nimic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui nu exista nici una care să nu fie și a celorlalți și că, într-o lume în care durerea este atât de adesea singuratică, acesta este un avantaj. Hotărât, el trebuia să vorbească în numele tuturor. Dar există cel puțin un concetățean de-al nostru în numele căruia doctorul Rieux nu poate vorbi. E vorba într-adevăr de cel despre care Tarrou ii spusese într-o zi lui Rieux: "Singura lui crimă adevărată este aceea de a fi aprobat în inima lui ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-au succedat, devine omul cel mai autoritar și puternic din uriașul conglomerat de popoare care au intrat samavolnic în cuprinsul U.R.S.S. în locul knutului țarist a adus mai groaznicul knut comunist, generator al atâtor atrocități și crime împotriva propriilor concetățeni și împotriva omenirii. Era atotputernic, dar l-am simțit și slab și umil în 1941 când la 3 iulie se adresa poporului cu apelativul de „frați și surori”, îndemnându-i la luptă pentru salvarea „Patriei socialiste”. Câștigând în final războiul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
căpitan să-i arate unde domicilia criminalul, din simțământ de român s-a gândit la salvarea lui, fiindcă înțelesese că dacă l-ar fi întâlnit, căpitanul rus l-ar fi împușcat, așa cum fără nici un discernământ au fost împușcați discreționar mulți concetățeni de-ai noștri. Casa lui Vatas se afla la marginea unui drum ce însemna un dreptunghi. A mers pe cele două laturi mici ale dreptunghiului prin sat și pe latura mare, deci mult mai lungi decât dacă ar fi mers
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a Întrebat de ce, Ivan i-a mărturist cu o neobișnuită tragere de inimă că nu și-ar putea ierta țara pentru că l-a tratat atît de prost. — Dar nu țara, ca atare, e de vină, l-a contrazis Wakefield, ci concetățenii tăi. — Și care-i diferența? țară, concetățeni, tot aia. Wakefield i-a sugerat că, de la căderea comunismului, mulți simțiseră că e important să se Întoarcă din exil, să ajute la reconstrucția ce urma unor decenii de opresiune, numai că Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu o neobișnuită tragere de inimă că nu și-ar putea ierta țara pentru că l-a tratat atît de prost. — Dar nu țara, ca atare, e de vină, l-a contrazis Wakefield, ci concetățenii tăi. — Și care-i diferența? țară, concetățeni, tot aia. Wakefield i-a sugerat că, de la căderea comunismului, mulți simțiseră că e important să se Întoarcă din exil, să ajute la reconstrucția ce urma unor decenii de opresiune, numai că Ivan nu Împărtășea același simțămînt. Nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oarecum prețios, „pur și simplu nu am nici un fel de Încredere În lucrurile extrem de articulate și care cer, În plus, și un efort nefiresc pentru a-mi domina instinctele. SÎnt dureros de conștient că, prin aceasta, sînt extrem de diferit de concetățenii mei americani și Îmi pare rău că te-am făcut să crezi, acum mult timp, În Europa, că eram un Joe obișnuit. Îi prefer pe incași, care puteau să-și păstreze privirea imperturbabilă și neplecată În fața adversităților și istoriei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
concurs internațional de proiecte, autorul notiței - probabil Marcel Iancu - comentează cu amărăciune: „La noi clădirile publice sînt încredințate fără concurs (necum internațional), pe bază de afaceri sau favoruri politice” (Contimporanul, nr. 49). În nr. 63 se anunță că, „sub direcția concetățeanului nostru Jean Badovici, apare la Paris, în editura Albert Morance, L’Architecture vivante, cea mai de seamă culegere de reproduceri după machete, planuri și construcții de arhitectură nouă”; publicația va fi deseori semnalată în Contimporanul. Decalajul autohton în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stilizat”, aducînd „ceva din sforțările spre perfecțiune ale teatrului rusesc și german” pleda pentru reținerea la București a actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925). Altminteri, membrii „stîngii moderniste” autohtone - Cocea, Galaction, Arghezi, Vinea - și-au manifestat constant solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care acesta se așază: „Patmos este ostrovul unde un evreu elinizat a scris una dintre cele mai frumoase cărți de coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gânduri. Abandonându-se ritmului magic al autobuzului și al metropolei care zumzăia În jurul lor, cufundată În plăcerea primordială a conștiinței că aparține cuiva, se lăsă cuprinsă de un sentiment aproape mistic al comuniunii cu Roma, cu membrii speciei sale, cu concetățenii săi. Pe Valentina o enerva faptul că mama intra În vorbă cu necunoscuții. Pasagerul Încercă să-l ocolească pe Kevin, călcându-l pe picioare, dar un nou șuvoi de oameni Îl rupse de lângă mama lui, separându-i. Mama fu Împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell, Jr., unul dintre puținii americani liberi care au mai rămas și vă vorbesc din Berlinul liber. Vreau să-i salut pe concetățenii mei, adică pe americanii creștini albi din divizia 106, care astă-seară își ocupă pozițiile în fața bisericii Sfântului Vith. Pe părinții acestor tineri din divizia verde pot să-i asigur că în prezent zona este liniștită. Sunt aliniate regimentele 442 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
privire a misionarului, care părea că îi ghicește gândul, îl reținu la locul lui. — Nu cunosc motivele altor Guverne, replică el în sfârșit. Probabil că majoritatea acționează cu bună credință și nu vor decât să îmbunătățească nivelul de trai al concetățenilor lor din generația actuală, așa cum ați spus dumneavoastră. Dar poate că asta nu este formula cea mai bună pentru țara aceasta. Să analizăm situația: Densitatea demografică este mică și nu există o suprapopulare care să merite efortul de a încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]