5,487 matches
-
-l întâlni pe Olaf îi transfigura pe mulți. -E cineva, spusei. -O da. Îl iubesc mult. Evident, nu îl iubesc așa cum își iubește o soție soțul. Evident? Ce era așa de evident în asta? -Îl iubesc mai mult decât atât, conchise ea. Tot nu înțelegeam nimic. -Dar te plictisesc vorbind atâta despre mine. -Dimpotrivă. -E rândul dumitale să-mi povestești despre felul în care l-ai întâlnit pe Olaf. Eram contrariat. Providența își făcu apariția sub înfățișarea unei pisici. O pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
suficient de important ca să mi se supună. Deschise frigiderul și, cu toate că dădea pe dinafară de provizii, ea îi cântări conținutul cu un aer descumpănit. Ai fi putut s-o crezi o cochetă detaliindu-și garderoba bine garnisită și gata să conchidă că nu are ce să pună pe ea. Am hotărât s-o ajut: -Uite, avem escalopuri, paste proaspete, ciuperci, smântână. Gătesc eu, bine? Păru ușurată. -Te pot ajuta cu ceva? întrebă. -Spală ciupercile și taie-le în lamele. Am curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
simt. Însă trebuia neapărat să răspund, și-atunci ziceam „e frumos”, pe deplin conștient că eram complet pe dinafară, mai cu seamă când zăboveam în fața reconstituirilor de sacrificii umane. Cu toate acestea, părinții mei păreau încântați de opinia mea. Am conchis că gândeau la fel și că nu aveau bun-gust. În muzee domnea un miros de mumie. Chiar în absența cadavrelor, lucru rar prin locurile acestea în care leșurile constituie culmea șicului, puțea a moarte, nu moartea tulburătoare a cimitirelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu și-a închipuit nici măcar în visele ei cele mai nebunești că filmul va fi proiectat fără întrerupere într-o sală a Palatului Tokyo din Paris. -Ei da, pentru o expoziție temporară, scrâșnii eu. -Povestea asta mă reconciliază cu umanitatea, conchise Sigrid, cu lacrimi în ochi. Îi înțelegeam emoția, dar nu voiam să fiu emoționat. Îmi era dificil să aleg cu ce să-i distrug credința în umanitate: să-i aduc la cunoștință că sacrosantul ei soț lucra pentru o rețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sunt beată, nu mai îmi este frică. -Frică de ce? -Habar n-am. Tot timpul îmi este frică, cred că face parte din viață. -Și numai șampania risipește această frică. Șampania conține etanol care scoate cel mai bine petele. Trebuie să conchidem că frica este o pată. Să bem, Sigrid, ca să ne spălăm de ea. Am golit cupa. Dușca glacială mi-a făcut capul mare. -Și dacă frica era păcatul originar, Sigrid? Și dacă beția era mijlocul de a regăsi lumea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Dendé, care spera să atragă de partea lor și oameni ai Securității. Acum, mai scapă de ei dacă poți, începuse Tîrnăcop să-și piardă cumpătul, ducă se-n mă-sa de pitecantropi, nu-i poți scoate din ale lor, conchisese. M-a prins, se gîndi Roja, pregătit să capituleze, simțindu-se dispus să-i facă orice concesie numai ca să și-o ia de pe cap. Fără acele umile obiecte vestimentare se simțea ca un militar fără muniție, ăsta era adevărul. — Ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ia înainte Părințelul cu răspunsul. Chestia asta cu antifeminismul e doar de fațadă, întărește și Curistul, ca să avem subiect de discuție, un pretext, cum se zice. Dacă v-ar auzi cineva ar crede că sînteți toți trei plecați de-acasă, conchide șoferul mult mai relaxat. — Ca să fiu sincer, zice Roja, totul e o farsă. Poți să uiți că ți-ai pierdut timpul discutînd cu noi vrute și nevrute. Stați că nu poate fi chiar așa de simplu, nu se lasă șoferul privind prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înțelegi la chermeza pe care a organizat-o ca să sărbătorească înăbușirea incidentului, a fost o nimica toată, ți-a explicat, cîteva coaste rupte, le-a mai curs borșul la cîțiva, încolo n-a fost mare scofală, meritau caftiți mai tare, conchisese și a început să-ți povestească nostalgic cît pătimise el pînă în clipa aceea, cît de cruntă fusese lupta de clasă și cît de norocoși trebuiau să se considere muncitorii și țăranii care aveau acum drepturi și libertăți cum nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va duce numele prin vremuri, care parte anatomică a corpului și ce Însușiri de caracter ar fi comune cu ale sale și mulțumit de analiză (deși orice ochi avizat putea observa ușor că bunicu’ Gheorghi trișase cu o subiectivitate majoră), conchise: Da, este un adevărat Olar! Și-mi seamănă bine! Mânca-i-ar fetele șurubu’ lui! Va, bucuros de „merchea merchea” pe cel mai mare căluț din familie, prevedea, nu se știe cu care simțuri, apropierea unei și mai mari bucurii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pățit de câteva ori! Inteligentule te coci tare greu! Nu trebuie să-mi pun mintea cu tine să te-nvăț, aici Îi mai greu ca la Botanică, nu?! Valerică nu putea Înțelege nici În ruptul capului ce nu poate Învăța, conchise că este un obiect de studiu foarte greu și nici nu bănuia ce va câștiga la finalul celei mai importante lecții de viață, după credința În Dumnezeu, care-i prima mare lecție! Ceva tot bănuia el și-l exaspera certitudinea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd l-a zărit, l-a chemat la el. Pentru mata, dom' Darie, ceva special de la mine. A întins sticla cu vodcă, făcînd cu ochiul. Pe dom' Cîrteală îl votăm tăt satul, conchide Darie, ridicînd din nou sacoșa. Deși băuse pe săturate bere, acum parcă îi ardea gîtița după o tărie. Omul știa că nevastă-sa, Saveta, nu-l suporta pe Cîrteală și spera ca sacoșa s-o îmbuneze puțin. De la hoțul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
O să trec odată pe la tine. Lacrimile celor doi s-au amestecat, în sfîrșit. În tren, la întoarcere, Bogdănel ține strîns cei 17 lei pe care îi are de la mama. De acum am și eu mamă și pot să și mor, conchide băiețelul. Ne-au modificat genele? Întotdeauna am fost curios să aflu cam care sînt criteriile după care te poți pronunța asupra calității unui popor. Încercam, rob fiind al unei naivități inexplicabile, să găsesc punctele slabe ale românilor și să propun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
locul instituției în stat și pe aceasta n-o discreditează. Dimpotrivă, îi acordă un credit enorm de instituție, sine qua non în obținerea ordinii civile, fără să afecteze independența statului, în concluzia lui e o sentenție cu valoare de oracol "... conchid că religia introdusă de Numa a fost una din principalele cauze ale prosperității Romei, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul religiei este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sau din eroare, spre cei care merită mai mult blamul decît lauda." (I, 10) "Istoria (marilor împărați) va servi fiecărui principe drept ghid sigur și le va arăta drumul gloriei sau infamiei, acela al rușinii sau al onoarei." (1,10) " Conchid că religia introdusă de Numa a fost una dintre principalele cauze ale prosperității Romei. Ea a dat naștere la reguli înțelepte, ceea ce, de obicei determină norocul și norocul asigură succesul, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
permanență trecînd prin aceleași încercări, pînă ce, în sfîrșit, se ridică un om atît de îndrăgostit de vechile învățăminte, încît reușește să înlănțuiască destinul și să-i ia toate mijloacele prin care acesta își manifestă extrema inconstanță." (II, 20) " Putem conchide că nimic nu este mai important pentru o religie, o republică sau o monarhie decît de a-și recăpăta strălucirea pe care o aveau la începuturile lor; trebuie însă făcut în așa fel încît acest fericit rezultat să fie mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principi care au dorit să ridice alți prinți cu ajutorul violenței, s-au prăbușit chiar ei. Secolul nostru ne oferă două exemple: primul se referă la Carol XII, care l-a adus pe Stanislas pe tronul Poloniei, celălalt este mai recent. Conchid, deci, că uzurpatorul nu va merita niciodată gloria, că asasinatele vor fi pururea urîte de neamul omenesc, că principii care comit nedreptăți și violențe împotriva noilor supuși vor îndepărta pe oameni în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un mare principe, care a făcut a doua campanie în Ungaria, a riscat să fie luat prizonier de turci pentru că s-a rătăcit la vînătoare. Aceasta ar trebui chiar interzisă în armată, pentru că dă naștere la multă dezordine în timpul marșurilor. Conchid, deci, că este scuzabil pentru un principe să meargă la vînătoare, cu condiția ca acest lucru să se întîmple rar și să-l distragă de la activitățile serioase și, uneori, foarte triste, încă o dată: nu vreau să interzic nici o plăcere onestă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici a locastei nu trebuie împrumutate într-un tratat de politică; aici trebuie exemplul oamenilor mari și al celor virtuoși. Politicianul recomandă în special severitatea față de trupe; el opune indulgența lui Scipio severității lui Hannibal, preferîndu-l pe cartaginez romanului și conchide că rigoarea este mobilul ordinii și al disciplinei și, prin urmare, al triumfului unei armate. Machiavelli nu procedează cu bună-credință în această ocazie; căci îl alege pe Scipio, cel mai moale dintre generali în privința disciplinei, pentru a-l opune lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
revoluțiilor pare astăzi cu totul sfîrșită. Nu se cunoaște nici un regat, cu excepția Angliei, unde regele să aibă cel mai mic motiv să se teamă de popor; nici regele Angliei n-are de ce se teme, dacă nu provoacă el însuși furtuna. Conchid așadar că un principe crud este mai degrabă în pericol de a fi trădat, decît un principe larg la suflet, deoarece cruzimea nu poate fi suportată și curînd lumea se satură să se tot teamă; în fine, pentru că bunătatea este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și un raționament mai fals decît toate celelalte pe care le-am văzut. Politicianul spune că un principe trebuie să aibă calitățile leului și ale vulpii; ale leului pentru a scăpa de lupi, ale vulpii pentru a fi șiret; și conchide: "Ceea ce demonstrează că un principe nu este obligat să-și țină cuvîntul". Avem aici o concluzie fără premise; nu-i este, oare, rușine Doctorului crimei să bîlbîie astfel lecțiile de necuviință? Dacă am vrea să dăm probitate și bun-simț ideilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se vorbește decît de cei care au fost favoriții Fortunei. E la fel cum se întîmplă în cazul viselor și profețiilor; dintre o mie care au fost false, nu ne reamintim decît pe acelea, foarte puține, care s-au îndeplinit. Conchid deci, că un popor riscă mult cu un principe îndrăzneț, că e amenințat mereu de primejdie, și că suveranul precaut, dacă nu e bun pentru fapte de arme, pare făcut mai degrabă pentru guvernare. Unul merge la risc, celălalt însă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cercetare-dezvoltare și de inovațiile industriale. Deschiderea internațională, pe care o produce globalizarea, îi obligă pe agenții economici să-și întărească capacitățile de adaptare și să administreze tipul și ritmul de achiziționare a cunoștințelor și actualizarea acestora. Să menționăm, pentru a conchide asupra acestui punct, o relație biunivocă între structurile demografice și nevoile de mână de lucru. În special, proporțiile respective de tineri, de salariați de vârstă intermediară și de seniori în cadrul populației active influențează concurența între lucrători de vârste diferite și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
economia politică făcând din munca agricolă și din munca industrială originea bogăției națiunilor. Factorul demografic este de atunci considerat ca un factor endogen ale cărui interacțiuni cu producția determină creșterea. Totuși, două viziuni îi despart pe acești autori: demersul ricardian conchide asupra unei stări staționare a economiei, legată de legea naturală malthusianistă asupra populației (Malthus, 1803), pe când teza smithiană face din argumentarea privind populația un factor pozitiv de creștere. Trăind transformările provocate de revoluția industrială și emergența capitalismului industrial, clasicii liberali
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
depistare mai bună, creșterea numărului de medici sau îmbunătățirea colectării de date sunt elemente ce pot face să crească numărul maladiilor declarate fără ca acest lucru să fie reflectarea unei mai mari morbidități reale. Compararea anchetelor din 1970, 1980 și 1991 conchide la o creștere a morbidității. Conform Clasificării internaționale a handicapului (CIH), incapacitatea corespunde "unei reduceri parțiale sau totale a capacității de a îndeplini o activitate într-un mod sau în limitele considerate ca normale pentru o ființă umană". Dependența este
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]