2,296 matches
-
a personalității sale, adică de a nu căuta adevărul, rămânând în situația care îl determină în mod continuu să nu „facă adevărul”. Concluzie Poziția Magisteriului ecleziastic, așa cum se observă, ține cont de elaborările precedente ale filosofilor și teologilor astfel încât, în Conciliul Vatican II și în gândirea teologică ulterioară, ni se propune o concepție corectă despre realitatea conștiinței care ține cont de dialogul cu autoritatea Sfintei Scripturi, cu reflecția teologico-patristică, dar și cu științele umane, la care se adaugă semnele timpurilor și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în mod deosebit, pe Părinții latini și Maxim Mărturisitorul pe Părinții greci), și pun la dispoziție bazele pentru reflecțiile ulterioare. Jean Galot consideră că doctrina Sfintei Treimi este cea care impune conceptul de persoană ca ființă relațională (675 - al XI Conciliu din Toledo), deoarece persoanele sunt definite pe baza referinței la celelalte persoane, și natura sau substanța formează o realitate absolută. Se înțelege că ființa relațională nu implică o relație logică, ci o realitate relațională, adică o relație între naturi sau
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
creație. Aceasta este vocația omului de a depăși aceste diviziuni, pentru a manifesta caracterul teofanic al universului. Jean Claude Larchet recunoaște că viziunea lui Maxim trimite, așa cum s-a observat, la distincția naturii de ipostază, beneficiind de dezbaterile cristologice consecutive conciliului din Calcedon și de elaborările predecesorilor săi apropiați, dintre care Léonce de Ierusalim și Iustinian, și de propriile reflecții cristologice. Noțiunea de natură (eύσις) se raportează la universal, la gen și la specie, și definește ceea ce este comun tuturor ființelor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
spes 46 După cum am subliniat mai sus, este utilă o privire atentă la documentul GS 46 care afirmă că: „după ce a arătat ce demnitate are persoana umană și ce menire are de îndeplinit în lume, atât individual cât și social, Conciliul, în lumina Evangheliei și a experienței umane, atrage acum atenția tuturor asupra unor probleme contemporane mai urgente, care afectează în cea mai mare măsură neamul omenesc” (GS 46). În mod inevitabil, teologii s-au întrebat: ce relevanță are această referință
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
uman rațional. Vrem să precizăm că scopul documentelor conciliare nu poate fi redus doar la clarificarea unor probleme, ci oferă indiciul unei perspective de fond, în interiorul căreia e posibil ca problema să fie rezolvată. 1.1 Diverse soluții și interpretări Conciliul nu folosește o formulă adversativă, adică nu afirmă una ca să excludă pe cealaltă, sau nu exprimă opoziția lor inconciliabilă. În al doilea rând, exclude și formularea disjunctivă. Nu este vorba de a alege una dintre posibilități, excluzând-o în același
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de cunoaștere primară, esențială sau accidentală și secundară. Astfel, s-ar afirma că există două izvoare, dintre care unul ar fi mereu de preferat, iar celălalt ar avea o valoare confirmativă, dar secundară față de valoarea primului izvor. Semnificația dată de Conciliu este cea copulativă, fapt care face ca cele două izvoare să nu poată fi neglijate. Această ultimă semnificație presupune următoarele condiții: să nu se excludă un izvor din partea celuilalt izvor; trimiterea implicită și explicită a unuia la celălalt; să nu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
era competența exclusivă a Magisterului, ca regulă proximă, pentru că ei îi aparținea funcția activă de a păstra și a interpreta depozitul credinței, iar teologia avea doar o funcție auxiliară și subordonată Magisterului. Pentru a depăși acest model ecleziologic, în derularea Conciliului Vatican II era necesară inserarea raportului dintre teologie și Magister, în contextul mai amplu al funcțiilor ecleziale de transmitere a Revelației. Contrar așteptărilor, s-a ajuns nu doar la o amplificare a conflictualității dintre Magister și teologie, ci chiar la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se fondează aceeași enciclică, există un adevărat dialog între enciclicile care fac referire la doctrina lui Toma de Aquino (nota nr. 9 - Cf. S. Thom., Sum. Theol. I-II, q. 94, a. 2 - asupra preceptelor legii naturale) și documentele Conciliului Vatican al II-lea, în special Gaudium et spes 47-52, care au la bază doctrina lui Augustin. Una dintre problemele care trezesc preocuparea studioșilor este conceptul de natură prezent în argumentarea legii naturale atât ca punct de plecare, cât și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o cultură în care să-și exprime creativitatea libertății sale”. În ce privește enciclica H.V., autorul francez afirmă că este vorba de o ambiguitate legată de conceptul de natură, deoarece utilizează un concept biologic al naturii umane ce contrazice viziunea personalistă a Conciliului Vatican II. În orice caz, el își dă seama că în conținutul aceleiași enciclici, ordinea biologică nu este impusă în mod necondiționat decât în măsura în care este legată de o valoare personală și transcendentală. Ceea ce H.V. dorește să sublinieze, dincolo de orice deficit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
câte puțin, persoanele feminine menționate în Noul Testament și-au pierdut din importanța lor în mod progresiv. Problema poziției femeii demonstrează că, odată cu trecerea timpului, nu s-a mai simțit atât de acut necesitatea ca ea să predice evanghelia asemenea bărbatului. Conciliul Vatican II manifestă o atitudine de respect și gratitudine față de persoana feminină în documentul despre rolul laicilor, Apostolicam actuositatem, fapt care reprezintă recunoașterea importanței și locului ei permanent în Biserică: „Deoarece în zilele noastre femeile iau tot mai activ parte
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a fost cauza de la care au pornit problemele lui Rinaldeschi 62. Jocul de noroc era ubicuu în societățile medievale, și în ciuda multor prohibiții și restricții, era în general tolerat și aproape niciodată pedepsit cu moartea. Decretul celui de-al Patrulea Conciliu de la Laterano în 1215, care le interzicea clericilor să practice jocuri de noroc, nu menționa nimic despre laici 63, și unele registre din Bologna către sfârșitul secolului al XIV-lea arată că biserică lua jocurile de noroc mult mai puțin
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
era considerat un păcat capital, si reușită sau eșecul acestuia nu avea în principiu niciun efect asupra conținutului sau moral. Însă tentativă de suicid era rar discutată, si nu era pedepsită sever. Canonul al patrulea al celui de al Șaisprezecelea Conciliu de la Toledo din 693 sugerează o pedeapsă de excomunicare pentru două luni, și conform Penitențiarului Vigiliei din Avila, care a fost scrisă în Spania la începutul secolului al IX-lea, "acela care voiește să se sinucidă prin spânzurare sau în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
i-a fost redusă pentru că nu fusese ofensat vreun sfânt, ci doar Christos, care se presupunea că este atoateiertător. Legea ecleziastica tindea să fie mai toleranță, sau probabil mai realistă, decat legea civilă în privința blasfemiei. Conform celui de al Doilea Conciliu de la Ravenna din 1311, delincvenții la prima abatere ar trebui excluși pentru o lună din biserică și celor care repeta ar trebui să le fie negat dreptul la o înmormântare creștineasca.105 Rapoartele anchetelor bologneze citate mai sus arată că
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
la slujbe în anumite biserici, si, în cazuri mai serioase, pelerinaje de penitenta. Blasfemia de acest tip era de obicei însoțită de jocul de noroc 106. Vezi pp. !! de completat.ra de obicei însoțită de jucatul În 1514, al Cincilea Conciliu de la Laterano a stabilit diverse scări de pedepse, depinzând de numărul ofenselor, în plus față de penitentele impuse în foro conscientiae, pentru blasfematorii care dețineau funcții publice, pentru clerici și preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili și plebei, care erau pedepsiți
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și conducătorii care puneau în practică aceste pedepse, precum și informatorii, erau recompensați cu o treime din amenzi și cu o indulgenta de zece ani. Trei ani mai tarziu, sinodul provincial ținut la Florența a repetat decretele celui de-al Cincilea Conciliu de la Laterano și a adăugat două capitole, unul spunând că majestatea divină era la fel de mult rănită de ceea ce era făcut imaginilor pe cât era "cel pe care imaginile îl reprezintă", si un altul decretând că: Oricine care, instigat de o furie
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Giulio, jurist, 55 Codicele de la Sân Miniato, 25, 35, 84 Codul lui Justinian, 50 Compania celor Negri, 25, 26, 31, 39 Compania S. Maria della Croce al Tempio, 26, 124 Compania Sf. Luca, 32 Compania Sf. Urban (Sân Miniato), 25 conciliile bisericii: Laterano, cel de-al IV-lea conciliu, 44; Laterano, cel de-al V-lea conciliu, 58, 59; Ravenna, cel de-al II-lea conciliu, 58; Toledo, cel de-al XVI-lea conciliu, 49 Confreria Sân Giovanni Decollato, 25 Conrad
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
35, 84 Codul lui Justinian, 50 Compania celor Negri, 25, 26, 31, 39 Compania S. Maria della Croce al Tempio, 26, 124 Compania Sf. Luca, 32 Compania Sf. Urban (Sân Miniato), 25 conciliile bisericii: Laterano, cel de-al IV-lea conciliu, 44; Laterano, cel de-al V-lea conciliu, 58, 59; Ravenna, cel de-al II-lea conciliu, 58; Toledo, cel de-al XVI-lea conciliu, 49 Confreria Sân Giovanni Decollato, 25 Conrad IV, rege german și rege al Siciliei și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Negri, 25, 26, 31, 39 Compania S. Maria della Croce al Tempio, 26, 124 Compania Sf. Luca, 32 Compania Sf. Urban (Sân Miniato), 25 conciliile bisericii: Laterano, cel de-al IV-lea conciliu, 44; Laterano, cel de-al V-lea conciliu, 58, 59; Ravenna, cel de-al II-lea conciliu, 58; Toledo, cel de-al XVI-lea conciliu, 49 Confreria Sân Giovanni Decollato, 25 Conrad IV, rege german și rege al Siciliei și Ierusalimului, 46 Cortona, 38 Cristofor, sfanțul, 60 Cronaca
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Croce al Tempio, 26, 124 Compania Sf. Luca, 32 Compania Sf. Urban (Sân Miniato), 25 conciliile bisericii: Laterano, cel de-al IV-lea conciliu, 44; Laterano, cel de-al V-lea conciliu, 58, 59; Ravenna, cel de-al II-lea conciliu, 58; Toledo, cel de-al XVI-lea conciliu, 49 Confreria Sân Giovanni Decollato, 25 Conrad IV, rege german și rege al Siciliei și Ierusalimului, 46 Cortona, 38 Cristofor, sfanțul, 60 Cronaca, arhitect, 70 crucifixe, 61, 71 Deciani, Tiberio (Decianus), 140
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
32 Compania Sf. Urban (Sân Miniato), 25 conciliile bisericii: Laterano, cel de-al IV-lea conciliu, 44; Laterano, cel de-al V-lea conciliu, 58, 59; Ravenna, cel de-al II-lea conciliu, 58; Toledo, cel de-al XVI-lea conciliu, 49 Confreria Sân Giovanni Decollato, 25 Conrad IV, rege german și rege al Siciliei și Ierusalimului, 46 Cortona, 38 Cristofor, sfanțul, 60 Cronaca, arhitect, 70 crucifixe, 61, 71 Deciani, Tiberio (Decianus), 140 del Bădia, Iodoco, 29 del Cittadino, Francesco, 134
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
530, trad. J. Ț. McNeill și H. M. Gamer, Medieval Handbooks of Penance, Records of Civilization 29 (New York, 1938), 291. Vezi Bourquelot, "Recherches" (n. 14 mai sus), 555, care a spus că nu erau prescripții împotriva tentativei de suicid în canoanele conciliilor timpurii, si Murray, Suicide (n. 14 mai sus), ÎI, 400-401, care de asemenea atrage atenția asupra evidentei indirecte din Old Norse Eidsivathinglaw, care nega înmormântarea creștineasca celui care "a murit din această cauză", dar nu, din câte se pare, dacă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
si cum Piero este bătrân, sărac, si împovărat de familie. Și la fel, așteptăm ceea ce Ilustra Să Excelentă ne va sfătui în această privință]. 105 ÎI Ravenna 1311, c. 27, în Mansi, Collectio (n. 16 mai sus), XXV, col. 471-472. Conciliul din Paris din 1429, c. 22 și c. 26, îi pedepsea pe cei aflați la prima abatere cu o săptămână în închisoare doar cu apă și pâine, pe cei aflați la a doua cu două săptămâni, iar cei aflați la
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
trebuie să vadă dacă personalul este dispus să facă din viața celorlalți unicul stimul generator de acțiune. Ce-i de făcut? În această imensă trudă de reînnoire, de regândire și de strădanie menită să stimuleze întoarcerea la evanghelie promovată de Conciliul Vatican II, și adeseori înăbușită în acești cincizeci de ani scurși de la acel eveniment, papa Francisc pare să creadă că noua suflare care trebuie să dinamizeze viața consacrată ar putea deveni un veritabil start pentru o experiență nouă, care să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
capacitatea creativă a omului. De fapt, creația riscă să fie redusă la latura sa de reproducere biologică, elevată, ca să spunem așa, de instituția căsătoriei nu doar datorită puterii acesteia de tămăduire a concupiscenței - așa cum se considera și se credea până la conciliul Vatican II - ci oarecum și ca o debarasare de animalitate. Să renunți la o astfel de formă de creație-creativitate înseamnă să îmbrățișezi și să mărturisești că există multe căi pentru a transmite viața și multe feluri de a fi creativi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sfârșit dorința lor cea bună». Iată de ce este posibil să înfăptuim, nu neapărat în mod voit, ceea ce s-ar putea defini un adulter religios atunci când uităm de locul din care am pornit, în mod concis reliefat de înțelepciunea pătrunzătoare a Conciliului Vatican II, prin acești termeni: Într-o atât de mare varietate a darurilor, toți cei care sunt chemați de Dumnezeu la urmarea sfaturilor evanghelice și se angajează cu fidelitate la aceasta prin profesiune se dedică în mod deosebit Domnului urmându
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]