30,218 matches
-
ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă a unei surdo-mute ce are norocul să fie ajutată de un medic, care o învață să comunice, dar și nenorocul să fie violată de un don juan, care o condamnă la oprobriul public. Speculînd la maximum ambianța unei așezări pescărești izolate în care natura reliefează atît drama eroinei, cît și pe cea a doctorului ostracizat, filmul înregistrează mai multe momente de climax, într-o succesiune ce împletește duioșia cu violența
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
Legiunii de la alegeri. A urmat, la 29 decembrie 1933, actul asasinării premierului Duca. Codreanu s-a ascuns, asasinii efectivi și cei considerați asasini morali (Crainic, Nae Ionescu, Dragoș Protopopescu etc., etc.) au fost arestați. La proces, asasinii efectivi au fost condamnați iar ceilalți acuzați, inclusiv N. Crainic, Traian Brăileanu (relevînd diferența specifică a fiecăruia) și nu crede că stînga democratică, prin țărănism, s-a opus eficient, propunînd o alternativă valabilă. Garda de Fier cultiva totalitarismul ca ideologie politică, dar pentru a
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
camilpetresciană va fi energic conotată ideologic în generația '30, cînd Mircea Eliade, de pildă, redescoperea vigoarea primară și magică a unui Hasdeu, cînd iraționalismul își reintra în drepturi și cînd pînă și G. Călinescu, singur printre marii critici ai momentului, condamna "formalismul" maiorescian. Patru sau cinci decenii mai tîrziu, după tezele din 1971, aceeași, în linii generale, va fi tema refuzului, cu precizarea că nu se putea da pe față iraționalismul, mascat de un naționalism de școală nouă, comunistă. între timp
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
bată! Cluburi secrete de luptă împînzesc America! Dacă noii veniți sînt moi ca aluatul, după cîteva săptămîni sînt ca sculptați în lemn! În terapia prin fight club regizorul vede o tentativă de "recuperare a masculinității pierdute" (într-o lume, evident, condamnată la "emasculare"). Apare, în film, și întrebarea, gen anchetă: "" Răspunsuri: "Cu tata. Cu șeful meu. Cu Gandhi. Cu Lincoln. Cu Hemingway." Nimeni nu zice că s-ar bate cu morile de vînt. (Acela e alt film!)... Asistăm și la variațiuni
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
unele din ele, mai ales, de pildă cu unul ce avea să fie ghilotinat și care uita, din cînd în cînd, să-și lipească la loc capul... Nerval, sumbrul... Ce haz pe el!... De folosit, în cazul unui prozator ratat condamnat să se facă una cu toți eroii creați de el... Se jură mereu pe autenticitatea personajelor, chinuindu-se să demonstreze că "trăiește ca ele". Arta lui care, de atîta nevoie de autenticitate, devine falsă și incredibilă. * Întîlnire cu M. pe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
e îndrăgostită. Alegînd o făptură anume de care să se apropie, în acea complicitate a iubirii despre care vorbeam mai sus, Anna respinge, implicit, pe toate celelalte (inclusiv pe fiul ei). Iubirea, așadar, sfidează (cum remarcă Octavio Paz), respinge, alungă, condamnă pe alții să fie singuri, înainte de a fi iubire, de a se apleca tandru asupra celuilalt. De aceea și Midori, soția, și Shoko, copila, sînt singure. Ultima scrisoare, în ordinea introducerii lor în roman, este a lui Saiko. Ordinea aceasta
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
reală a lui Bernard Bouriscot - diplomat francez - și a lui Shi Pei Pu - primadonă a Operei din Pekin - aceasta fiindu-i iubită timp de douăzeci de ani și presupusă mamă a copilului lor. În 1986, cuplul a fost acuzat și condamnat de un tribunal din Franța pentru spionaj în favoarea Chinei. În timpul procesului, lui Bouriscot i-a fost dezvăluită adevărata identitate a primadonei: ea era, de fapt, un bărbat. Din acest fapt real s-a inspirat autorul lui M... Butterfly, o piesă
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în mod serios, în finalul biografiei din 1932. Eminescu era contra alogenilor. Caragiale se declara pe sine grec. N. Davidescu l-a numit "ultimul ocupant fanariot" și i-a condamnat inaderența la "rasa și spiritul românesc". Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
de la bănci, dacă iau în calcul sumele uriașe din economia subterană, înseamnă că, bănește, România nu stă chiar atât de prost. Impardonabil este că acești bani provin din hoții și escrocherii și nu din muncă cinstită. Cineva spunea că suntem condamnați la integrare europeană - și avea dreptate. Felul în care debutează negocierile amintește însă frapant de alipirea Hong Kongului, în 1997, imperiului chinez. Vom negocia orbește, fără a ni se îngădui să vedem cu ochii noștri tărâmurile visate. Pentru noi, spațiul
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună contrariul - dinaintea trecutului supărător care trebuie modificat și care găsise odată
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Și preocuparea esențială e, aici, boala să incurabilă (un cancer al gîtului), pe care prozatorul o credea în 7 iulie ameliorata și organismul în curs de refacere. Va fi, din păcate, cum se știe, o mare iluzie a unui om condamnat să moară la 59 de ani (bătrînă să mama, care atîta l-a sîcîit cu pretenții bănești, i-a supraviețuit cu șase luni, deși era mai în vîrstă decît fiul ei cu 20 de ani). Paralel cu jurnalul, să-i
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Ștefan Predescu către fiul său, scrise în anii terorii comuniste. Ștefan Predescu este etichetat drept "fascist" (de șeful său, Zamfir Zamfirescu, pe care l-a acuzat că fură materiale de construcție și falsifică acte). Așteptând să fie arestat - și, poate, condamnat la moarte (ne aflăm în deceniul șase, când un presupus anticomunist are toate șansele să dispară fără urmă) -, el redactează o suită de scrisori care il au că destinatar pe fiul său, cel din viitor, capabil să înțeleagă: "Dragul meu
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în Germania", o izbutita reconstituire a unei călătorii cu trenul prin Germania cu "belele localității prin care trecurăm", în care apar o baroneasă
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
deja, cenzură politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil, citarea din scriitori reacționari precum Maiorescu sau Arghezi și neglijarea unor progresiști că I.C.Frimu și I. Păun-Pincio. Utilizarea ca material lingvistic a textelor "corecte politic" ale vremii a fost totuși o eroare a începuturilor; curînd se va ajunge
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
pregătire specială putea să se orienteze în mulțimea de prescurtări, trimiteri, care împînzesc Dicționarul" (p. 75). în domeniul limbii se manifestă deja puternic pudibonderia regimului, care va împiedica în mod constant dezvoltarea unor cercetări asupra limbii vorbite, populare, reale; sînt condamnate acele "preocupări minore și uneori chiar nedemne, ca, spre exemplu, sinonimica ăfemeii venaleă sau a ăcopilului din floria" (p. 75); "viața intimă a curtezanelor interesa poate conducerea veche a institutului, oameni crescuți în cultura capitalisto-mosierească. Noi trebuie să ne lepădam
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
aceluiași Mihai Antonescu, tocmai în vederea tratativelor cu Aliații și a încheierii unui armistițiu care să provoace și o întoarcere de front... într-un tîrziu, retrospectiv, Al. Voitinovici - fost președinte al Tribunalului Poporului - avea să-i schițeze un sumar portret demnitarului condamnat la moarte și executat în 1946: "...Mihai Antonescu era un plîngăreț, afirmă mereu ce a făcut el, ca a fost un democrat din grupul ăClartéă, asociație de prietenie româno-franceză, francofil. A avut o poziție detestabila pentru un om politic, pentru că
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
din Est lucrurile stau la fel. Capitalismul e atacat, de la dreapta și de la stînga, de majoritatea intelectualilor umaniști. Filosofi, moraliști, politologi, scriitori, aceștia nu par să aibă un dușman mai detestabil decît democrația burgheza. Nae Ionescu și elevii săi români condamnă la unison parlamentarismul și liberalismul, regimul pluralist al votului universal, vorbind de corupția oamenilor de afaceri și de impotenta oamenilor politici. Cu toții visează un regim de mînă forțe, care să curețe pădurea de uscaturi. Stînga nu gîndește mult diferit, doar
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
a prăpădit, sau de cîte ori trec pe lînga mormîntul său de la Belu, mă gîndesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sînt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria mă va condamnă pentru împiedicarea unui băiat foarte înzestrat să meargă la studii în străinătate și din care ar fi ieșit cine știe ce om de seamă. Știu că eu am fost o piedică în calea lui și că am fost rău și meschin ajutînd
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
pe care le-au dezvoltat asemenea îmbinări sînt de altfel discutate de Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944). Merită amintit și faptul că, în cel mai popular cod de maniere elegante apărut după 1990, structura în cauză nu e condamnată, ba chiar e recomandată explicit - e drept, pentru o situatie limitată: adresarea către socri! ("ne putem adresa cu Doamna Silvia, Domnule Andrei" - Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astăzi, Humanitas, 1995, p. 61). Mi se pare ca exista si o oarecare
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
până la urmă, trebuie să ne declaram mulțumiți că s-a făcut măcar atât. Că, în fine, cativa infractori și-au luat locurile binemeritate în spatele gratiilor. Chiar dacă se operează în continuare cu jumătăți de măsură, măcar suntem siguri că au fost condamnați niște vinovați, iar eroarea juridică ține doar de proasta distribuire a pedepselor pe cap de condamnat, si nu de oportunitatea ei ca atare. Dar, cine știe, poate e și asta o etapă dintr-o operație dificilă de instaurare a democrației
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
Cristian Teodorescu N-A TRECUT prea mult timp de cînd un judecător inamovibil, dl Dinu Marin, l-a condamnat pe Miron Cozma pentru tulburarea liniștii publice. Între timp, autorul acestei sentințe a demisionat, optînd pentru avocatură. Recursul Parchetului a ajuns la Curtea Supremă de Justiție unde trei judecători, tot atît de inamovibili că și fostul lor coleg, l-au
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
pe Miron Cozma pentru tulburarea liniștii publice. Între timp, autorul acestei sentințe a demisionat, optînd pentru avocatură. Recursul Parchetului a ajuns la Curtea Supremă de Justiție unde trei judecători, tot atît de inamovibili că și fostul lor coleg, l-au condamnat pe Miron Cozma la 18 ani de închisoare. Diferența e uriașă, dar fostul judecător Dinu Marin s-a plîns, printre altele, ca a avut de judecat de unul singur o cauză atît de dificilă precum rolul lui Miron Cozma în
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
a sacadat diminuarea nivelului de trai, într-o lume tot mai plină de ispite și deci natural înclinată să se întindă mai mult decât îi este plapuma. Peste toate, capacitatea de producție a țării a scăzut din an în an, condamnând orice program de redresare. Insul de-sine-stătător a mai înțeles și tristul adevăr că îi revine să se descurce singur sau să piară cu adevarat. Enormă îmbogățire a unora, în mod cert frauduloasă și nesancționata, l-a revoltat în adânc, modificând
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
apare deodată din culise, neanunțat, cu pasul sau rar, apăsat. Sală crede că asta-i programul. În stupefacția lor, vor fi crezînd și unii așezați la masa prezidiului. Iar "bombă" cade brusc explodînd pe scenă deschisă, vastă, chiar în dreptul prezidiului, condamnat dinainte de la Centru, fără să se știe. Cele mai dramatice sînt execuțiile, destituirile făcute, cinic, pe loc, si cu grijă să nu transpară ceva... Eram numai ochi, în fundul sălii. Bogza se oprise masiv lîngă masă lungă drapata în roșu. Una
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
a mințit cu grosolănie, pretinzând că-i conduce la București spre a le apăra drepturile! În fața celui mai penibil act al său de bravura criminală, toate ambiguitățile sentinței Curții Supreme de Justiție cad. Să nu uităm că Miron Cozma este condamnat acum doar pentru una din participările la mineriade, si anume, expediția din septembrie 1991. Sunt prea bine cunoscute motivele punerii între paranteze a celorlalte expediții războinice ale minerilor la București: necesitatea protejării unora dintre foștii săi complici. Generic, acest complice
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]