798 matches
-
funeraliile defunctului Joaquim Estudioso, căci al lui era numele prin care Isaura, care venise dintr-o localitate îndepărtată ca să se mărite aici, începuse și ea, cum e obiceiul la țară, să fie cunoscută. Cipriano Algor își amintea că își exprimase condoleanțele la ieșirea din cimitir, în același loc unde câteva luni mai târziu s-au întâlnit din nou ca să schimbe impresii și promisiuni despre un urcior spart. Era o văduvă în plus în așezare, încă o femeie umbând în doliu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rândul ei: „Eu sunt!“ IX În Samarkandul aflat În sărbătoare, o femeie Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea multă bucurie. Dar, la Întoarcerea În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-a invitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nasr Han, care-i cere să se alăture soliei Însărcinate să meargă să-i prezinte sultanului defunct omagiile Samarkandului. Omar se pornește și el la drum, alături, e adevărat, de o sută douăzeci de alte persoane. Locul de prezentare a condoleanțelor este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei doi strângându-și ceremonios mâna, schimbând câteva fraze de condoleanțe. Kassakovski cinase adesea În casa tatălui prietenului meu, ceea ce mi-a oferit un răgaz de câteva clipe. Am profitat de asta ca să grăbesc pasul către ieșire, Înfășurat În aba mea, și să străbat grădina pe care cazacii se străduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
semnalul de retragere, un soi de gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de retragere, un soi de gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici n-o să muriți prea curând. Cum v-ați dat seama? — Păreți în plină formă. — Merg la sală. Pentru karate. M-ar interesa o incinerare. — Pentru o rudă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment? întreabă directorul, aflat încă sub impresia avertismentului primit. — La o înmormântare. Directorul îi strânge mâna dreaptă între mâinile sale și încearcă să-l consoleze: — Îmi pare rău. Condoleanțe. — N-a murit încă, îl liniștește Lionel. — Am înțeles, e în fază terminală. Toți murim... Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate aveți. Din ce material să fie? revine directorul la oile lui, arătându-i un costum negru. De
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ei de metal, instrumentul de ajutat la citit pe care i-l dăduse tata. Arăta ca și cum cineva de sus, de la foarte mare înălțime, ar fi încercat să citească și să înțeleagă ce se întâmplase. în rest nu mai exista nimic. Condoleanțele mele, a spus bancherul. Mulțumesc, am răspuns, sunteți foarte amabil. Nimeni, a mai zis el, nu știe ce s-a întâmplat de fapt. Se puteau face doar supoziții. Era îndeobște cunoscut că tata avusese puternice înclinații științifice. Se presupunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Oradea sau Arad, nu am reținut bine și cred că nu are importanță localitatea ci faptul că m-a impresionat acest neplăcut eveniment. A doua zi după amiază am venit din nou pe scara A. Cu multe scuze și transmițând condoleanțe, am reușit să recenzez și familia decedatului. Locuiau doar părinții aici, el locuise, am aflat de la danșii, În blocul vecin cu blocul unde stau eu. Găsesc și locatarii de la etajul 3, foarte amabili, văduvi, văduve, locuind singuri, copiii lor, realizați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sufletești căreia nu-i convenea să se vorbească de funie în casa spînzuratului? Am intrat cu Charlot la Continental. I-am destăinuit și lui, firește, că mă despart de contesă. (Mă angajam tot mai adânc în hotărârea de a divorța.) ― Condoleanțele mele, baroane, spuse el primind vestea cu obișnuita-i indiferență. (îmi schimbase totodată și... titulatura.) Ai prins-o în flagrant delict? ― A, nici vorbă!... Nu ne înțelegeam... Asta a fost pricina... ― Va să zică nepotrivire de caracteriologie? ― Chiar așa... Ne despărțim prin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toate păcatele, de nu fura din dulapul mamei vreo bucățică de zahăr. La fel convențională era și față de vreo tragedie umană. Uneori chiar era rea. Mi-a povestit, astfel, că s-a dus cu mai multe camarade să-i prezinte condoleanțe unei profesoare la care ținea și căreia îi murise tatăl. Acolo, în momentul când profesoara, de obicei reținută, a izbucnit în lacrămi, ele s-au pornit pe un râs nebun, suspect, pe care au trebuit să și-l ascundă cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aibă recunoștință către Sandu, și Sandu a fost intim cu Viky. De la moară până aici nu sunt decât doi kilometri. Trebuie să vie neapărat, chiar dacă n-a vă-zut-o încă nimeni ieșind din casă. Nu poate scăpa cu un bilet de condoleanțe. În momente grave se cunosc prietenii, și Sandu și Ioana au nevoie de prietenia ei. Hacik nu arată prea elegant, dar va fi nevoie de dânsul. Cunoaște bine Cavarna și va putea face multe servicii, fără să mă mai ostenesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu, când s-a întâmplat, iar omul cu un picior i-a spus că nu trecuseră decât trei zile, dar să ne intre bine-n cap că nu-i vorba de sinucidere, și atunci noi, toți patru, am zis, sincere condoleanțe și că ne pare foarte rău și că nu vrem să mai deranjăm, iar eu m-am și întors, vrând s-o iau spre poartă, dar caporalul ne-a spus să așteptăm, să nu ne grăbim, că vrea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama și cu mine, pe lângă noi tot treceau mașini, taxiuri și bicicliști în costume negre, iar când am ajuns pe Kálvária, se înmulțiseră și pietonii, toată lumea care trecea ne saluta, au fost chiar unii care ne-au spus și sincere condoleanțe, mama îi saluta cu o înclinare a capului, răspunzându-le de fiecare dată la fel, că le mulțumește, le mulțumește foarte mult. Uneori și bicicliștii întorceau capul, făcându-ne cu mâna sau ridicându-și pălăriile, nici n-aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aș fi vrut să ajungem odată. La un moment dat, un taxi alb s-a oprit în dreptul nostru, șoferul a deschis ușa și, ducându-și două degete la cozorocul șepcii de piele, i-a zis mamei că stimată doamnă, sincere condoleanțe, îmi permiteți să vă duc o bucată de drum?, dar mama a dat din mână a lehamite, spunându-i că nici vorbă, dacă am putut veni pe jos până acolo, câteva sute de metri în plus chiar că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu pălărie a spus că el nu crede, fiindcă auzise el că, ei, și tocmai atunci am ajuns în dreptul lor, și când ne-au văzut, au tăcut, ăla cu pălărie și-a ridicat pălăria, apoi amândoi ne-au spus, sincere condoleanțe, le pare foarte rău pentru bietul bunicu’, iar eu iarăși n-am știut ce s-ar fi cuvenit să zic, dar mama a spus imediat că le mulțumește pentru amabilitate și că au venit, așa că am mulțumit și eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
docilă, se dădea în lături, uitându-se la noi de parc-am fi fost niște staruri, mulți ne și salutau, și mai toți ne ziceau ce om cumsecade a fost bunicul meu, și cât de rău le pare, și sincere condoleanțe, iar mama le făcea numai semn cu capul, și dădeam și eu din cap, și așa am înaintat spre treptele principale, nu mai văzusem până acum poarta cea mare, neagră, cu ornamente aurii, atât de larg deschisă, e drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe loc a venit la noi un tânăr, în mână cu o mapă legată în piele bordo, ne-a salutat și s-a prezentat, dar nu i-am înțeles numele fiindcă vorbea destul de repede, ne-a spus și el sincere condoleanțe și că ne salută cu drag, el este secretarul tovarășului Bherekméri, comitetul orășenesc de partid i-a trasat lui sarcina organizării acestui eveniment, și să fim amabili, să urcăm pe podium, că rudele apropiate acolo trebuie să stea, așa că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a așezat lângă Matei să doarmă, să uite. Un timp a visat... — Bună ziua, tinere, s-a auzit dintr-odată vocea uneia dintre femeile Îmbrăcate În negru. — Bună ziua, doamnă. Dumneavoastră trebuie să fiți mama lui Matei, semănați atât de mult. Condoleanțe. Nefericită alegere a mai făcut și moartea asta, a zis cu voce tulbure. — Fericită, nefericită, pe toți ne ia. Mai bine vino să mănânci ceva, să bei un pahar cu noi. Ești coleg cu Matei, nu? Haide, peste două ore
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Am mai primit ecouri și de la Budapesta, unde europarlamentarul „ROMÂN”, Laszlo Tokes, amicul Puterii băsesciene, stâlpul puterii PDL-iste, care a declarat ziua de 1 decembrie, zi doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Întreg timpul. Oricum, tot nu avea mare lucru de făcut În colțul acela pierdut de provincie. O expresie de nedumerire Îi Întunecă fugar chipul, căreia Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de condoleanțe folosită era un model În genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]