866 matches
-
pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozofând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor italian care, împrietenindu-se cu Sergiu, i s-a confesat odată: „Sunt îndrăgostit de trei ani de nevasta ta.“ — De bună seamă că Maestrul s-a enervat, am pre supus eu. — Știi ce i-a răspuns Sergiu? „Și eu sunt îndrăgostit de ea!“ — Minunat! am exclamat, visătoare. Așa frumoasă cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vreme, deși ziua se încenușase, decise să plece de acasă. Era mai hotărât ca oricând să meargă la Jan. Se simțea oarecum jenat că nu e în stare să ia singur o hotărâre. Jan îi era un prieten adevărat și, confesându-i-se, putea să-și reconfirme unele convingeri, să alunge temerile și incertitudinile ce-l încercau. În ziua aceea, n-a știut dacă răsărise soarele, dacă mâncase sau nu. În pragul serii se afla la casa prietenului lui. N-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Gambetta, Faure au frică de a recunoaște îndreptățirea cestiunilor soțiale. Victor Hugo știa prea bine că acea mână a părinților întinsă din mormânt către fii e o frază. Împăratul a știut, [a] recunoscut, nu s-a speriat și, fără să confeseze profundele adevăruri ce treceau ca niște umbre prin sufletul său, a lucrat și a lucrat bine. E o idee profundă în espresia: Beschraenkter Untertanenverstand. Ochii mulțimei nu se deschid pentru ca să nu [se] sperie de abisul de nenorocirea către care merge
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
buni colegi. Se îndreptau spre un binecunoscut liceu, ținânduse de mână, ca niște copii care merg la grădiniță sau la școală. Când eram pe punctul de a-i depăși, atenția mi-a fost atrasă, involuntar, de spusele băiatului, care se confesa drăgălașei codane. Încerc să redau, cât mai fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X- a sau a XI-a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți, săptămâna următoare) și distracția
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi-se la nesfârșit în latrinele hotelurilor aeroportului și întrebându-mă dacă Helen ar fi fost dispusă să-i trateze pe soția și pe fiul cel mic al lui Seagrave sau, poate, chiar și pe el. Apoi, atrăgându-i altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vreau! Toți din jur sunt edificați, Laur a pus mâna pe Flora, sunt și puțin invidioși însă nicio grijă, ’’are balta pește’’. Au luat-o încetișor spre casa Malvinei și după ce sau despărțit de ea, Flora, respirând adânc i se confesă repede, continuându-și plimbarea, sub crengile cu frunziș întunecos al copacilor și în zgomotele obișnuite ale serii de vară: - Malvina este un copil mare, a venit din Ardeal în vacanță, să câștige o bucată de pâine, aici la niște rude
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
poeme scrise „în dulcele stil clasic” în care se respectă toate rigorile prozodice, dar și poeme scrise de 11 poeții familiarizați cu schimbările „de ultimă oră” survenite în sfera poeziei. Poeții își trăiesc aventura lor lirică pe care și-o „confesează” într-o retorică ce ține de talentul fiecăruia. Pe câțiva i-am urmărit de mai multă vreme și numele lor pot să le socotesc printre „stâlpii” de susținere ai „Confluențelor lirice”: Laurențiu Belizan, Teodor Dume, Alexandru Gheție, Daniel Lăcătuș, Ileana
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trăiești o sută de ani!... Și după aia?... glăsui filozofic Iorgu, scuturându-și pânzele de păianjen de pe haine. Cine-a lucrat la pompele funebre știe mai bine decât oricine cât de vremelnică e lumea asta, fiule!... Știi, Stelică, i se confesă Iorgu cu glas coborât, eu tot nu m-am deprins bine cu gândul că plec de aici definitiv... V-aș fi lăsat vouă casa și toate lucrurile astea, dacă s-ar fi putut... Aș fi știut că sunt pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ar fi trebuit să plecăm, a spus, și în vocea lui se auzea reproșul dureros, încă viu după atâția ani. După asta, am trăit doar în munca mea și am iubit doar munca. Am fost o dată la prostituate, s-a confesat el rușinat. Dar erau prea triste. Până în ziua în care te-am văzut în piață, nu m-am străduit să sper la nimic. Când te-am recunoscut prima dată ca fiind iubita mea, inima mi s-a trezit la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ton mai exigent decât mi-aș fi dorit. Și nu neapărat exigent cât sincer. Asta a făcut-o, probabil, pe autoare să îmi pună în față o continuare. Nu prea mare ca dimensiuni și în siajul precedentei. Mi s-a confesat chiar că procesul de gestație a fost mult mai lung și că a încercat să lase manuscrisul la „fezandat” pentru obiectivitate mult mai mult decât în alte dăți. Semn bun, am gândit și am intrat în miezul lecturii. Se pare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spaima de moarte și religia în care au crezut înainte de exil au fost motivele dominante ce au marcat, de fiecare dată, fuga și căutările din primii zece ani petrecuți pe un pământ nou ale tuturor celor care mi s-au confesat. Așa se face că am luminat dintr-un unghi anume zoroastrismul lui Omar, iar în aceste pagini preliminare nu intenționez decât să ofer minime repere ale cultului lui Zoroastru cititorilor români care nu au avut încă ocazia să ajungă într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
propriu. W.B. Maxwell Își amintește că În copilărie a beneficiat de generozitatea lui Wilde și că, fără prea multe scrupule, a transcris și publicat una dintre povestirile ce ieșeau din gura lui Wilde ca dintr-un corn al abundenței. Confesându-i-se magistrului, acesta s-a amuzat copios, Însă a devenit brusc preocupat, rugându-l să nu „transcrie” povestea despre un bărbat și portretul lui. „Pe aceea am s-o scriu eu pe larg și aș fi groaznic de supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu sunt sigură. Deși, asta crede poliția. M-au întrebat dacă-mi aduc aminte să-i fi pomenit vreodată numele, iar eu le-am spus că nu. Nu mă mira; mi-era greu să-mi imaginez că cineva i se confesează lui Hazel despre viața amoroasă. Nu m-am putut abține să nu mă întreb cum se descurca Hazel în privința asta. Era la fel de asexuată ca o amibă care se reproduce divizându-se fix pe mijloc. Pasiunea și-o păstra pentru scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Philip, la care am răspuns din nou nu. Păi, eu am venit aici la aproape un an și jumătate după ce ea a dispărut și, deși eu și cu Philip ne înțelegeam destul de bine, doar n-avea să mi se confeseze despre cum o strânsese de gât, nu? Deci tu crezi că el a făcut-o? zisei eu, curioasă. Ben petrecuse foarte mult timp în compania lui Philip Cantley; probabil că-l cunoștea la fel de bine ca oricare dintre noi. Da. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amar. M-ar fi târât după el. Nenorocit nerecunoscător. Practic eu conduceam teatrul în locul lui. — O știai pe Shirley de la facultate, nu? Parcă mi-a și spus Hazel că ați fost colegi, dar n-am făcut legătura. Ți s-a confesat? — Da, Shirley și cu mine eram destul de apropiați. Numai mie mi-a spus despre Philip. Într-un fel, ne-am plâns unul altuia pe umăr. — Ea despre faptul că Philip e violent, iar tu din cauza lui Hazel? — Tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau deja ocupați până peste urechi. Hugo ridică dintr-o sprânceană către mine. Am încercat să nu mi se citească nimic pe față. — Dar bătuse toba de nu știu când despre interogatorii, spunea Ben. Am crezut că Philip i se confesase. Eram sigur că știa ceva și nu voia să spună. Și cu cât se strângea mai mult lațul în jurul ei, cu atât era mai rău pentru mine. Parcă mă torturau cu picătura chinezească. Am cochetat cu ideea de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel mai neglijent și lipsit de profesionalism comportament de care am auzit până acum. Și de ce vrei să mă omori și pe mine? întrebai eu, curioasă. Adică, înțeleg ce ai cu Hugo, pentru că Violet se poate să i se fi confesat. —Mamă, mulțumesc! mormăi Hugo. —Dar de ce pe mine? Sunt sigură că-s mult prea departe în lanțul trofic ca să am vreo importanță. —Hazel m-a sunat azi de dimineață, zise Ben. Se pare că ai trecut pe la apartamentul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se sprijine. Își aminti de bărbatul care a ocupat postul său cu câțiva ani în urmă, care s-a văzut scos din funcție în câteva luni după ce au fost dezvăluite încercările de la Camp David. Ceea ce era mai rău, i se confesa acum lui Amir Tal, în timp ce scuipa în palmă cojile de semințe, era că se simțea derutat. —Ascultă, la o pigua, un atentat sinucigaș din partea Hamasului sau a Jihadului m-aș fi așteptat. I s-a întâmplat lui Rabin, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac prudent: - Am impresia că și dumneavoastră sunteți dornic să vă confesați - așa Îmi spun mie al șaselea simț și bătrâna logică aristotelică. Pentru ce altceva m-ați fi așteptat? A surâs indulgent: - Raționament corect, concluzie falsă, dar n-are importanță. Ce vrei să știi? - Tot, dacă n-aveți nimic Împotrivă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de activist la Comitetul Județean de Cultură. Tot Carâmb, ajuns director în Minister, mă va aduce, peste ani, la Cinematografie, găsindu-mi postul ăsta de arhivist, unde m-am retras să-mi îngân romanțele. Nu am mai apucat să mă confesez. Între timp a revenit și celălalt cu Volga. Au vorbit ceva între ei și mi-au dat legitimațiile. Mi-au spus că puteau să mă salte, dar ieșeau din tură și n-aveau chef. Altă dată o vor face, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
redusă la clipa revelației. * Din punctul de vedere al psihanalizei, suntem cu toții bolnavi, portavoci ale unei pepiniere de mizerii pe care adâncul din noi le produce fără încetare, clătinând schema coerenței noastre fragile. Dinaintea șarlatanului cu diplomă nu ne mai confesăm păcatele, ci porcăriile pe care nu am fost în stare să le facem, pe care le-am evitat din lașitate, din neputință, și nicidecum pentru că am fi fost grijulii cu ceilalți. Culpabilitățile noastre nu mai poartă contragreutatea iertării sau a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dar nu a făcut-o. Cu o expresie extrem de solemnă pe chip, s-a întins peste masă și m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a spus. E îngrozitor. Era rândul lui Tom să se confeseze. Era rândul meu să îmi ascult nepotul spunându-mi că și el era îndrăgostit de o femeie inaccesibilă. O numea M.F.P. Inițialele veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să te auzi chiar și când vorbeai în șoaptă. Pentru Harry, locul trebuie să fi avut ceva din confortul și intimitatea unui confesional. În orice caz, aici prefera să se confeseze - mai întâi față de Tom și acum față de mine. În ce-l privea, cunoștințele mele despre existența lui prebrooklyniană se limitau la câteva lucruri: născut în Buffalo, fostul soț al lui Bette, tatăl Florei, perioada petrecută la închisoare. Nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se trage însă această suferință narcisică ? Zamfirescu se ferește să ofere o explicație. Și nici eu nu mă simt prea bine... Urmașii lui Ienăchiță Văcărescu „Ceea ce m-a surprins peste tot și de fiecare dată este imposibilitatea situațiilor winăwin”, se confesează A., un bun prieten școlit pe trei continente și întors brusc și provocator în țară pentru a se apuca de afaceri. Da, nu m-am gîndit niciodată la asta și este greu de probat. Dar merită toată atenția. Prin minte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi auzit în celelalte încăperi concepute din fostele săli spațioase de cazino, prin fragmentarea acestora cu pereți de placaj sau de pefele. Cu câteva minute înainte de venirea Iozefinei, mă convinsesem cât de periculos este să dialoghezi, să povestești, să te confesezi în această bibliotecă. Ies și eu mâhnit. Pășind prin ninsoarea abundentă, sufocantă chiar, auzeam ca un ecou, clapele de pian din filmul Love story, pe care l văzusem de două ori. Fusese singurul film pe care avusesem răbdare să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]