1,576 matches
-
dumneavoastră ce credeți, ca istoric distins ce vă aflați, de legătura sau opoziția pe care o civilizație o poate stabili Între producție și frumos. Tipul care mi-a făcut cinste ca unui soldat ce mă aflu cu un cocteil de coniac cu zmeură zice că ei au În comună și un ansamblu de dansuri folclorice care a luat premiu În Polonia și În Belgia. Da, da, dar acareturile, chioșcul ăla de ședințe?... La revedere, Zare * Și nu s-ar putea afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un brâu în carouri și ținea în mână o sticlă de coniac cu formă rotunjită, pe care o bălăngăne pe lângă picior. Danny mirosi același Napoleon de cincizeci de ani vechime pe care îl cumpăra el o dată pe an ca recompensă pentru că își petrecea Crăciunul cu mama lui. Bărbatul întrebă: — Da? De la LASD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trimiși foarte discret. Mulți dintre clienții mei sunt bărbați căsătoriți și cu familii, așa că o memorie vidă constituie un serviciu suplimentar pe care îl ofer. Paharul tremura în mâna lui Danny. — Și vă așteptați să vă cred? Gordean sorbi din coniac. Nu, dar mă aștept să accepți că acest răspuns este singurul pe care îl vei primi. — Vreau să văd registrele unde sunt consemnate respectivele servicii, precum și o listă a clienților. — Nu. Nu pun nimic pe hârtie. Ar putea fi considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o listă a clienților. — Nu. Nu pun nimic pe hârtie. Ar putea fi considerat un act de codoșlâc, înțelegi? Atunci câteva nume. — Nu. Și nu insista. Danny se sili să-și înmoaie doar buzele în băutură. De-abia dacă gustă coniacul. Învârti lichidul în pahar și îl adulmecă, ținându-l de picior cu două degete - și se opri atunci când își dădu seama că îl imita pe Gordean. — Domnule Gor... — Domnule Upshaw, am ajuns într-un impas. Așa că permite-mi să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
George Wiltsie ieșea cu un astfel de individ. Dacă e așa, voi pune informația la dispoziția locotenentului Matthews, iar el poate să facă ce poftește cu ea. Mulțumit? Danny dădu licoarea peste cap - treizeci de dolari de băutură de calitate. Coniacul îi arse traiectul digestiv în timp ce aluneca în jos, iar căldura lui îi înăspri vocea. — În cazul ăsta îi am de partea mea pe cei de la LAPD, plus Procuratura. S-ar putea ca lor să nu le convină faptul că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dragoste, nici în politică. Și nu e un asasin. Întreabă-l pe el dacă nu mă crezi, dar fii respectuos. Charles are o toleranță foarte redusă la abuzuri și dispune de o mare putere juridică. Gordean îi întinse paharul de coniac. Danny îl luă și îl dădu din nou peste cap. Dar dușmani de-ai lui Wiltsie și Lindenaur, cunoscuți, tipi cu care concurau? — Nu cunosc nici un astfel de caz. — Cum așa? — Eu încerc să țin lucrurile separate și izolate. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cap. Dar dușmani de-ai lui Wiltsie și Lindenaur, cunoscuți, tipi cu care concurau? — Nu cunosc nici un astfel de caz. — Cum așa? — Eu încerc să țin lucrurile separate și izolate. — De ce? — Pentru a evita astfel de situații. Danny simți cum coniacul își face efectul, combinându-se și cu porția de acasă. Domnule Gordean, sunteți homosexual? — Nu, domnule detectiv. Dumneata ești? Danny roși, ridică paharul și văzu că era gol. Își reveni reînviind o replică din dialogul cu Considine. Povestea asta veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aș fi fost dispus să-i împărtășesc în mod normal, așa că fii recunoscător. — Și asta-i tot? Ochii lui Gordean erau goi și nu mai exprimau nimic. — Nu. Transmite-mi toate întrebările viitoare prin intermediul locotenentului Matthews și învață să sorbi coniacul fin. Așa îl vei aprecia mai mult. Danny aruncă paharul de cristal pe un scaun Louis XIV și ieși afară. *** Avea de pierdut o oră și jumătate înainte de întâlnirea cu Considine. Nici nu se punea problema să mai bea. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e exact inversul vieții tale? Sunt sigur că ai o familie frumoasă. O soție sau o prietenă, o familie frumoasă care ar considera că așa ceva e șocant. N-ai vrea să-mi povestești despre toate astea la un pahar de coniac Napoleon, care îți place atât de mult? Preț de o fracțiune de secundă lui Danny i se făcu frică. Gordean și Băiat Drăguț deveniră niște siluete de carton, niște răufăcători în care să-și descarce pistolul. Ieși numaidecât pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-a izbit expresia lui absorbită de actul pe care îl săvîrșea. - Beți un coniac? Mă privi cu ezitare. - Cred că da. N-am mai băut de treisprezece ani. - Vin de la... „studii”. Am dat telefon acasă, să nu moară soacră-mea. - Și doamna? - Venea la vorbitor. Avem și un băiat. Cînd am plecat, abia împlinise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca un copilaș, foarte puțin protocolar, în scaunul său la conferința ceea din Kazahstan. Într-un moment de reverie, a tresărit și din patriotism, a trimis chiar o telegramă în țara sa dar cum era somnoros și lejer chehui, după coniacul de aseară, nu a mai stat să mai conceapă o telegramă nouă, ci a preluat una din clasici, a semnat-o și a trimis-o cu ocazia zilei naționale. Iată cum sună: „Bravos națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să nu fie așa dar tare mă îndoiesc și prostia îndeamnă demonic pe cel în cauză să pună ștampila pe Băsescu, fiindcă i s-a părut lui că e băiat de gașcă și poate da pe gât un kil de coniac, fără să se cunoască, pe când Geoană, canci, nu este în stare de așa ceva.” Și spre regretul nostru, chiar așa s a întâmplat, prostia endemică a mioriticului nostru popor, nu s-a făcut de rușine și a ales: Băsescu. Au fost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cântece de vitejie. Dorește să intre în istorie, ca haiduc al crizei, care, de unul singur, s-au luptat cu hidra aceasta și i-a tăiat toate brațele, cu care înșfăcase bugetul, economia, siguranța națională etc, etc, și în plus, coniacul prezidențial, cel de toate zilele și mai ales nopțile. Desigur, că tabăra celor mulți, spoliată la sânge, care reprezintă peste 92% din populația țării, dorește să fie înălțat, dar nu în slavă, ci în furci, precum criminalii dovediți, dar deocamdată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cap statul cu noi și de asemenea va trebui să conștientizăm, că în acest fel contribuim major la liniștea absolut necesară, unui președinte atât de iubit, precum Băsescu, pentru a putea să se gândească în tihnă sorbind un păhărel de coniac și la alte măsuri tot așa de prielnice cetățeanului, care a avut nefericirea să se nască român. Totuși nene Trăienică, te știu băiat de gașcă și de aceea, n-aș vrea să închei această scriere fără să pun și eu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a fost însuși marele șofer al națiunii, am putea spune chiar primul șofer al națiunii, președintele Băsescu. Este îndreptățită sintagma, primul șofer al națiunii, deoarece s-a dovedit că este primul șofer, care poate să conducă având un kil de coniac la bordul personal, fără să fie oprit de poliție, ba din contra aceștia îl păzesc și stau pe aproape ca la o adică, să-l poată scoate în siguranță din șanț. El a insistat la modul dezinteresat, așa a declarat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Auzind-o, părea mult mai înspăimântătoare decât te-ai fi așteptat judecând după înfățișarea ei inofensivă. Deci asta e povestea vieții tale, John Joe? El a dat ușor din cap. Dar nu ai spus nimic de cele două sticle de coniac pe zi pe care le-ai băut în ultimii zece ani! N-ai pomenit nimic de vitele pe care le-ai vândut fără știrea fratelui tău! Și n-ai suflat nici un cuvânt despre a doua ipotecă pe care ai încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deși pe mine n-avea nici o șansă să mă îngenuncheze. N-aveam de gând să reacționez orice mi-ar fi spus, ci să rămân calmă. Oricum, pe mine nu mă avea cu nimic la mână. Nu băusem două sticle de coniac pe zi și nici nu vândusem vitele fără știrea fratelui meu. Josephine l-a presat pe John Joe fără milă, cu o rafală de întrebări legate de copilăria lui, de la relația pe care o avusese cu maică-sa... Chestiile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Aș fi fost în stare să ucid ca să pun mâna pe un produs care să-mi poată modifica starea de spirit. Orice fel de produs. Nu trebuia să fie neapărat Valium. Mi-ar fi fost suficientă și o sticlă de coniac. Agitată la culme, m-am decis să mă ridic și să mă duc să-l confrunt pe doctorul Billings, să insist să-mi citească chestionarul. Stai jos, mi-a ordonat Celine cu o voce dintr-odată foarte fermă. —Pof...tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea profund dezamăgită. — Mereu m-a bătut la cap că trebuie să bea whisky când e răcită sau porto sau coniac când e deranjată la stomac sau... — Ce vină am dacă sunt deseori bolnavă? l-a întrerupt Chaquie cu un accent mai snob decât de obicei. Josephine i-a aruncat o privire, iar Chaquie a lăsat-o baltă. —Cum ziceam, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot presat-o până când aceasta a recunoscut cât bea. Când, în final, a recunoscut că dădea peste cap o sticlă de Baccardi pe zi, Josephine a continuat s-o interogheze, iar Chaquie a recunoscut că adăuga la sticla de Baccardi coniac și Valium. Apoi Josephine a pornit-o în căutarea motivelor. S-a axat pe două puncte - obsesia lui Chaquie cu privire la aspectul exterior și insistența cu care pretindea că era o persoană bună și respectabilă, un cetățean al păturii de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot zahărul. Părintele Johnny, un alcoolic turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O ziaristă de scandal, pe care o chema Mary și care era grasă, urâtă, acră și lipsită de talent. în ultimii cinci ani băuse câte-o sticlă de coniac pe zi și aruncase cu rahat în orice persoană pe care-o găsea și care era demnă de un articol. Viața ei era un dezastru. Ceea ce nu i s-ar fi putut întâmpla unei femei mai drăguțe decât ea! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre bar. Nu puteam face altceva decât să stau și s-aștept. în bar mai erau vreo câteva persoane - toți bărbați. Plutea o atmosferă macho ostilă și am simțit foarte clar că nu eram deloc bine-venită. Când am comandat un coniac, toate conversațiile au încetat. Timp de o secundă - o secundă îngrozitoare - am crezut că barmanul o să refuze să mă servească. Nervoasă, m-am așezat în cel mai îndepărtat colț. Speram că paharul cu coniac o să mă calmeze. Dar când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc bine-venită. Când am comandat un coniac, toate conversațiile au încetat. Timp de o secundă - o secundă îngrozitoare - am crezut că barmanul o să refuze să mă servească. Nervoasă, m-am așezat în cel mai îndepărtat colț. Speram că paharul cu coniac o să mă calmeze. Dar când l-am terminat, mă simțeam tot ca naiba. Așa că am mai băut un pahar. Și-ncă unul. Am stat acolo, nervoasă și nefericită, evitând să-mi intersectez privirea cu cineva, implorând timpul să treacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă cufund din nou în abisul întunecat al nebuniei din capul meu. De fiecare dată când îmi aduceam aminte de noaptea îngrozitoare pe care o petrecusem cu Chris sau de ceea ce-mi spusese mama, mai luam o gură de coniac și mă concentram pe sentimentul pe care îmi imaginam c-aveam să-l am după ce obțineam cocaina. După o veșnicie petrecută în barul ăla, am fost abordată de un bărbat care voia să știe dacă nu eram interesată să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
persoanele din bar au încercat să mă facă să cumpăr metadonă. Era clar că în anul ăla avuseseră o recoltă grasă. în așteptarea lui Tiernan, mie mi s-au lipit ochii de ușă. Dar Tiernan n-a venit. Cu tot coniacul, am intrat din nou în panică. Ce să fac? Cum să mai fac rost de droguri după ce aruncasem pe apa sâmbetei așa de mulți bani? Mi-a venit în minte încă o posibilitate. Dintr-odată, faptul că Tiernan o ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]