2,717 matches
-
aici, din limba vorbită, au trecut în limbajul literaturii culte: „Când prin crengi s-a fi ivit / Luna-n noaptea cea de vară Mi-i ținea de subsoară, / Te-oi ținea de după gât.” (M. Eminescu) 2. MODUL CONJUNCTIVtc "2. MODUL CONJUNCTIV" Are o situație deosebită în interiorul categoriei morfologice a modului; nu reprezintă totdeauna expresia atitudinii subiective a vorbitorului față de acțiunea verbului. Vorbitorul nu are totdeauna libertate absolută de alegere; conjunctivul i se poate impune, ca unică posibilitate, peste orice condiționare categorială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oi ținea de după gât.” (M. Eminescu) 2. MODUL CONJUNCTIVtc "2. MODUL CONJUNCTIV" Are o situație deosebită în interiorul categoriei morfologice a modului; nu reprezintă totdeauna expresia atitudinii subiective a vorbitorului față de acțiunea verbului. Vorbitorul nu are totdeauna libertate absolută de alegere; conjunctivul i se poate impune, ca unică posibilitate, peste orice condiționare categorială, specifică modului gramatical. Conjunctivul cunoaște nu numai o condiționare morfologică, pe terenul opoziției interne, specifice categoriei mod, ci și una sintactică. Din perspectivă morfologică, modul conjunctiv are semantica sa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebită în interiorul categoriei morfologice a modului; nu reprezintă totdeauna expresia atitudinii subiective a vorbitorului față de acțiunea verbului. Vorbitorul nu are totdeauna libertate absolută de alegere; conjunctivul i se poate impune, ca unică posibilitate, peste orice condiționare categorială, specifică modului gramatical. Conjunctivul cunoaște nu numai o condiționare morfologică, pe terenul opoziției interne, specifice categoriei mod, ci și una sintactică. Din perspectivă morfologică, modul conjunctiv are semantica sa specifică: situează acțiunea verbală sub semnul incertitudinii; este posibilă realizarea ei, dar este nesigură. Se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolută de alegere; conjunctivul i se poate impune, ca unică posibilitate, peste orice condiționare categorială, specifică modului gramatical. Conjunctivul cunoaște nu numai o condiționare morfologică, pe terenul opoziției interne, specifice categoriei mod, ci și una sintactică. Din perspectivă morfologică, modul conjunctiv are semantica sa specifică: situează acțiunea verbală sub semnul incertitudinii; este posibilă realizarea ei, dar este nesigură. Se opune, prin aceasta, în primul rând, indicativului, mod al realității, al certitudinii-realitate: „El vine mereu aici”!/„Să vină el aici?” Opoziția cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezumtivul, de exemplu), este, din punct de vedere semantic (la perfect, și formal) mai puțin netă, putând intra, uneori, chiar în relație de sinonimie gramaticală cu aceste moduri: „Să vină el aici?” = „Va fi venind el aici?” Din perspective sintactice, conjunctivul este un mod al subordonării. Există verbe, locuțiuni și expresii verbale, pe de o parte, construcții și raporturi sintactice, pe de alta, care pot fi urmate exclusiv (sau pot fi realizate exclusiv), sau aproape exclusiv, de (printr-un) verb la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este un mod al subordonării. Există verbe, locuțiuni și expresii verbale, pe de o parte, construcții și raporturi sintactice, pe de alta, care pot fi urmate exclusiv (sau pot fi realizate exclusiv), sau aproape exclusiv, de (printr-un) verb la conjunctiv. Cer conjunctivul, în primul rând, verbele modale: a trebui, a putea, a-i veni, a vrea etc., multe dintre verbele de aspect: a da, a începe, a se apuca, a continua etc., ca și alte verbe: a încerca, a îndrăzni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod al subordonării. Există verbe, locuțiuni și expresii verbale, pe de o parte, construcții și raporturi sintactice, pe de alta, care pot fi urmate exclusiv (sau pot fi realizate exclusiv), sau aproape exclusiv, de (printr-un) verb la conjunctiv. Cer conjunctivul, în primul rând, verbele modale: a trebui, a putea, a-i veni, a vrea etc., multe dintre verbele de aspect: a da, a începe, a se apuca, a continua etc., ca și alte verbe: a încerca, a îndrăzni, a renunța
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a putea, a-i veni, a vrea etc., multe dintre verbele de aspect: a da, a începe, a se apuca, a continua etc., ca și alte verbe: a încerca, a îndrăzni, a renunța, a ruga, a îndemna, a cere etc. Conjunctivul poate fi impus de natura raportului sintactic în care se află înscris verbul și de funcția sintactică pe care o realizează subordonata. Predicatul unei circumstanțiale de scop, de exemplu, este totdeauna la conjunctiv: „Din sfera mea venii cu greu / Ca să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a ruga, a îndemna, a cere etc. Conjunctivul poate fi impus de natura raportului sintactic în care se află înscris verbul și de funcția sintactică pe care o realizează subordonata. Predicatul unei circumstanțiale de scop, de exemplu, este totdeauna la conjunctiv: „Din sfera mea venii cu greu / Ca să te-ascult ș-acuma” (M. Eminescu) ca și predicatul unor circumstanțiale modale, temporale etc.: „Fără să mai aștepte îngăduința, un țăran trecu pragul.” (L. Rebreanu) „Tu m-ai învățat, părinte, și ne-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul unor circumstanțiale modale, temporale etc.: „Fără să mai aștepte îngăduința, un țăran trecu pragul.” (L. Rebreanu) „Tu m-ai învățat, părinte, și ne-am grăbit să-ți cerem binecuvântarea.” (L.Rebreanu) Este drept că, în cele mai multe din aceste situații, conjunctivul se păstrează în sfera semanticii sale, de mod al unei acțiuni nesigure dar posibile, însă aceasta se întâmplă nu pentru că ar fi vrerea (atitudinea) vorbitorului, ci pentru că este o exigență a sintaxei limbii române. Pe de altă parte, subordonarea însăși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
păstrează în sfera semanticii sale, de mod al unei acțiuni nesigure dar posibile, însă aceasta se întâmplă nu pentru că ar fi vrerea (atitudinea) vorbitorului, ci pentru că este o exigență a sintaxei limbii române. Pe de altă parte, subordonarea însăși a conjunctivului nu este totdeauna numai de natură formală. Chiar semantica lui - din perspectiva opozițiilor specifice categoriei gramaticale a modului - stă în strânsă legătură cu semantica verbului regent. Verbe ca a încerca, a vrea, a-i veni, a ruga, a trebui etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. se află prin însăși structura lor semantică sub semnul nesiguranței și circumscriu, în consecință, nesiguranței și acțiunea verbului subordonat. Subordonat (în amândouă sensurile: al construcției formale și al planului semantic), unui indicativ, mai cu seamă la un timp trecut, conjunctivul exprimă acțiuni reale și sigure: „Fiindcă am avut norocul să vă întâlnesc pe D-stră, coane Griguță, vă rog să mă ascultați...” (L. Rebreanu) Subordonat, în schimb, unui prezumtiv, prezintă acțiunea ca ipotetică: „...Nici nu prea știa ce ar fi având
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am avut norocul să vă întâlnesc pe D-stră, coane Griguță, vă rog să mă ascultați...” (L. Rebreanu) Subordonat, în schimb, unui prezumtiv, prezintă acțiunea ca ipotetică: „...Nici nu prea știa ce ar fi având să vorbească cu Pintea” (I. Slavici) Conjunctivul își afirmă caracterul subiectiv modal, de expresie a atitudinii vorbitorului față de acțiunea verbului, în două situații: • când construcția sintactică, în care se cuprinde, ca subordonat, nu cere cu obligativitate prezența unui conjunctiv. Având libertate de alegere, vorbitorul apelează la forma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi având să vorbească cu Pintea” (I. Slavici) Conjunctivul își afirmă caracterul subiectiv modal, de expresie a atitudinii vorbitorului față de acțiunea verbului, în două situații: • când construcția sintactică, în care se cuprinde, ca subordonat, nu cere cu obligativitate prezența unui conjunctiv. Având libertate de alegere, vorbitorul apelează la forma de conjunctiv doar dacă are îndoieli în legătură cu desfășurarea acțiunii verbale. Între indicativul și conjunctivul verbului a veni, din frazele: „Nu cred că vine.” și „Nu cred să vină.”, deosebirea nu mai este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afirmă caracterul subiectiv modal, de expresie a atitudinii vorbitorului față de acțiunea verbului, în două situații: • când construcția sintactică, în care se cuprinde, ca subordonat, nu cere cu obligativitate prezența unui conjunctiv. Având libertate de alegere, vorbitorul apelează la forma de conjunctiv doar dacă are îndoieli în legătură cu desfășurarea acțiunii verbale. Între indicativul și conjunctivul verbului a veni, din frazele: „Nu cred că vine.” și „Nu cred să vină.”, deosebirea nu mai este doar de ordin formal, ci și de ordin semantic. Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în două situații: • când construcția sintactică, în care se cuprinde, ca subordonat, nu cere cu obligativitate prezența unui conjunctiv. Având libertate de alegere, vorbitorul apelează la forma de conjunctiv doar dacă are îndoieli în legătură cu desfășurarea acțiunii verbale. Între indicativul și conjunctivul verbului a veni, din frazele: „Nu cred că vine.” și „Nu cred să vină.”, deosebirea nu mai este doar de ordin formal, ci și de ordin semantic. Prin construcția cu verbul la conjunctiv, vorbitorul își accentuează îndoiala exprimată deja prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în legătură cu desfășurarea acțiunii verbale. Între indicativul și conjunctivul verbului a veni, din frazele: „Nu cred că vine.” și „Nu cred să vină.”, deosebirea nu mai este doar de ordin formal, ci și de ordin semantic. Prin construcția cu verbul la conjunctiv, vorbitorul își accentuează îndoiala exprimată deja prin verbul a crede, întrebuințat la forma negativă. • când verbul la conjunctiv este predicat al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu cred să vină.”, deosebirea nu mai este doar de ordin formal, ci și de ordin semantic. Prin construcția cu verbul la conjunctiv, vorbitorul își accentuează îndoiala exprimată deja prin verbul a crede, întrebuințat la forma negativă. • când verbul la conjunctiv este predicat al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la conjunctiv, vorbitorul își accentuează îndoiala exprimată deja prin verbul a crede, întrebuințat la forma negativă. • când verbul la conjunctiv este predicat al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbitorul își accentuează îndoiala exprimată deja prin verbul a crede, întrebuințat la forma negativă. • când verbul la conjunctiv este predicat al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă și deosebiri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă și deosebiri din punctul de vedere al planului semantic al modului: prezentul dezvoltă valoarea specifică a conjunctivului, de mod al nesiguranței, al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă și deosebiri din punctul de vedere al planului semantic al modului: prezentul dezvoltă valoarea specifică a conjunctivului, de mod al nesiguranței, al acțiunii posibile dar nesigure, în timp ce perfectul prilejuiește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă și deosebiri din punctul de vedere al planului semantic al modului: prezentul dezvoltă valoarea specifică a conjunctivului, de mod al nesiguranței, al acțiunii posibile dar nesigure, în timp ce perfectul prilejuiește mai cu seamă manifestarea valorii de ireal. Principalele sensuri modale specifice, conjunctivul le dezvoltă ca predicat în propoziții nondependente sau izolate: a. posibilitatea (pe un fond de incertitudine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și deosebiri din punctul de vedere al planului semantic al modului: prezentul dezvoltă valoarea specifică a conjunctivului, de mod al nesiguranței, al acțiunii posibile dar nesigure, în timp ce perfectul prilejuiește mai cu seamă manifestarea valorii de ireal. Principalele sensuri modale specifice, conjunctivul le dezvoltă ca predicat în propoziții nondependente sau izolate: a. posibilitatea (pe un fond de incertitudine): „Să fi aflat ceva? se întreba Lucu.” (I. Vinea) b. ipoteza: în propoziții nondependente, de obicei enunțiative: „Să zic că trece un străin pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului lingvistic: „...Să aibă vreo patru metri lungime...”; „Era și foarte tânăr; să tot fi avut 20 de ani.” (Mateiu I. Caragiale) Impus de anumite verbe (de mod, aspect, impersonale) sau de funcția sintactică a propoziției pe care o introduc, conjunctivul este (sau poate fi considerat) amodal: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi / Iubirii pe pământ.” (M. Eminescu) „L-am văzut cu ochii mei și nu se poate să fi ieșit d-aici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]