1,422 matches
-
se dusese, acum o loveam fără motiv, mereu, când îi vedeam chipul zeiesc mă tulbura parcă și mai mult decât la început, dar în același timp îmi era de nesuportat, citeam pe acel chip prima mea înfrângere, fără scuză ori consolare și simțeam nevoia s-o lovesc, îi strigam, spune adevărul, nu-i așa că ați conspirat împotriva statului, nu-i așa că dușmăniți cuceririle revoluționare ale poporului, și când strigam asta eram convins că și ea și soțul ei sunt nevinovați, dar
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
șaizeci bătuți pe muche." - Da' ce-a avut, doamnă? - Nimic, ce să aibă? Un infarct. Da' nici n-a știut, doamnă, nici n-a simțit. Ca un înger, vă spun. Doamna Marinescu mulțumi pentru "trista veste", bâigui câteva cuvinte de consolare și vru să încheie convorbirea. - V-am anunțat, doamnă, fiindcă era normal să știți și dumneavoastră, nu-i așa? Sărmanul Jiji s-ar bucura, credeți-mă, foarte mult, dacă ați participa la înhumare. Mâine, vineri, la ora 11, la Izvorul
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
o mare bucurie, dacă nu cea mai mare din ultimii ani de viață. Fostul oponent, chiar dușman, Arghezi, îi scrie una dintre cele mai emoționante scrisori rămase de la scriitorii români (este reprodusă, integral, în note și arată că, și pentru consolarea eficientă e nevoie de talent). Lovinescu notează, succint ca de obicei: "Zi mohorîtă dimineața; după-amiaza diluvială. [...] Zi dominată de admirabila scrisoare ce-mi publică Arghezi în Informația. Plîng pur și simplu. Mi-o anunță, entuziast și alarmat, M. Celarianu". Urmează
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
Nicolae Prelipceanu holocaustul poeților bătrâni. consolare 1 nu vă temeți prieteni și mai ales prietene de aceeași vârstă înaintată acum combustia nu e cel mai rău lucru de pe lume se va face astfel curat în urma noastră le-ați dat naștere sau câte un brânci în viață
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
cu dinții zimțați în capătul petalelor lungi traversate de nervi Veselia lobilor albi de fasole; doi față-n față și unul opus celor doi, căscat să-i înghită Râsetul spinilor limonii și movi - amestec de stele contrarii Toată această divină consolare nu face doi bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul de gheață al morții Consolarea Formelor...
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
care ar putea să salveze lumea, ar trebui să privim cu aceiași ochi și frumusețea ultragiată a Lolitei. Așa am privi-o, dacă s-ar putea. Dar, din păcate, accentul autorului nu cade pe crima comisă împotriva acesteia, ci pe consolarea prin arta cu care ne-a fost restituită povestea ei. După fuga cu Humbert Humbert și fuga de Humbert Humbert, pentru un alt așa-zis artist cu care ar fi putut trăi în aceeași promiscuitate, Lolita va coborî cu picioarele
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
de dincolo de moarte, acolo unde se află, are motive să râdă de preocupările noastre față de posteritatea lui. El a reprezentat ceea ce se poate numi anonimatul asumat până în pânzele albe. Aceasta fiindcă a crezut în marele necunoscut ca sursă de supremă consolare și de mântuire. Putea fi Mircea Eliade S-a născut în 1905 în Fălticeni, spre sfârșitul anului. Provenea dintr-o familie ilustră, care astfel îi acordă un blazon, deși până la urmă lucrurile stau invers și el este blazonul rubedeniilor. Frate
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
Iași, cu cinci ani mai devreme de revoluție. Istoria este, pentru cei ce se pricep, și care participă la facerea ei, magistra vitae. Pentru cei "mulți și nelăudați", cum li se va zice peste ani și ani, tot ea e consolarea relelor repetate și infinit repetabile. Niciodată, într-un fel sau altul, n-a fost mai bine. Toate ideile romantice trăiesc în această pledoarie pentru eroii coborîți în bătătură și cinstiți ca niște moși buni. Însă nu pînă acolo unde se
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
care le-a avut Călin, înainte să poată urma Facultatea de Chimie și să ajungă unul dintre cei mai apreciați absolvenți ai acestei facultăți. După anii ’60, Profira Stoicescu a călătorit mult, la prietenii din străinătate. Avea să fie singura consolare, după pierderea soțului și a fiului. Ultimii ani au însemnat mai mult singurătate și dezamăgiri, dar și participarea la viața culturală și actele filantropice pe care le-a făcut (sponsorizarea colțului francofon de la Facultatea de Chimie din București; donarea de
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
mai e criză culturii de vreme ce un romancier poate cîstiga cît un fotbalist. {i chiar dacă ni se va răspunde că avem de-a face cu o excepție, ea există și reprezintă dacă nu un motiv de încurajare, măcar o sursă de consolare. Comentariul lui Marius Ghilezan: „Cartea este un fantasy istoric cu povestiri în stilul {eherezadei. Mulți au comparat-o cu În numele trandafirului, dar nu are acea simbolistică greoaie. Scrierea e directă, continuă și cu puține bucle, semn de corectitudine publicistica și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
DILEMEI VECHI. Să nu ni se ia în nume de rău, dacă vom începe citîndu-l pe colegul nostru Cristian Teodorescu, cu articolul România care mă revoltă, cu ale cărui tristeți Cronicarul se simte solidar: "Încep să mă satur de vechea consolare că dacă în țara asta lipsesc multe, ea îți oferă în schimb marele avantaj că te împiedică să te plictisești. România e o țară obositoare, cu tot mai puține insule de bun-simț și de seninătate". Citiți tot răspunsul, că merită
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
sunt încredințați în sinea lor că tabăra adversă e în derivă completă. Ateul nu uită că aberațiile explicative din textele sacre sunt tot atîtea argumente arătînd neputința religiilor de a explica universul, iar credinciosul, recunoscînd precaritatea revelațiilor scrise, își găsește consolarea în reglajul extrem de fin al actualelor constante cosmologice. O cale de mijloc ar fi să accept că textele sacre sunt o întocmire precară mustind de infantilisme crase, dar că litera lor nu e obligatorie pentru a crede în Dumnezeu. De
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
închinate și neînchinate se arendau cum da Domnul, post important și ambiționat de toți acei cari căuta să facă averi mari. El, care l-a ocupat atâți ani, a ieșit de acolo sărac precum intrase." Ar fi putut avea, măcar, consolarea contemplării unor idealuri împlinite, dar nici asta nu i s-a dat: „De ce n-a voit soarta să poată vedea și el pe români urcând ca vijălie printre gloanțe și mitralie dealul Griviței, înfigând în creștet gloriosul lor steag, și
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
și timp/a spus ca-n somn ah aidoma destin iască/sfiala mea ținută sub piatră a făcut/catalog cu bune și perdele//datorăm lui mircea ciobanu și linia/și marginea și suprafața și insula/mă doare lipsa lui dar consolare/pun sub ac și arc oratoriul măturii divine..."(Libertatea) Nu departe de acest spectacol aristocratic, o cronică a domnului Cosmin Borza, în care - dincolo de rezervele estetice pe care, în virtutea oricărui cod publicistic, i le respectăm - recenzentul își lasă tastatura nesupravegheată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
a ales praful - iar Dragomir era anume înzestrat pentru a fi profesor universitar - toate surogatele menite a-ți îndulci ratarea, de la simpozioane la discursuri publice și de la articole sporadice la eseuri adunate în antologii, nu mai pot reprezenta defel o consolare. În această privință, Dragomir a fost exemplul unui resemnat fericit: se împăcase cu nedreptatea sorții și își trăia viață în consecință. De exemplu, la colocviul de la Sibiu din iulie 1999, care a marcat 90 de ani de la nașterea lui Noica
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
Jurnalului. Cu toate acestea, n-aș supralicita, în cazul de față, documentul de existență. Literar vorbind, el contează prea puțin. Fănuș Neagu nu-și investighează durerile. Nu intră în detalii și nu pozează. „N-am nevoie de nici un fel de consolare” (p. 95), afirmă tranșant într-un rând. Nimic somatic aici, din tot chinul, el nu reține decât o stare de disconfort, care-l împiedică să scrie. Rămâne, pe parcursul acestor ani, un evazionist și un idilic. Preferă să-și conceapă, în
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
de melodia unei poezii de recitare. Cu ea se umple acest prim volum de Scrieri. E riscant, chiar foarte riscant, să spui despre poezia cuiva ca e simpatică. Un asemenea certificat de distrugere în alb poate, însă, închide în el consolarea diferenței. Într-o schemă simplificată, dar destul de funcțională, a mersului generațiilor, literatura congeneră te predispune la critică, cea de-abia trecută, la ură, cea trecută bine la empatie. Așadar, simpaticul Topârceanu, cu poezia lui de serbări, de radio din alte
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul bate miezul nopții, lacul plânge și el, impresionat de povestea tristă a poetului (p. 51). Durerea lui nu are nici o consolare și o constată, ca Octavian Goga, extinsă la întregul neam: Se plânge poporul în grea sărăcie,/ Un altul suspină căci carte nu știe./ Se miră poetul când vede în lume/ Deșerte de stare, avere și nume!!// Astfel în viață mereu
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au greșit și se căiesc. Consolarea se va dovedi și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteți, încă, dacă nu ne înșeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situațiile aiuritoare de exprimare anapoda, precum
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
divorț chiar înainte de a pleca, plecarea nu reprezintă decât amânarea deciziei; cealaltă Irina este femeia care nu-l iubește, cea care-și premedita fuga atunci când îl mai ținea încă în brațe, care mai făcea încă dragoste cu el ca o consolare pentru un deznodământ apropiat, este acea Irina care deja îl părăsise, care comunicase aceasta surorii ei, cealaltă Irina este femeia străină cu alte planuri, cu alte vise, cu o viață separată a afectelor. Nu este nimic mai dureros pentru Aurel
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
trasă-n versuri radicale, grele de durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
provine din constatarea că, din tot ce ne trece pe dinainte, nu pricepem decît foarte puțin. Trăim într-o lume a cărei istorie o bănuim în linii mari, dar al cărei mecanism ne scapă deocamdată în cea mai mare parte. Consolarea supremă e că nici inițiații nu înțeleg mai mult. Sună deconcertant, dar povestea pe care cosmologii ne-o spun de cîteva decenii, de cînd scenariul big bang-ului a devenit varianta predilectă de descriere a evoluției universului - povestea acestea îi
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
copilăria este privilegiată cu un soi de amânare a cunoașterii. Copilul știe, eventual, ,numele" durerii, cum spune Saba, nu și realitatea, substanța ei. Cum să-i explici unui băiețel ce este durerea? Și ce să-i poți dărui neștiutorului spre consolare altceva decît o lacrimă, după ce tu însuți ai început să cunoști realitatea durerii? Rinato dalla mia anima, fiore della vita, fanciulo amico. Č tua questa que ancora mi rimane estrema lacrima que non vedi. Firește că băiețelul din poem ar
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]