1,399 matches
-
încă de departe este bazilica Neprihănitei Zămisliri, sub care este bazilica Rozariului. Turnul înalt, zvelt, te încântă și te atrage spre Fecioara neprihănit zămislită și, în general, spre acest loc atât de plin de rugăciune și miracole, de speranțe, încredere, consolare spirituală, comuniune creștină și umană. Lourdes te învăluie și te pătrunde cu farmecul și sfințenia lui. Intâi merg la grota în care Fecioara Maria i-a apărut Bernadetei pentru prima dată pe 11 februarie 1858. Nu intenționez și nici nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
convingerea cu care reconcilierea sacramentală era celebrată. Uneori, spovada frecventă se poate transforma într-un moment prin care persoanele vârstnice sau bolnave își caută alinarea psihologică, având tendința de a trăi celebrarea sacramentală ca pe un fel de mecanism de consolare. Prin dialogul lor cu confesorul, pot căuta doar anumite remedii de natură psihică sau psihoterapeutică. Cu toate că nu acesta este scopul sacramentului, totuși, este recunoscut și acest rod al întâlnirii cu Cristos care mângâie și întărește. Biserica consideră necesară o atenție
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Și am ajuns astfel la ce vroiam să amintesc tribunalului: dacă judecăm, n-avem voie s-o facem la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde începe și unde sfârșește vina lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu e vina ta. Alții au făcut la fel, de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu vă spun din proprie experiență că nu-i adevărat. Nu faci decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu vă spun din proprie experiență că nu-i adevărat. Nu faci decât să te depărtezi de tine însuți și să te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rigorile legii cu prețul atâtor jertfe. Alexa mi-a destăinuit cum ți-ai riscat situația pentru a-ți respecta cuvântul pe care mi-l dădusei. Câteodată această revărsare de generozitate mă revolta. Mai precis: mă durea. Găseam însă repede o consolare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu mă ignorează ca pe o străină de care nu-l mai leagă nimic? Nu, nu-i sânt încă străină, el tot mă iubește. Dacă nu m-ar iubi, tot ceea ce ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe punte. Uitîndu-mă la luminile care ard, insomniace, în depărtare, pe țărm, îmi amintesc ce zicea Cioran, că trebuie să distrugem, cu sistem, Orientul din noi. Poate că Orientul ne-a învățat să ne folosim inteligența pentru a ne găsi consolări și când ele sunt dăunătoare pe termen lung. Poate că tot Orientul ne-a dat viziunea pasivă asupra vieții. Și, fără îndoială, unele apucături n-ar strica să le pierdem, ori să ni le reprimăm. Am micșora distanța dintre bășcălie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Bineînțeles, trădam, dar eram în același timp și credincios, eram indolent, dar totodată munceam din răsputeri și clipă de clipă, îmi ajutam aproapele, pentru propria-mi plăcere. Îmi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare consolare. În unele dimineți îmi instruiam procesul până la capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
formol pentru o problematică conservare. După vizită, Lică, la 11 noaptea, dase Linei un telefon ce-o urnise în sfârșit. Ca și cum acum abia găsise un debușeu activității sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate și care o năpădeau cu consolări fățișe creau Linei obligații, în loc s-o ușureze. Solicitudinea tuturor da importanță înmormîntării și Lina se străduia nu numai pentru cele strict necesare, ci ca să fie totul ,,bine". Cum prietenele veneau s-o asiste în acea împrejurare, Lina hotărâse ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un cuvânt potrivit de consolare. Se auzi un mic sughiț, dar nu de durere. Frumoasa Lenora, mama Elenei, sensibilă ca totdeauna, se enervase. Era venită acolo cu bărbatul ei din a doua căsătorie, doctorul Walter, fără suava ei fată Coca-Aimee. Inseparabili de obicei, se simțeau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un pământ străin, departe, foarte departe de țară. În textul: Matei Caragiale, Papadima face sublinieri de mare sensibilitate: autorul Crailor de curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului la noi”... În adevăr, cine poate uita triunghiul Pașadia (mort în desfrâu!), Panatazi (plecat peste
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Am în urma mea prea multe lucruri nefăcute, făcute pe jumătate sau făcute rău. Am visat altele pe care nu eram în stare să le obțin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări și scuze. Spre deosebire de alții, cunosc nu numai ziua, ci și ora ieșirii din copilărie. Tata pusese ceasul deșteptător să sune și, la opt fără un sfert, pălăria metalică s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sibelius și Berzelius și dracelius și lacelius... Ore-n șir așteptând să plece Adriana și să-nceapă dis tracția, până când în cele din urmă am plecat eu, umilit și furios, și-așa a mai trecut un an. Sin gura mea consolare, dar și aceea foarte slabă, era că într-o carte pe care-o citeam pe-atunci, „Geniul și zeița“, Aldous Huxley povestea că el fusese băiat mare până la 26 de ani! Iată că se putea și mai rău. Dar eu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și am adunat toate poeziile pe care le scrisesem, voind să le rup, dar n-am avut tăria morală să o fac. Am ieșit să mă plimb prin oraș, deși era frig și ningea abundent. Poezia fusese pentru mine o consolare, o ieșire din realitatea imediată, banală, monotonă, dar și o justificare a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-i ceară părerea. În visele lui Karin, ea și Barbara Gillespie erau apropiate ca niște surori și se consolau reciproc pentru boala lui Mark, de parcă amândouă l-ar fi cunoscut din copilărie. În viața reală, Barbara oferea aproape la fel de multă consolare, pregătind-o pe Karin pentru obstacolele ce mai erau de depășit. Karin o studia pe Barbara ori de câte ori avea ocazia, încercând să imite stăpânirea de sine și grația ei firească. Într-o noapte, i-o descrise lui Daniel, în chilia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trafic e pe șoseaua asta. O mașină din patru-n patru minute? Care-i probabilitatea ca după miezul nopții, la sfârșitul lui februarie...? Îl cercetă pe Daniel. Dar Daniel nu făcea calcule. Când i se cereau cifre, Daniel oferea numai consolare. Îți zic eu care-i probabilitatea, spuse ea. Cineva să-ți iasă întâmplător în față pe un drum de țară pustiu? Zero. Dar există o chestie care ar face ca probabilitatea asta să fie mult mai ridicată. El se holbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din aripi, băiatul bătu și el din aripile lui. Să fii treaz și să știi asta - deja era groaznic. Să fii treaz, să știi și să-ți amintești - insuportabil. Weber nu reuși să opună acestui triplu blestem decât o singură consolare. O parte din noi ar putea modela un alt modelator. Și din bucla asta simplă se năștea toată dragostea și cultura, abundența ridicolă de daruri, fiecare dintre ele fiind o dovadă disperată că eu nu eram totuna cu asta... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bonnie o ceartă. — Termină! E ca în tabără. Căsuța noastră. De fapt, fata fusese o binecuvântare, inconștient de veselă și deconectantă. Bonnie asigură distracția pentru amândouă dând în cărți de tarot și prăjind biscuiți cu ciocolată la aragaz. Mâncare de consolare, îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține să se ghemuiască în pat lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe veranda lui Bonnie și o găsește pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scuturare din cap, de negare, după care fata cedează. — Există o parte a creierului pentru Dumnezeu? Viziuni religioase care vin dintr-un fel de criză de epilepsie? Karin uită de ea însăși, consolând-o pe fată. Iar fata acceptă puțină consolare. — Poți să-l faci pe Dumnezeu să apară și să dispară cu chestii electrice...? E doar o structură inclusă? Tu știai chestia asta? Știe toată lumea? Toți oamenii deștepți? Karin o liniștește, îi mângâie umerii. Nu știe nimeni. El nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dovezile umorului popular pe această ternă, iar, cu greutatea unei autorități competente, se poate afirma că aceste dovezi sînt exact ceea ce sînt. Sau poate fi vorba de o discuție Într-un stil mai elegant și mai politicos, expresii manierate de consolare, aprecieri blînde, liniștitoare și măgulitoare, menite să Îmbărbăteze și să Înveselească? Formula acestui gen de conversație sună astfel: — Ești grozav de Înalt, ce zici? — Da, ha, ha, ha!... Mi se pare că sînt, ha, ha, ha!... Cred c-ai băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iubire, precum și acelor preoți fără nume, care au lucrat în oficii obscure, aride și neîngrijite, pentru ca Cristos să fie cunoscut și iubit ceva mai mult, iar biserica să strălucească în faptele sale pastorale și misionare. Dedic cu respect această carte - „consolare”, pagină cu pagină și silabă cu silabă, preoților italieni de astăzi, mai cu seamă celor bătrâni, bolnavi sau întristați de viață, care se sacrifică cu umilință plină de credință și cu suflet curat pentru cauza Domnului lor, și îi dedică
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
față de sine, față de aproapele, față de creație, față de popoare. Este vorba, în mod deosebit, de angajarea în a crea o antropologie și o cultură a convivialității care să realizeze fertilizarea reciprocă a diferențelor. 2. Un preot care exprimă o pastorală a consolării. Funcțiunea preotului se conturează din ce în ce mai mult între limite bine definite (este chemat să facă numai pe preotul), dar și mai ample (pentru că trebuie să aducă pe toți pe terenul mântuirii). Un preot plin de milă se străduiește să facă din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
descoperit că trebuie să îndrăznești să-ți provoci durere pentru a ajunge la momentul în care polul opus vine să realizeze uniunea. Dacă asta nu se întîmplă, și, de obicei, nu se întîmplă, îți rămîne numai durerea. Și o săracă consolare: cel puțin simți că ești viu. Liniște. Ca înaintea startului unei mari competiții. Murmurul spectatorilor încetează. Soarele este sus pe cer. Ai ridicat mîna înspre arbitru, pentru că barca ta nu e bine poziționată în culoar. Acum este așa cum trebuie. Paralel
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
face orice. Dacă părinții mei îmi transmiseseră vreun mesaj, acesta era convingerea că nu eram deloc speciali și că nu trebuia să ne distingem prin nimic de vecinii noștri. E mult adevăr în spusele lor. E ca un fel de consolare. N-am nici un talent special, nu pot face ceva ce un altul să nu poată face la fel de bine și nu simt vreo nevoie să fac un astfel de lucru. Nu vreau să dobîndesc nimic, niciodată. Dar a fost o vară
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
faci cînd n-o vei recupera pe Euridice? — Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și neliniștit și se gîndi că furia pacientei lui împotriva vieții ar fi o consolare. în loc să se ducă la culcare, intră în lift și spuse: — Atelierul lui Ozenfant. — Profesorul Ozenfant face înregistrări în acest moment. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, nu l-aș deranja. Lui Lanark i se păru că recunoaște vocea. — Tu ești, Gloopy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]