2,265 matches
-
exemplu, ci dreptatea îi ghidează comportamentul. Ceea ce Lewin vrea să accentueze este faptul că valorile pot induce sau determina scopurile, însă nu reprezintă scopuri în sine. Pe de altă parte, deși aceste concepte sînt distincte, Lewin a considerat că reprezintă constructe care dobîndesc o dimensiune psihologică. Un element important adus în încercarea de a defini valorile a fost conceptul de dezirabilitate, utilizat în acest context prima oară de Kluckhohn (1951), care a descris valoarea ca o concepție a "ceea ce este de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
celor doi autori, valorile reprezintă concepte ale dezirabilității umane care nu sînt direct observabile, dar devin evidente în discursul moral și sînt relevante pentru formularea atitudinilor (van Deth, Scarbrough, 1998, p. 46). Valorile sînt utilizate în scopuri euristice, ele reprezentînd constructe ipotetice ce influențează comportamentul. Așadar, conceptul de valoare nu poate fi înțeles în absența unui spațiu moral, valorile fiind elementele prin care oamenii încearcă să dea un sens gîndirii și comportamentului lor. Fără anumite repere morale, e dificil să definim
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sisteme construite aleatoriu. Această afirmație ne obligă la a analiza în continuare legătura dintre valori, atitudini și comportament. 9.3. Relația dintre valori, atitudini și comportament în paginile din urmă am încercat în mod deliberat să diferențiem valorile de alte constructe conexe și să surprindem ceea ce este specific conceptului de valoare. Pe măsură ce ne-am confruntat cu mai multe impasuri epistemologice, am realizat că este inutil să continuăm căutarea unei definiții nominale a conceptului de valoare. Orice definiție va conține în cele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
standarde normative pentru a judeca și a alege un comportament dintre mai multe variante alternative". în această ultimă definiție se subliniază distincția între valori și atitudini, indicînd natura generalizantă a valorilor. Se poate afirma astfel că definițiile tratează valorile drept constructe latente ce se referă la modul în care oamenii evaluează activitățile sau rezultatele acestora. în consecință, noțiunea de valoare indică o relație între un subiect evaluator și un obiect evaluat, relație care se presupune a fi stabilă și a avea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
perioadă de tranziție, se poate aprecia că accepțiunea evocată a stării de bine psihologic este mai adecvată într-un asemenea registru definițional. în acest mod, subiectul își poate construi propria imagine despre împlinirea în viață, fără a fi influențat de constructe elaborate în prealabil de teoreticieni aparținînd unor culturi diferite. Oricum, trebuie să admitem că nu este posibilă o definire a stării de bine psihologic dintr-o poziție de totală neutralitate față de perspectivele teoretice deja existente. Acestea rămîn valabile ca elemente
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
consonantice sau despre limbi mai vocalice vs mai consonantice decît altele etc. 4. Conceptul de tip lingvistic pur nu există decît în planul abstracțiilor teoretice și este stabilit printr-un raționament de tip deductiv. Din această perspectivă tipul este un construct asemănător variantelor lingvistice, el actualizîndu-se prin variante care nu sînt altceva decît un grup de limbi particulare, mai apropiate sau mai depărtate de caracteristicile tipului ideal. Autoarea consideră că aceasta accepție este apropiată de distincția cvadripartita vorbire - normă - sistem - tip78
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
semnificativ unități, funcții și procedee separate la nivelul sistemului"133. Și tipologiile morfosintactice globale sînt privite dintr-o perspectivă critică sub două aspecte: "a) Spre deosebire de "tipologiile" parțiale, aici se salvează unitatea tehnicii de structurare la nivelul propriu-zis al tipului în calitate de construct, insă limbile reale continuă să prezinte, chiar în interiorul aceluiași subsistem, o diversitate de tipuri, o "incoerenta tipologica"134. Prin urmare, problema tipului limbilor reale este doar amînată, întrucît se revine de fapt la întrebarea inițială: în virtutea cărui fel de unitate
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Tipologia morfosintactică globală propune "tipuri" precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante. Aceasta este o tipologie globală a procedeelor lingvistice, altfel spus o tipologie abstractă a metodelor de structurare a limbii, în care "tipurile" reprezintă fascicule de procedee, tipuri de procedee, constructe ideale care nu se regăsesc ca atare în limbile reale, ci doar se realizează în limbi într-o măsură mai mare sau mai mică. "Tipul" este inevitabil un construct, avand, în consecință, numai valoare metodologica. Nici una dintre aceste tipologii nu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbii, în care "tipurile" reprezintă fascicule de procedee, tipuri de procedee, constructe ideale care nu se regăsesc ca atare în limbile reale, ci doar se realizează în limbi într-o măsură mai mare sau mai mică. "Tipul" este inevitabil un construct, avand, în consecință, numai valoare metodologica. Nici una dintre aceste tipologii nu reflectă în mod autentic structurarea unei limbi "reale", i.e. structurarea limbilor așa cum sînt ele în individualitatea lor istorică. Într-o asemenea înțelegere a "tipului", problema esențială pentru limbile reale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
integrală este o tipologie a limbilor ca atare, a limbilor "reale"." În consecință, "Pentru "tipologiile de procedee lingvistice", "tipul" este fie o clasă de limbi delimitata prin anumite trăsături (într-un set care poate fi mereu altfel selectat), fie un construct ideal care se realizează într-o măsură mai mare sau mai mică în limbile istorice. În schimb, pentru tipologia integralista, tipul lingvistic este un nivel al structurării semantice și materiale a fiecărei limbi, si anume: "nivelul tipurilor și categoriilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
structural (nivelul funcțional) propriu-zis al tipului, adică al "principiilor și categoriilor structurării (Gestaltung) unei limbi", pe cand tipologiile morfosintactice raman de fapt la palierul sistemului limbii. (4) Tipul nu este dat dinainte, în calitate de set de criterii clasificatorii selectate convențional, ori de construct/tipar, ci trebuie identificat ("descoperit") în limbile reale, prin conducerea faptelor sistemice la unități superioare și principii funcționale care nu șunt constatabile empiric ca atare. Așadar, calea investigației tipologice nu este descendentă, de la criterii / tipare abstracte înspre ilustrarea lor în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cînd Coșeriu vorbește despre tipul lingvistic, este cel al lingvistului ceh Vladimir Skalička (1909-1991), reprezentant al perspectivei funcționale dezvoltate de Școală lingvistică de la Praga în anii '60 ai secolului trecut. Pentru Skalička, un tip lingvistic pur nu este decît un construct teoretic. Sistemul oricărei limbi istorice este de fapt o combinație de tipuri diferite, adică de fascicule de trăsături gramaticale în care prezenta unora antrenează și favorizează prezenta simultană a altora. O limbă are o structură dominată, în general, de un
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sînt noțiuni ale structurii profunde (semantice) ale oricărei limbi, relevînd, prin urmare, existentă universaliilor lingvistice. La nivelul structurii de suprafață, tema și rema se exprimă prin diferite mijloace gramaticale. În lucrarea Ein "typologisches Konstrukt"141, Skalička postulează existența a cinci constructe tipologice, care pot fi dominante într-o limbă istorică: 1) flexionar că în latină sau cehă; 2) aglutinant că în maghiară sau japoneză; 3) izolant sau analitic că în franceză sau engleză; 4) polisintetic că în vietnameza și chineză; 5
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în schimb libertatea de a-și explora talentele, înclinațiile și capacitățile. timp autoactualizarea. Astfel de persoane tind să aibă standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, altfel spus, concepția despre sine ideală nu se mai corelează deloc cu sinele real. Teoria constructelor personale a lui Kelly Nici Kelly nu era de acord cu abordarea psihometrică a personalității deoarece simțea că nu se spunea mare lucru despre modul în care indivizii înșiși interpretează cee ce se întâmplă în jurul lor. El spunea că ființele
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
teorii referitoare la ele. Susținea că dezvoltarea continuă a acestor mici teorii și testarea lor din perspectiva factorilor pe care îi adunăm în experiența noastră zilnică reprezintă cogniția socială.Kelly afirma că fiecare dintre noi își elaborează un set de constructe personale pe care le utilizează pentru a înțelege lumea. Aceste constructe sunt bipolare. Deși constructul propriu-zis este bipolar, orice persoană poate fi plasată undeva, între cele două extremități, dacă nu se află la extremități. 3.3. Dezvoltarea personalității de-a
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
teorii și testarea lor din perspectiva factorilor pe care îi adunăm în experiența noastră zilnică reprezintă cogniția socială.Kelly afirma că fiecare dintre noi își elaborează un set de constructe personale pe care le utilizează pentru a înțelege lumea. Aceste constructe sunt bipolare. Deși constructul propriu-zis este bipolar, orice persoană poate fi plasată undeva, între cele două extremități, dacă nu se află la extremități. 3.3. Dezvoltarea personalității de-a lungul vieții În acest subcapitol vom examina interacțiunea forțelor care formează
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
din perspectiva factorilor pe care îi adunăm în experiența noastră zilnică reprezintă cogniția socială.Kelly afirma că fiecare dintre noi își elaborează un set de constructe personale pe care le utilizează pentru a înțelege lumea. Aceste constructe sunt bipolare. Deși constructul propriu-zis este bipolar, orice persoană poate fi plasată undeva, între cele două extremități, dacă nu se află la extremități. 3.3. Dezvoltarea personalității de-a lungul vieții În acest subcapitol vom examina interacțiunea forțelor care formează personalitatea individului în cursul
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
rea, care, deseori, depășind dreptul, promovează drepturile omului la reinserție socio-umană. Premizele etico-științifice ale expertizei medico legale psihiatrice Expertiza medico-legală psihiatrică Își afirmă, În primul rând, conținutul său epistemologic de Înțelegere științifică a structurării și destructurării comportamentului uman grație unor constructe naturale sau sociale plasate de la genetic la nosologic. Criteriologia științifică a diagnosticului psihiatrico-legal poate deveni fiabilă numai prin stabilirea corespondenței de realitate dintre fapta comisă și judecata perturbată ca și prin consonanța de opinii științifice cu puterea de a despuia
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
Mill, The Modern Library, New York, 1939. Caraiani, Ovidiu (editor), Dreptate sau moralitate? O intoducere în filosofia politică a lui John Rawls, Editura Comunicare.ro, București, 2008. Cătineanu, Tudor, Elemente de etică, vol. I, II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982. Cătineanu, Tudor, Constructe, Editura Sinapsa, 2000. Ceterchi, Ioan; Craiovan, Ion, Introducere în teoria generală a dreptului, Editura All, București, 1998. Cicero, Opere alese, vol. II, traducere de Aristotel Pârcălăbescu, Editura Univers, București, 1973. Collin, Denis, Marile noțiuni filosofice. Justiția, dreptul, Editura Institutul European
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
constitui o normă completă. 60 D. C. Dănișor, I. Dogaru, Gh. Dănișor, op. cit., p. 5. 61 H. L. A. Hart, op. cit., p. 21. 62 Ibidem, p. 23. 63 D. C. Dănișor, I. Dogaru, Gh. Dănișor, op. cit., p. 215. 64 T. Cătineanu, Constructe, Editura Sinapsa, 2000, p. 192. 65 C. Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Editura Eminescu, București, 1987, p. 132. 66 C. Noica, op. cit., p. 133. 67 Ibidem, p. 134. 68 T. Cătineanu, Constructe, pp. 193-194. 69 D. C. Dănișor, I.
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Dănișor, op. cit., p. 215. 64 T. Cătineanu, Constructe, Editura Sinapsa, 2000, p. 192. 65 C. Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Editura Eminescu, București, 1987, p. 132. 66 C. Noica, op. cit., p. 133. 67 Ibidem, p. 134. 68 T. Cătineanu, Constructe, pp. 193-194. 69 D. C. Dănișor, I. Dogaru, Gh. Dănișor, op. cit., p. 25. 70 Ibidem. 71 Ibidem, p. 26. 72 A se vedea I. Craiovan, op. cit., pp. 217-219, Dumitru Mazilu, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, București, 1999, Nicolae
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fiindcă ignoră atât statalitatea Republicii Moldova, dar mai ales fiindcă mai cred într-un specific românesc, din perspectivă ontologică. Din filosofia postmodernistă, a învățat că nu există arhetipuri, cum se amăgeau Eliade și Jung, nu există Dumnezeu, ci doar simulacre, niște constructe fără Grund inventate de generațiile romantice și postromantice. Omul postmodern trebuie eliberat de ideea Centrului, fiind liber să aleagă, condiția lui cea nouă stând în avantajul nomadismului. Filantropia guvernelor din România (sau de aiurea), grație căreia se acordă tinerilor basarabeni
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
posteriori opus celui științific. Plecându-se de la ideea lui Pius Servien de a asocia liricul unui continuum, în contrast cu ceea ce este caracteristic limbajului științific, se dezvoltă o analiză a limbajului poetic ca structură topologică, pur calitativă, în care se distinge între constructul teoretic și manifestările sale, între starea ideală de poeticitate și diferitele ei aproximări textuale. Se regăsesc aici idei disparate, cum ar fi cele de teoria reprezentării (Gestalttheorie), din Umberto Eco („opera deschisă”), din Roland Barthes (pentru care „cuvintele produc un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
o cercetare rămâne unitar criteriul de judecare a acestora, în funcție de gradul de validitate a concluziilor desprinse. Astfel, pornind de la distincția ulterioară a lui Campbell, validitatea cercetării poate fi analizată distinct, existând patru tipuri diferite: validitatea internă, validitatea externă, validitatea de construct și validitatea statistică (Pedhazur și Schmelkin, 1991). Prin urmare, cei care efectuează cercetările trebuie să adopte o strategie de cercetare adecvată obiectivului urmărit. În continuare vom grupa cercetările după cele trei criterii propuse de McGrath în 1982 (apud Scandura și
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Williams, 2000): gradul de generalizare a concluziilor rezultate; gradul de realism al contextului și gradul de control și acuratețe a măsurărilor variabilelor din studiu. Primele două vizează aspectele de validitate externă, în timp ce ultimul criteriu implică validitatea internă și validitatea de construct a unui studiu. Rezultă opt strategii de cercetare diferite, ce vor fi prezentate în continuare. Fiecare strategie va fi însoțită de prezentarea a câte un exemplu de cercetare. Figura 2.1. Tipuri de validitate a unei cercetări și strategii de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]