3,537 matches
-
catastif îndeosebi ideologic, consemnînd cu precădere evenimentele epocii: episoade istorice, figurile politice ale momentului, alături de reacția autorului la ele. În al doilea rînd, surprinde încăpățînarea cu care Grass se ridică împotriva ideii de întregire a Germaniei, ochiul cu care autorul contemplă succesiunea rapidă a evenimentelor (autodizolvarea RDG, uniunea monetară și apoi unirea politică din 3 octombrie 1990) fiind al unui sceptic ce vede în RFG un stat agresor care, năpustindu-se asupra inocenților cetățeni ai fostei republici comuniste, îi preschimbă într-
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
îi corespundea, pe plan etic, protagonismul omului ca „problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității, și care noaptea urcă scările turnului său de fildeș pentru a contempla cosmosul. Ceea ce sună ca un fel de autocritică a Ermetismului, pusă în operă din 1953 chiar de unul dintre reprezentații emblematici ai acestui curent, ne referim desigur la același autor mai sus amintit. Între principalii exponenți ai acestei linii polemice
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
lui: o halenă grea, deprimantă, provocată de drama unor oameni care nu pot face nimic împotriva unui regim care a hotărît să-i elimine. E ca o treptată strîngere a lațului social, dar o strîngere la care cititorul asistă retrospectiv, contemplînd răceala unui labirint birocratic, în care victimele sunt sufocate sub sunetul neutru al prevederilor juridice. Ioana Diaconescu a simțit din plin deprimarea pe care o inspiră aceste catastife macabre, de-a lungul celor 11 ani cît a cercetat arhivele CNSAS
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
avea toate motivele să fiu supărat și ca să mă descarc aș putea notă cel putin pricina mîhnirii și ofuscării. Nu o fac.” (p. 17) Așadar, un efort al autorului de a-si muta mintea de la relele lumii spre a-i contemplă numai frumusețile, grație unui exercițiu de primenire a minții. Sub unghi spiritual, seninătatea jurnalului poate fi gustata de un cititor care își caută liniștea, si de altminteri principala lui virtute stă în calmul fără încrîncenări pe care il emană. Filosofic
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
piele care ni se descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă și ciclul s-a încheiat. Sub unghi social, ești un rebut căruia contemporanii nu mai sunt dispuși să-i acorde încredere, și asta fiindcă bătrînețea nu înseamnă doar vîrstă biologică înaintată (care este
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
Macbeth după ce tot eșafodajul politic construit pe crimă s-a prăbușit îngropând sub dărâmături chiar și pe infatigabila sa soție care s-a sinucis și la îndemnul căreia regele a acționat. Vestea morții ei îl lasă rece pe Macbeth, care contemplă dezastrul propriei sale existențe fără să înțeleagă cum s-a ajuns acolo. Vi se pare un început potrivit pentru o comedie? Pentru că naratorul, invizibil nouă, preia oarecum ironic o parte din acest monolog. Nu este lipsit de importanță să știm
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
prietenului că răul a trecut: „Ai suferit foarte mult, dar acum lucrurile au încăput pe făgașul cel bun și e cazul să nu te gândești la asta. Așadar, încă o dată : liniște. Ai tot dreptul să te odihnești, să uiți, să contempli senin”. În totul, cartea d-nei Maria Cogălniceanu aruncă punți către o lume care ar fi fost păcat să fie uitată. Trăia intens și cu mare apetență culturală, ceea ce poate să mire în cazul unui oraș de provincie mijlociu, fără universitate
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
Maier, David Planiscampy sau Anibel Barlet. Mai mult, din volum ne întîmpină o suită de gravuri, diagrame, pasaje-cheie, fragmente din scrieri cu circulație minimă, embleme și scheme cosmologice, în totul un spectacol de figuri simbolice pe care privirea cititorului le contemplă cu uimire contrariată, dacă nu chiar cu neînțelegere. E ca și cum ți s-ar cere să deschizi un cufăr ticsit cu antichități apuse, de al căror orizont nu te mai leagă nimic. Perioada aleasă de Radu Drăgan pentru selectarea textelor e
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
scăpa decît prin intervenția președintelui Reagan, la urechile căruia apelurile exilului românesc vor avea același efect pe care cazul lui Gavrilă-Ogoranu îl avusese la urechile lui Nixon: stăruința diplomației americane de a-i cere lui Ceaușescu să înceteze represaliile. Cine contemplă palmaresul „educativ“ al părintelui Calciu va fi surprins nu atît de înlănțuirea deasă a unor episoade care, fiecare în parte, ar fi putut să-l mutileze cronic, ci de puterea pe care a avut-o de a renaște din sînge
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
temperament curios și infatuat, care nu poate sta în fața unei teme decît acoperind-o cu o perdea de divagații prețioase, ci cu dorința vie a unei inteligențe care vrea să înțeleagă ce s-a întîmplat cu ideile omenirii. De fapt, contemplînd impresia aparte pe care un gînditor o face atunci cînd nu e însuflețit de ambiții sociale, îți dai seama că, în comparație cu el, noi, actualii purtători de hram speculativ, suntem niște histrioni pervertiți care vedem în gîndire un pretext elegant de
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
Dali. Una din acestea îl reprezenta pe divinul Salvador ieșind dintr-un metrou parizian însoțit de un scons și un furnicar ținuți în lesă... Răsucite în sus, mustățile lui Dali sfidau cerul. Ochii ațintiți spre turnul Eiffel, așijderea... Mihai Ursachi contempla această poză, fie stînd în jilțu-i verde într-o atitudine napoleoniană, fie plimbîndu-se prin cameră în ritmul sincopat al muzicii lui Wagner. Încălțat în cizme militare, bine lustruite, asculta fragmente din Aurul Rinului sau din Walkiria, cu bărbia ridicată cu
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
și la Santa Cetate) s-a născut din lupta conștientă dusă de poet cu fondul său prim. Pentru a se ridica la esențele abstracte din Anatolida, și-a epurat limbajul și gîndirea, încercînd să urce la sursele Creațiunii și să contemple Universalul. Această luptă a avut drept rezultat o nouă limbă românească, stranie și utopică. La nivelul evoluției ulterioare a limbajului literar românesc, Ion Heliade Rădulescu a pierdut fără îndoială pariul, nereușind să impună fantastica sa formulă italo-latino-română. La nivelul performanței
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
bătălie irosită, Wittgenstein va abandona filosofia, lăsîndu-se în voia vieții și alegînd s-o guste în buchete de senzații, nu în calupuri de silogisme. Cînd, peste 10 ani, va reveni la matca răsucirilor fachirice de ordin conceptual, ochii îi vor contempla lumea din altă perspectivă și cu alte maniere de expresie, în virtutea unui avatar care avea să-i dezamăgească pe mulți: un geniu nu are voie să-și schimbe identitatea de la un deceniu la altul, statornicia admirativă a publicului cerînd o
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
tata le-a sărutat așa cum le săruta înainte de a se așeza la masă, mi-amintesc că se uita la mine și aș putea să jur că nu mă vedea, vedea acel - Stăpâne se încăpățâna asupra acelui - Stăpâne uimit de tăcere contemplând săpăliga și lăsând-o din mână, bunicul fără nici un fel de măreție cu un ochi deschis și celălalt nu - Idiotul nu - Vino-ncoa’ resemnat, nu călărea ca tata, călărea pe un catâr aproape năpârlit care șchiopăta de un picior din
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
tocmai și-a încheiat șirul de mătănii, și de aceea, cînd îl întîlnești, ai impresia că abia s-a oprit din plîns, sub imperiul unei acalmii efemere, pentru a se uita cu mirare la marginea unor lucruri pe care le contemplă cu tandrețe, din neputința de a se adapta ritmului lor. E o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
e bucuria, pe care el însuși o descrie ca fiind starea cea mai cuvenită sufletelor creștine („dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului“, după vorba lui Arsenie Papacioc), ci scepticismul. Scrisul lui Marius Vasileanu are un timbru îngîndurat, de martor contemplînd o derivă generală, de aceea, atenția îi este atrasă de accidente, greșeli și necuviințe. De la băbuțele omniprezente care fac legea în incinta bisericilor, hotărînd locul în care trebuie să stai și momentul cînd trebuie să-ți faci cruce, pînă la
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
dat mi-am exprimat dorința de-a avea o viață contemplativă. Asta ar fi o odihnă, o trăire în afara creației. Întrucît creația nu e contemplativă, ci tensionată, încleștată în sforțarea sa de-a se sustrage vieții curente prin expresie. A contempla e a te lăsa absorbit de un aspect al realului. A te cufunda în efluviile sale hipnotice. E o postură pasivă. A scrie înseamnă a aspira tu realul pentru a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
chestiuni prin excelență vagi e sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
fiind clare și robuste, în contururi de un relief net și sever. Deși aparțin actualității, personaje precum Salomea și Lala se revendică de la fondul arhetipal, iar Stratis, naratorul și alter egoul autorului, este poetul și exilatul ce, întors în patrie, contemplă cu tristețe o societate săracă și periferică, năzuind s-o purifice din interior. Multiplele piste de lectură sugerează o aventură spiritual celestă cu direcție surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea supremă, ci renașterea în formă
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
pe cer, imobilizat adică de tensiunea contrariilor inerente lui, ca expresie a multiplicității semiotice a lui Dumnezeu, atunci nici măcar moartea lui Pietro nu mai este tragică, fiindcă, ciudat, pare că, prin ceilalți, prieteni sau alter ego-uri precum Thomas, el își contemplă ludic propria moarte, fără să fi murit de fapt. În această notă afectuoasă, poetică și intens meditativă, rămâne regretul unei lumi (posibilitate unică între cele divine) pierdute: „acum ele [instrumentele astrologice ale lui Pietro] zăceau părăsite, neînsufleț ite. Am simțit
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
note de Michael Astner, Editura Curtea Veche, București, 2012, 332 pag. Terminate în 2009, cu trei ani înainte ca Bundestag-ul să-l aleagă drept președinte al Germaniei, memoriile lui Gauck nu pot fi învinuite de filotimia celui care își contemplă viața cu orgoliu, în virtutea gîndului că toate i-au mers șnur, ca într-o cursă ale cărei roade le privește cu satisfacție, de la înălțimea unei funcții onorifice. Gauck e prea lucid spre a se culca pe urechea mulțumirii de sine
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
opera avangardistă a lui RAMÓN, formele irealiste sau iraționale, zborul imaginativ și fantezia fără frontiere, refuzul normalității, până la alunecarea în absurd nu exclud prezența unei realități concrete, obiectuale și cotidiene, cu lucrurile ei mărunte, kitsch sau pitorești, care este întotdeauna contemplată dintr-o perspectivă insolită. Proza de factură suprarealistă de dificilă lectură alternează cu scrierile dedicate Madridului, locurilor și monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca o continuare, la alt nivel estetic, a costumbrismului madrilenist din secolul al XIX
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Scenele madrilene ale altui Ramón, Ramón de Mesonero Romanos. RAMÓN avangardistul se lasă și el sedus de realitățile specific spaniole, de tradițiile „locale”, pe care în numeroasele texte din volume ca Nostalgias de Madrid, Caprichos, Piso bajo ș.a le contemplă cu o dragoste, o emoție și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de orice referință la problemele și sentimentele omenești. Cu atât mai mult cu cât RAMÓN, împingând heterodoxia până la animism, dă viață lucrurilor. Tradiție realistă, localism pe
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
elefant, la Circul de iarnă din Paris, în încheierea turneului publicitar prin Franța, din 1928 și de alte postúri neconvenționale, uneori șocante, RAMÓN este bine instalat în lumea exterioară, animată și inanimată, pe care și-o asumă cu empatie, o contemplă cu satisfacție, o redescoperă și o reașează, dându-i noi valențe. Se minunează, glumește, se amuză, se emoționează. Este și rebel, dar revolta lui nu este nimicitoare. Francisco Umbral, autorul cărții Ramón y las vanguardias și al altor comentarii pe
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
este nimicitoare. Francisco Umbral, autorul cărții Ramón y las vanguardias și al altor comentarii pe tema ramonismului, consideră că sursa originalității sale este optimismul, „foamea de viață... de viața de toate zilele”, „fericita conformitate cu lucrurile de fiecare zi”. RAMÓN contemplă și acceptă universul, cu umor, într-o „formă superioară de înțelegere a lumii”. Drept urmare, conchide Umbral, aderarea sa la avangardele mai mult sau mai puțin agresive, care își propuneau să schimbe lumea, este aceea a unui „avangardist surâzător, care nu
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]