1,290 matches
-
de viață. Ce anume îi permite omului să ajungă cel mai sigur la fericire? Sappho, Pindar, Arhiloh, Anacreon, Tirteu, Teocrit abordează subiectul, la fel și Platon, care se înscrie în această istorie separând viețile consacrate sufletului, trupului sau bogățiilor - viața contemplativă, viața de plăceri și viața activă -, pentru a pune în opoziție în cele din urmă o existență închinată gândirii, reflecției, și o alta orientată spre acțiune - teoreticul și practicul. Ca ecou la aceste clasificări, filosofii disertează despre „Y”-ul ionian
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun poeții și filosofii; în fața vieții active a oamenilor angajați în cercurile puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apă; arată bine; arăta; are nevoie; are; armă; a te asorta; asortare; așezare; atenție; atitudine; aur; bani; bebe; blană; brățară; bucurie; carte; cădea; căuta; centură; cercel; chiloți; cinste; civilizat; cizme; cînta; cod vestimentar; a combina; comod; comportament; a conduce; conduce; contemplativ; un copil; corp; cu; curat; cureaua; a da jos; dar; deștept; dor; a duce pe drumuri; o duce; dulce; eșarfă; folosit; fragil; frică; fustiță; garderobă; găsi; ghiozdan; în gînd; gîndul; gripă; haine frumoase; har; hartă; ia; îmbrace; a îmbrăca; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
când totul e gata, mă duc în silă” (6 februarie 1979 Ă 361). Așadar, numai munca e eliberatoare Ă nu și momentele de otium de după aceea, care devin obositoare; pentru ele, Cioran nu este făcut. Să bănuim în el un contemplativ? Da, dar numai în măsura în care acesta este prilejul uitării de sine. Astfel, uitarea de sine, pulverizarea sinelui Ă ca mijloc de a-l recupera, de a-l reinstitui, de a face suportabilă (și legitimă) ființa. De a face Ă prin neant
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumea anticilor, invocă cultul păgân al soarelui, are un acut sentiment al luminii (de esență blagiană), ne vorbește despre o dezlănțuire energetică a ierbii cu "tonalitatea rimelor lui Petrarca" și a celei din "Cântarea cântărilor"2. Poetul este o natură contemplativă, indiferent dacă scrie despre dragoste, despre istorie și pământul nostru, structurându-se permanent sub semnul lui Zamolxe și pe câteva simboluri: soarele, focul, iarba. Cântecul, fie că merge pe linia unui clasicism viguros sau romantic sumbru, se întoarce spre vechimea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
științei și filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem și încercarea de a fugi de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos al existenței diurne 2. Noul conținut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
2. Modelul ne trimite la Barbu, dar și la Miron Radu Paraschivescu: "Umblă mai iute, sfinte Leandre/ Me polo tute/ Ta, pala mande." Cezar Baltag e un poet al neliniștii existențiale, eul poetului se consumă în trăiri telurice și tentații contemplative, întru atingerea ultimei esențe. Poetul a asimilat experiențe care ne trimit la Ion Barbu, M. R. Paraschivescu, Emil Botta, Al. Philippide, conturându-și, totuși, un profil propriu într-un peisaj fin creionat, alimentat din când în când, de un nostalgic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale lui Bacovia: "... eu nu-mi aduc aminte de nimeni/ în seara aceasta de toamnă...". Cu "Imnurile pentru amurg", Dan Laurențiu se desprinde de modele. Poemele de dragoste, scrise fără punctuație, curg ca o muzică psalmică, rezultat al unei stări contemplative de aspect particular prin "descărcarea afectivă", cum ar spune Domaso Alonso: "va trebui să dorm tu citește-mi/ dintr-o carte sfântă/ în acest amurg eu trebuie să dorm/ un ochi se deschide în haos" (" Amurg"). Un univers neptunic, al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Horia", poem mai puțin realizat. Poetul este descriptiv, nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui durerea veacurilor toată/ Prin ramul, singur, ce mai cântă-n frunză". Aurel Rău, în aceeași perioadă (1961), reînvie mitul dacilor, al sciților, într-un univers contemplativ și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei libere": "Pavăza lui Decebal, rotundă/ pe după brațu-i încordat/ Asemeni brațului Carpaților/ cu celălalt braț săltându-și încovoiata sabie a Istrului/ Să-și apere Dacia liberă". Ion Rahoveanu, în volumul "Lacrimi pe spadă", evocă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu mai presupune opreliști, ci se desfășoară într-o liniște contemplativă, fără gesticulație, traversând ținuturi primordiale, experiențe tragice, care îl exaltă și-l tulbură. El rămâne însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai clară lumină dacă am situa-o, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
resacralizare a universului, totul cuprins într-o unitate: floare, frunză, iarbă. Universul metamorfozat pe plan fizic și spiritual dă sentimentul pierderii echilibrului, generând desprinderi și întrupări, împerecheri concretizate în diverse atitudini poetice. Distingem la N. Stănescu o anumită ținută clasică, contemplativă; alteori este sentimental și liric, mimând jocul arghezian sau pe Geo Dumitrescu din "Libertatea de-a trage cu pușca": "Doamne, ce zile curate,/ Doamne ce respect putea să-ncapă/ în vocile noastre de puțoi cu glasu-n schimbare" ("Bruscă vorbire"). "Necuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care au pus pământul/ să fie sluga soarelui/ să-i caute justificare./ Altfel e trist pe pământ". De la intuiție la experiment s-au făcut pași enormi și drama conștiinței continuă, condiționată de timp și spațiu, dar și de structura sa contemplativă, situată în raport cu sinele. În "Despre viața lui Ptolemeu" arată că ipotezele nu pot fi demonstrate, ele se neagă sau se acceptă: "Ca să te îndoiești de linia/ dreaptă trebuie să știi mai întâi din câte puncte/ e făcută". și iată cea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea? Dualitatea spirit-trup apare fără crispări, poetul meditează și se îndoiește de ceea ce știm despre spiritul și trupul îndrăgostit, așa se explică versurile de mai târziu, intitulate: "Despre firile contemplative, despre ce spun ele și despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază semenii " Dau sfat:/ Către medicii, către fiziologiști, către anatomiști/ mai întâi/ să se îndoiască de faptul că/ inima/ e centrul sentimentelor/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sus, asigurând pentru acțiunile scenice un ascedent marcat și ofeream spectatorului un impact, o anume stare de tulburare care ar fi reușit să-l pregătească pentru a primi mesajul propus într-o atitudine implicată, participativă în locul celei confortabile, distanțate și contemplative pe care ar fi avut-o dacă decorul ar fi fost construit în cutia scenei. Schela, un portic imens, supraetajat pe patru nivele, de la nivelul fosei până la partea de sus a portalului, trasa o geometrie albă, puternică, de lemn masiv
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru cugetare/inteligență/rațiune; inimă - metonimie a sensibilității, a bu nătății etc.; ochii, figurând metonimic cunoașterea contemplativă; gură, buze - simboluri metonimice pentru Eros și Logos; carne, sânge, rană - metonimii ale ființei biologice; mâinile, figurând prin metonimie dexteritatea, picioarele, agilitatea etc.) sau a materiei/substanței din care este făcut un obiect, în locul obiectului: Sălbaticul vodă en zale șin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Pușkin, Mihail Lermontov etc. - Proza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei contemporane și are ca premisă ipostaze ale omului modern, care nu mai este contemplativul romantic, izolat orgolios în himerica sferă a visului, ci o prezență esențial activă, dinamică, traversând experiențe existențiale, aventuri în orizonturile cunoașterii sau banale evenimente cotidiene, confruntânduse cu sine sau cu ceilalți, cu timpul, cu iubirea, cu moartea. Acest tip de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
comunității țărănești din SilișteaGumești, Moromete este prețuit pentru inteligența sa nativă și pentru calitatea de bun vorbitor, adesea ironic, este recunoscut drept liderul care animă întrunirile duminicale din poiana fieră riei lui Iocan. Complexitatea psihică a personajului moromețian, firea sa contemplativă și reflexivă, natura dilematică și comportamentul disimulant sunt reliefate prin contras tul dintre manifestările exterioare și eul de adâncime reflectat în cugetările perso na jului, prin acțiunile și opțiunile eroului, prin relațiile sale cu celelalte personaje. Dacă în primul volum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de partid. În timp ce tatăl său rămâne fidel, până în clipa din urmă, unor valori definitorii pentru lumea țărănească arhetipală, Ni culae crede că a descoperit în doctrina comunistă o „nouă religie a binelui și a răului“ și, în opoziție cu atitudinea contemplativă a lui Moromete, alege implicarea activă în schim barea lumii. Înțelege curând însă că, în numele acestei ideologii, se săvârșesc abuzuri grave și mor oameni. Devenit el însuși o victimă a sistemului totalitarist, Niculae redes coperă valorile tatălui său și le
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la urma urmei? În timp ce tatăl său rămâne fidel, până în clipa din urmă, unor valori definitorii pentru lumea țărănească arhetipală, Niculae crede că a descoperit în doctrina comunistă o nouă religie a binelui și a răului și, în opoziție cu atitudinea contemplativă a lui Mo romete, alege implicarea activă în schimbarea lumii. Înțelege curând însă că în numele acestei ideologii se săvârșesc abuzuri grave și mor oameni. Devenit el însuși o victimă a sistemului totalita rist, Niculae redescoperă valorile tatălui său și le
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
motivul călătoriei inițiatice care îi revelează artistului întruchipări concrete ale miracolelor vieții și ale misterului morții. Acestea sunt sugerate prin enu merarea celor patru simboluri poetice, metonimii pentru treptele cunoașterii lu ci ferice (flori - simbol al cunoașterii senzoriale; ochi - cunoaștere contemplativă; buze - cunoaștere prin Logos și prin Eros; morminte - cunoaștere absolută, prin Thanatos) și pentru toate regnurile ce alcătuiesc lumea fizică (regnul vegetal și mineral, regnul viețuitoarelor și specia umană). În următoarele două secvențe, imaginarul poetic este structurat pe opoziția cunoaștere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
revenim acum la o sintagmă folosită de Riedel într-un pasaj pe care l-am citat anterior, unde științele spiritului erau definite ca "discipline contemplativ-compre-hensive". Prin această afirmație autorul face trimitere la istorism, care se raportează la trecut "în mod contemplativ, în așa fel încât metodele hermeneutice își pierd legătura cu acțiunea". (Desigur, aici este pusă în discuție "contemplativitatea" investigației hermeneutice, și nu caracterul contemplativ specific unei Weltanschauung vezi supra nota 25). Dacă trimiterea la istorism este întru totul justificată: "Conștiința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contemplativ-compre-hensive". Prin această afirmație autorul face trimitere la istorism, care se raportează la trecut "în mod contemplativ, în așa fel încât metodele hermeneutice își pierd legătura cu acțiunea". (Desigur, aici este pusă în discuție "contemplativitatea" investigației hermeneutice, și nu caracterul contemplativ specific unei Weltanschauung vezi supra nota 25). Dacă trimiterea la istorism este întru totul justificată: "Conștiința metodologică a științelor spiritului se articulează în cadrele istorismului, al cărui <<nucleu>> (după F. Meinecke) este <<înlocuirea unei perspective generalizatoare asupra forțelor istorico-umane cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]