1,534 matches
-
necesitatea existenței unor „filtre de selecție” în organizarea și funcționarea fiecărui partid politic. Realitatea demonstrează, din păcate, faptul că, atunci când există, subiectivitatea criteriilor și a evaluatorilor rămâne o problemă dificil de rezolvat, cel puțin pentru că trebuie pornit de la reconsiderarea în contemporaneitate a rolului și statutului organizației politice (partidul politic) în raport cu sistemul democratic. 4.3.3.7. Drepturi și obligații privind perfecționarea pregătirii profesionale a funcționarilor publici și a celorlalte categorii de personal Constituția României, ca și Declarația Universală a Drepturilor Omului
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
subintituleze diferirea eminesciană a intertextului romantic. Toate lucrările la care ne-am oprit subliniază, indiferent de unghiul din care este abordată opera eminesciană, maniera specifică în care este transpus intertextul romantic la un scriitor care și-a depășit cu mult contemporaneitatea literară. Din studiile care s-au oprit la intertextualitatea operei eminesciene, rezultă două tipuri de raportare: afinități (pentru relația cu autorii romantici) și paralelisme (pentru comparația dintre Eminescu și alți poeți naționali). Acest capitol alocat intertextualității nu s-a dorit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Latium, latin, înseamnă ascuns (Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc în care soarele este firav, lumea anglo-saxonă, modernitatea a celebrat claritatea. Totul sub privirea unui Dumnezeu unic, apoi a rațiunii. Obsesia transparenței, teama de corupere ar fi, în contemporaneitate, ultimele avataruri. În latinitate, din contră, lumina este prezentă, soarele domnește, de unde dorința de nocturn, valorizarea umbrei. Combinazione italiană, jeitinho braziliană, "sistemul D" francez sunt prin urmare sporturi naționale, expresie a unui savoir-vivre în care clarul și obscurul se ajustează
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trăia Sor Juana Inès de la Cruz, el arată cum se respira natural în "lumea ciudățeniei", și asta pentru că protagoniștii diverși ai acestei lumi baroce se știau a fi ființe ciudate 40. Acceptarea unei astfel de ciudățenii este ceea ce regăsim, în contemporaneitate, în multiplele jocuri de roluri și în diversele forumuri de discuții pe care le propune Internetul. "Fantomele" își au acolo locul lor, ca tot atâtea expresii ale ambivalenței noastre native. Teatralitatea urbană are aceeași funcție simbolică. Pe scurt, "măștile" purtate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a „literaturii «Flăcării»” (în speță cea scrisă de Tudor Arghezi, G. Bacovia, Adrian Maniu, F. Aderca, Ion Pillat ș.a.) fiind printre cele mai violente, atitudinea sa fiind însă elogiată de N. Iorga. Mai târziu N. pare să nu mai acorde contemporaneității nici o atenție; ex cathedra, profesorul de literatură latină se va mulțumi să le insufle învățăceilor un adevărat cult mai ales pentru valorile liricii antice - Vergiliu, Teocrit, Horațiu, Ovidiu, Catul, Lucrețiu, iar traducătorul trudește cu pasiune ani în șir să dea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
inedite de acțiune ale omului și ale istoriei, deschide un viitor foarte complex, greu de stăpânit și organizat. E însă un patrimoniu politic de care nu putem să nu ținem seama când căutăm să ne înțelegem pe noi înșine în contemporaneitate. Un patrimoniu ale cărui origini ideologice se regăsesc în Enciclopedia lui Diderot, operă care a influențat profund mediile magistraților, funcționarilor, notabililor locali, adică acea categorie de oameni ce a condus Revoluția. Reapariția enciclopediștilor în sânul inteligenței oficiale indică un spirit
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
istoric. Nu este nimic uimitor că toți se întâlnesc la aceleași izvoare, că acum îl invocă pe Schlözer, mai târziu pe Herder și Michelet. „Istoriografia urma în primul rând să fundamenteze programele politice. „Renașterea” națională a favorizat perspectiva istorică a contemporaneității, resurecția tradițiilor politice naționale”. La Sibiu nu erau necunoscute nici infrastructura și nici suprastructura românilor. Știrile abundă, și într-un sens, și în altul; în biblioteca guvernatorului se citea, în chip informativ și nu numai, puzderia de date concrete adunate
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nivel perceptiv. Cercetarea ontologică a operei de artă presupune un paradox metodologic. În timp ce ontologia artei presupune investigarea tipului de entitate al operei, a instanțelor sale multiple, a relațiilor dintre elementele constitutive operei, precum și a identității sau a denumirii artelor, în contemporaneitate arta se eliberează de orice formă conceptualizată și devine o acțiune artistică. Astfel, orice fel de indentificare și de definire a artei intră în contradicție cu ceea ce putem numi jocul liber al artei. Un astfel de raport ne face să
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuprindă trei perioade temporale de desfășurare a ceea ce, în mod imediat, numit artă. Prima perioadă temporală este tradiționalitatea. Înțelegem prin tradiționalitate originea oricărei forme artistice și crearea mitologiei de unde arta își ia, ca temei, simbolul. A doua perioadă temporală este contemporaneitatea. Arta contemporană are o caracteristică specifică: convenționalitatea. E un proces retro-perspectiv pe baza căruia operele de artă se definesc prin prisma comparării impresiei oferite de un obiect artistic contemporan și prin viziunea unei întoarceri în timp. Opera de artă păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
concept. Orice experiență trebuie pusă în termeni filosofici pentru o înțelegere adecvată a oricărui termen specific al artei. Doar printr-o auto-interogație a fiecărei experiențe și a fiecărui termen putem determina specificul ontologic al unui anumit tip de artă. În contemporaneitate, definirea artei și înțelegerea diferitelor tipuri de artă se află în relația dintre înțelesurile obișnuite pe care le avem despre artă și practicile prin care putem determina tipurile de entități pe care arta le presupune. Interogarea entității obiectului de artă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formalizată a unei cursivități cu aspect de unicitate. Totul depinde de natura situației și de înclinația personalității care se angajează în act pentru statuare în travaliu formator sau pentru suplinire inteligentă a efortului. În sfârșit, recursul necesar la moralitate al contemporaneității cheamă reflexivitatea și determinările ei în forme noi care să relege individul chiar pe latura sa subiectivă de transcendență (Theodor Adorno afirma că "nici o lumină nu cade asupra oamenilor sau asupra lucrurilor în care transcendența să nu apară [widerschiene]"100
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
printre roboți și caii-putere”. Nu poetul deromantizează marile teme și simboluri tradiționale (cum se întâmplă în genere la moderni și în particular la avangardiști), ci, conștiință sensibilă și tragică, el înregistrează eșecul umanului, al visului himeric și al sacrului în contemporaneitate. Se întâlnește la T. și o poezie sarcastică, așa-zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Din generația Gândirii, observa Crainic, făceau parte creatori de vîrste diferite, cu varii experiențe de viață, dar care aveau același crez de cultură, de artă, de viață. Nu era o "generație cronologică, ci o elită întemeiată pe afinități spirituale: o contemporaneitate nu de vîrstă, ci de spirit, în sens spenglerian". 37 v. Gândirea, nr. cit. 38 Idem. 39 v. "Spiritualitate" (Criterion, nr. 1, 15 octombrie 1934), în Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, vol. I, ed.
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sau Șansele romanului, ST, 1978, 3; Dimisianu, Opinii, 127-130; Georgescu, Volume, 92-96; Sorin Titel, Austeritate și patetism, RL, 1979, 17; Cristea, Faptul, 245-249; Zaharia Sângeorzan, „Despărțirea”, RL, 1981, 1; Ioan Holban, „Despărțirea”, CRC, 1981, 51; Pompiliu Marcea, Un roman al contemporaneității, CNT, 1982, 6; Marian Odangiu, „Despărțirea”, O, 1982, 13; Adriana Iliescu, În stil indirect liber, RL, 1983, 31; Al. I. Friduș, „Gemenii”, CL, 1983, 8; Vlad, Lectura rom., 217-221, 288-296; Marian Odangiu, Modelul și oglinda, O, 1984, 2;Vlad Sorianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
spațiul euroatlantic, pot fi identificate minimum trei categorii de elemente care „populează” câmpurile formării umane: a) elemente de continuitate culturală, impuse de tradiție; b) elemente care pot fi considerate valori universale și eterne ale umanității; c) elemente culturale achiziționate de contemporaneitate și de tendința evolutivă. Se poate vorbi așadar de construcții curriculare bazate pe vectori: un vector este orientat spre trecut și spre tradiții, iar altul, dimpotrivă, spre progres și spre viitorul societății și al cunoașterii, echilibrul dintre ele fiind asigurat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca o ramură a acestuia. ) Dincolo de nostalgia vârstei de aur ce a orientat spiritele către revalorificarea trecutului, în Renaștere se produc anumite mutații și răsturnări ce se vor propaga și în perioada imediat următoare, cea a Barocului și chiar în contemporaneitate, în forme schimbate. Evidentă este trecerea de la universal la particular în sfera umanului, mutarea atenției de la muzică la instrumentul ce o produce. ) Omul renascentist este liber dar singur și de aceea libertatea nu-i folosește la nimic. Chiar și schimbările
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
alte spații culturale și își produc efecte benefice, le putem clama și pentru noi necesitatea și putem identifica acele consecințe legate de absența lor. Cum am văzut, pentru unii comunitatea este incompatibilă cu modernitatea și cu atât mai puțin cu contemporaneitatea. Dar mulți cred că totuși comunitatea există și că putem trasa neîntrerupt lanțul formelor comunitare în istorie până astăzi. Este, de altfel, și convingerea noastră. "Modernitate, urbanizare și capitalism, toate păreau să amenințe modelul tradițional al vieții sociale. Pe măsură ce observau
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
conduce la o realitate (n care exclusiv normativitatea juridică va reglementa eficient ș( definitiv relațiile sociale. Expresie a utopiei raționaliste, această speranță nu s-a (ndeplinit, normele juridice reprezent(nd doar unul dintre ingredientele esențiale (n mulțimea normativității prezente (n contemporaneitate. Vocea lui Maiorescu spunea răspicat: "Faceți (nt(i pe poporul rom(n mai cult ș( mai activ, dați-i prin școli bune ș( prin o bună dezvoltare economică lumina ș( independența de caracter a adevăratului cetățean, ș( apoi, forma juridică
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
organismul social să expulzeze această boală, sarcina aparținând tinerei generații. Primul postulat al noii spiritualități era respectarea continuității. Continuarea instituțiilor tradiționale și în special a satului era crucială. Fără a cere întoarcerea la formele vechi, românismul solicită continuitate în contextul contemporaneității, în noi forme instituționale care totuși să asigure consolidarea spiritului de autonomie a satului. Plecând de la constatarea că statul român era unul burghez în condițiile absenței burgheziei române, iar școala formează funcționari pentru orașe pe când nevoia noastră ar fi fost
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
stilistică sunt caracteristicile principale ale marelui artist florentin. Versurile sale invită la meditație și fac să vibreze de cele mai multe ori sensibilitatea celui care le citește. Este interesant de remarcat că principalele teme ale poeziei lui Miche‑ langelo sunt desprinse din contemporaneitate și că ele oglindesc realitățile 20 Francisco de Hollanda - arhitect și istoric în perioada renascentistă din Portugalia. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 123 epocii. Filonul care străbate în primul rând versurile sale este durerea profun‑ dă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Mihai Eminescu de Cezar Petrescu și G. Călinescu, volume de Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, Ion Breazu, Olimpiu Boitoș, Radu Boureanu, A. I. Odobescu, Vasile Netea ș.a. Există aici și o rubrică intitulată „Portrete pedagogice” și, în general, o intensă preocupare față de contemporaneitate. Mai colaborează Ion Mușlea, V. Cristu, Petru Lenghel Izanu, N. Marian, C. Stan, V. Moldovanu, P. Sergescu, V. Demetrius, V. L. Bologa, V. Lazăr, Gh. D. Mugur, Gh. Popa, Gh. Tulbure, Victor Stanciu, I. Nisipeanu, Silviu Dragomir, Tit Liviu Valea, Sever
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
și câteva poezii publicate în reviste socialiste și democratice, însuflețite de a doua muză a tinereții lui, răzvrătirea socială, revolta împotriva nedreptății, a tiraniei. Semnând Ignotus și Victor C. Rareș, a mai publicat în „Viața românească” însemnări sarcastice referitoare la contemporaneitate. SCRIERI: Poezii, București, 1894; Versuri și proză, îngr. G. Ibrăileanu, Iași, 1912; Scântei, pref. B.P. Hasdeu, București, 1930. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 241-248; Dafin, Figuri, II, 86-90; Călinescu, Ist. lit. (1941), 524; Sevastos, Amintiri, 125-129; Dicț. lit. 1900, 392-393
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
al lucrării nu am găsit o periodizare în sens profesionist cu privire la dezvoltarea asistenței sociale în țara noastră. În cea mai mare parte, am găsit prezentări plecând de la modul în care a evoluat asistența socială din perioada voievozilor până azi, în contemporaneitate. "Probabil că periodizarea asistenței sociale ar trebui să înceapă cu o etapă a implicării comunităților religioase (biserici, mănăstiri)3, așa cum a și început asistența socială în formele sale inițiale, dar cum aceste opere caritabile au continuat și după apariția statelor-națiune
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
luptat între ei și pentru cucerirea r)m)sitelor imperiului de nord, în timp ce statele dinafară arenei au asistat precaut, sau au intervenit activ. Pentru a ilustra în mod mai general chestiunea, am putea cita celebrul caz al lui Hobbes experimentând contemporaneitatea lui Tucidide. Mai puțin celebr), dar la fel de frapant), este și aprecierea, f)cut) de Louis J. Halle, relevantei scrierii lui Tucidide, într-o er) a armelor nucleare și a superputerilor (1955, apendicele). În cele dou) r)zboaie mondiale ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, B. realizează totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și istoriei literare moderne se vădește în studiul Romanul și contemporaneitatea (1984), unde B. apelează la un instrumentar critic complex și la un limbaj estetic înnoit, atunci când se referă la particularitățile formale (Zbor frânt de Vladimir Beșleagă), la substratul dramatic al timpului încremenit (Vămile de Serafim Saka), la „direcția estetică” (Disc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]