1,533 matches
-
de la profesori să-și educe elevii, de la managerul unei organizații, să-și conducă subordonații etc. Asemenea dezvoltări ale puterii legitime sunt necesare, întrucât ele regularizează interacțiunile sociale în direcția unor principii nescrise de evoluție dezirabilă. Totuși, trebuie remarcat că, în contemporaneitate, aceste concepte tind să-și flexibilizeze câmpul de acțiune; mai precis, putem lesne observa că aceste roluri caracterizate de puterea legitimă tind să-și diminueze efectul: spre exemplu, profesorul educă, dar - într-o anumită măsură - este educat de elevii săi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
elev/student crește). În primul rând, conceptul de dependență informațională este unul dintre conceptele-cheie ale școlii tradiționale (în capitolul al doilea al lucrării de față menționam o serie de surse ale puterii de influență, printre care și puterea informațională); în contemporaneitate putem spune că lărgirea posibilităților și varietatea extraordinar de mare a surselor de informare descurajează poziția cadrului didactic însuși ca deținător total al informației; cu atât mai puțin putem vorbi despre un atare fenomen în grupurile de interacțiune didactică. Prin
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lunga discuție între Tommaso și Reginald de Piperno, unde maestrul îi ține discipolului o adevărată prelegere despre arta moșirii „revoluției”, a cărei țintă este haosul, „adică starea din care se naște ordinea”. Deși se dezvoltă după aceeași rețetă a deversării contemporaneității în istorie, celelalte romane ale ciclului rămân pe o treaptă literară inferioară, fapt explicabil prin tezism și inflație factologică. De pildă, Noaptea incendiului, o „scurtă incursiune în destinul femeii” care, pornind de la modelul lui Liviu Rebreanu din Adam și Eva
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
binecunoscut personaj public, intelectual admirabil, liberal conservator, anti-comunist autentic m-a întrebat într-o zi: "De ce prietenul dumitale, Vladimir Tismăneanu, o minte atât de strălucită, își pierde vremea cu probleme clasate, cum ar fi comunismul, în loc să abordeze teme majore ale contemporaneității? A scrie despre comunism și a demasca securitatea sunt astăzi lucruri ușoare". Venind din partea unui om atât de inteligent, propozițiile m-au derutat o clipă. într-adevăr, în urmă cu vreo doi ani, când avea loc discuția, atât comunismul, cât
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
sau Șansele romanului, ST, 1978, 3; Dimisianu, Opinii, 127-130; Georgescu, Volume, 92-96; Sorin Titel, Austeritate și patetism, RL, 1979, 17; Cristea, Faptul, 245-249; Zaharia Sângeorzan, „Despărțirea”, RL, 1981, 1; Ioan Holban, „Despărțirea”, CRC, 1981, 51; Pompiliu Marcea, Un roman al contemporaneității, CNT, 1982, 6; Marian Odangiu, „Despărțirea”, O, 1982, 13; Adriana Iliescu, În stil indirect liber, RL, 1983, 31; Al. I. Friduș, „Gemenii”, CL, 1983, 8; Vlad, Lectura rom., 217-221, 288-296; Marian Odangiu, Modelul și oglinda, O, 1984, 2;Vlad Sorianu
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
confere un loc aparte în peisajul dramaturgiei românești. Reunite în volumul Socrate. Platon. Diogene câinele (1974), trei piese aduc în scenă spațiul Antichității elene și se fac ecoul unor meditații vizând problemele teatrului și al unor întrebări și reflecții privind contemporaneitatea. S. nu își propune să dramatizeze biografiile unor personaje istorice, ci se concentrează asupra confruntării dintre ideile filosofice și realitatea vieții, asupra momentelor de cumpănă în care conceptele devin vulnerabile, neputincioase. Modalitatea „trilogiei” sale ateniene a fost apropiată de unii
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
perindat prin biblioteca din strada S. căutând să scrie monografia istorico-medicală despre Honigberger, naratorul, un Rătăcitor, Își găsește până la urmă Ghidul, conform unei paradigme a inițierii care nu se mai fixează prin raportul direct dintre maestru și discipol, nici măcar pe contemporaneitatea lor, așa cum nici Zerlendi nu se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger, autor la care a ajuns din Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
completă afiliere sau Încorporare a destinului său În cel al decedatului este Într-adevăr imemorială. Această Încorporare a unui karman global a condus, de altfel, la statutul profund subordonat al femeii În India arhaică, cu efecte până În cea mai strictă contemporaneitate 1. Satș, numele de mai târziu al ritualului, desemnează „soția fidelă”, al cărei model mitic este zeița (Dev³, Durg³, Parvatș) care se va arunca În flăcări pentru a asuma și proba fidelitatea față de Ïiva2. Un halo semantic de origine vedică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
culturale Îi corespunde (recuperarea lui) Honigberger ?" Ajunși aici, vom Încerca să apreciem și montura istorică În care Honigberger a fost și poate fi relevant. În perioada interbelică, la noi sau În Occident, formula lui Eliade și a altora atenți la contemporaneitatea continentului - „Asia intră În istorie”, „Asia devine asiatică”, cum scria În 1938 - neglijase, vrând-nevrând, lunga peregrinare a istoriei europene către Asia și, din păcate, mai ales către supunerea ei. Această istorie europeană, cu toate păcatele ei - pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
scriitori străini (Ramiro Ortiz, Robert de Flers, Henri Focillon, Louis Barral, Göran Björkman, Paul Morand, Eugène Montfort, Armand Godoy ș.a.), prin care sunt puse în evidență deschiderile culturii române către universalitate. Pasionat de documente și manuscrise inedite, cercetătorul ilustrează în contemporaneitate o direcție de activitate aproape stinsă. Ediții: G. Călinescu, Scrisori și documente, pref. Al. Piru, București, 1979; E. Lovinescu, Scrisori și documente, pref. edit., București, 1981; Ion Barbu în corespondență, I, București, 1982 (în colaborare cu Gerda Barbilian); Zaharia Stancu
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște făpturi mărețe și vii”, figurile oamenilor, legendele spațiului rural în relația lui cu contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă, București, 1950; Inima gospodăriei, București, 1951; Învățătoarea, București, 1951; Tinerețe, București, 1953; Păpușoii, București, 1955; Oameni din satul de azi, București, 1956; Vulpile
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
în paisprezece limbi, din Antichitate până la jumătatea secolului al XIX-lea. Aforismele sunt grupate pe categorii ilustrând formarea conceptelor de adevăr, bine, caracter, frumos etc. în diferite civilizații. El însuși autor al unor cugetări, S. era preocupat de transmiterea în contemporaneitate a unui compendiu de filosofie socială și morală a umanității. SCRIERI: Tradiția învățăturii în patria lui Gandhi, București, 1938; Cugetări, I-II, Iași, 1940-1943. Traduceri: Platon, Gorgias, Iași, 1920; Panciatantra, I-V, București, 1932-1936; ed. București, 1969; Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
religie, valorile tradiției (datini, morală, legislație, familie), limba vorbită și scrisă, învățământ, precum și specificul literar și artistic (arhitectură, arte decorative, sculptură, pictură, stampă, grădini, artizani). Singular în lexicografia românească este însă dicționarul consacrat de S. literaturii japoneze de la origini până în contemporaneitate. O imensă cantitate de informație referitoare la creatori, opere anonime, perioade istorico-literare, curente, genuri, școli, personaje, termeni și noțiuni (unele din celelalte arte, întregind ideea de sincretism cultural) se structurează în articole autonome. Fără a se lansa în considerații de
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
Mihai Eminescu de Cezar Petrescu și G. Călinescu, volume de Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, Ion Breazu, Olimpiu Boitoș, Radu Boureanu, A. I. Odobescu, Vasile Netea ș.a. Există aici și o rubrică intitulată „Portrete pedagogice” și, în general, o intensă preocupare față de contemporaneitate. Mai colaborează Ion Mușlea, V. Cristu, Petru Lenghel Izanu, N. Marian, C. Stan, V. Moldovanu, P. Sergescu, V. Demetrius, V. L. Bologa, V. Lazăr, Gh. D. Mugur, Gh. Popa, Gh. Tulbure, Victor Stanciu, I. Nisipeanu, Silviu Dragomir, Tit Liviu Valea, Sever
SATUL SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
printre roboți și caii-putere”. Nu poetul deromantizează marile teme și simboluri tradiționale (cum se întâmplă în genere la moderni și în particular la avangardiști), ci, conștiință sensibilă și tragică, el înregistrează eșecul umanului, al visului himeric și al sacrului în contemporaneitate. Se întâlnește la T. și o poezie sarcastică, așa-zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
totală” a celuilalt, el rezolvă astfel problema: „Dezvoltată printr-un efort colectiv conjugat, critica literară ca sector al culturii noastre ne apare unilaterală în fiecare din manifestările ei și totală în postura de conștiință de sine a literaturii”. Detașarea față de contemporaneitate se constată ulterior și prin plasarea în oglindă a două texte sumative: Soluția ermetismului, unde denunță ca „erezie” „răspândirea tot mai accentuată a cultului ermetic și mai ales confundarea lui cu însuși destinul poeziei noastre”, și Ideea de patrie, unde
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
al ,,heliadismului”, unde e surprins spectacolul unei individualități complexe, contradictorii, care a făcut istorie, într-un efort creator de pionierat apt, în elanurile și înfrângerile sale, să capete dimensiune romanescă. „Personajul” Heliade crește, își acumulează substanța din documente variate, din contemporaneitate, din istoria culturii românești și, nu în ultimul rând, din corespondența sa, amplu citată, iar istoria omului Heliade luminează pas cu pas compartimentele operei de teoretician și critic, publicist, prozator, om de teatru. Autorul monografiei dezvoltă un discurs comprehensiv și
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind o extensie a prozelor, care comportă la rândul lor, în grade variate, aceste trăsături. Unitare sub raport tematic sunt doar Prepeleac (1991) și Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...) (1994), care repovestesc din orizontul contemporaneității scrierile lui Ion Creangă, Ion Neculce și Ion Budai-Deleanu. Li se adaugă, în celelalte volume, reflecții asupra scrisului, problematizări în cheie morală prilejuite de anumite citate sau experiențe ori comentarii ale unor fapte diverse semnalate în presă. Structura tabletelor urmează
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
cu fapte de viață reale. Cartea La nord-vestul inimii. Legendă și realitate (1977) conține exclusiv reportaje. Minele din Borșa, Vișeu de Sus, viața lui Vida Gheza, „artist al poporului” (Lemnul, sculptorul și Maramureșul), felul în care țăranul român trăiește în contemporaneitate, atmosfera șezătorilor (Consultație sentimentală), locuitorii orașului Sighet și existența lor cotidiană (Suflete mari în Țara Bogdanului), un mare șantier de construcții industriale (Meserie faină învață moțul) sunt subiecte în care scriitorul utilizează ficțiunea într-un tip de reportaj romanțat. U
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
al lui U. Miza cărții, care se dorește „un studiu al «profunzimilor»”, e triplu polemică, iar acest fapt se vede chiar din subtitlu: Cucerirea tradiției. O cucerire în sens istoric, având în vedere că tradiția încearcă să integreze în fluxul contemporaneității și literatura viabilă din anii ’50 (Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, G. Călinescu ș.a.); o cucerire în sens metodologic, de vreme ce tradiția - avertizează autorul - reprezintă cu precădere o „realitate a vieții interioare”, ceea ce poate îngloba, după caz, „vârstele prozatorului”, dar și „contextul
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și în următoarele cărți inspirate din contemporaneitate. Nichifor Goreac se întoarce în orașul său, unde totul e „nou” și mereu poate interveni „ceva”. El vrea să scrie o carte despre instaurarea comunismului la douăzeci de ani după acest moment de răscruce, urmărind o perioadă tulbure: anii ’50-
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind de la ideea că numai judecata timpului poate să-și spună cuvântul în decantarea orientărilor estetice și în statornicirea valorilor într-o ierarhie. Monografia Adam Mickiewicz. Vârstele
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
în mare parte, prelucrează o operă clasică a literaturii sanscrite. Se repune în joc motivul oriental (dar și medieval) al cadavrului ambulant, al mortului vesel, într-o spumoasă șaradă parodico-fantastică, care mizează pe ironia morbidă și pe aluzia politico-morală la contemporaneitate, alcătuind un fel de basm modern în decoruri de halima. Viitorul e maculatură, Creierul și Sărută-mă își plasează nu doar alegoric acțiunea în România postdecembristă. Piesă de rezistență, Viitorul e maculatură rămâne, deocamdată, cel mai realist și mai dur
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
morală pentru a reuși să mai distrugă ceva. Cinismul e regula acestui univers malefic, a cărui șansă de eliberare pare a fi doar nebunia. Piesele lui Z. se remarcă prin ironia amară, ca instrument pentru a dezvălui fața tragico-absurdă a contemporaneității, prin gravitatea reflecției și deopotrivă prin autenticitatea limbajului, dramaturgul dovedind un deosebit simț al ritmului scenic și al replicii de efect. SCRIERI: Genunchiul stâng sau genunchiul drept, București, 1993; Omul nou, București, 1994; Isabela, dragostea mea, pref. Monica Lovinescu, introd
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
un loc distinct în opinia vremii și a posterității, el s-a impus, totuși, în primul rând ca dramaturg. Asupra teatrului și a artei scenice are idei tranșante. În 1938 publică un volum de cronici și eseuri teatrale, Mărturii în contemporaneitate, conținând observații profunde și dezvăluind atracția pentru nou. Aproape că nu există articol sau intervenție în care să nu insiste asupra caracterului literar al scrisului dramatic, gen în care recunoaște preeminența cuvântului. „Teatrul literar” este delimitat, așadar, de „teatrul teatral
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]