1,993 matches
-
străine și între cine aduce, genial, acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii e de preferat cu admirație acesta.” La rândul său, George Călinescu scria în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”: „Contesa Anne de Noailles este o brâncoveancă și cărțile de informație franceză uită să amintească adesea originea ei română, pe care Elena Văcărescu, poetă prețuită în Franța ÎLe jardin passionné, Amor vincită și conferențiară gustată, are bunul simț a nu și-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
brâncoveancă și cărțile de informație franceză uită să amintească adesea originea ei română, pe care Elena Văcărescu, poetă prețuită în Franța ÎLe jardin passionné, Amor vincită și conferențiară gustată, are bunul simț a nu și-o ascunde” (...) „Surprinzătoare este la contesa de Noailles «setea de viață», așa de fanatică încât devine adesea inteligență a universului: «Nature au coeur profond sur qui les cieux reposent / Nul n’aura comme moi si chaudement aimé».” Elena Văcărescu, după cum și numele de familie o spune
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
miros. Asta-i nesimțire curată! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuințară mașina de spirt. Izolarea lor voită trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de spirt. Izolarea lor voită trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul general
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul general al domeniilor? Văd pe ușă 28 de liniuțe trase cu tibișirul, ceea ce însemnează că au consumat, pe datorie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul general al domeniilor? Văd pe ușă 28 de liniuțe trase cu tibișirul, ceea ce însemnează că au consumat, pe datorie, trei deca de gaz. Iliuță adăugă îndată, cu ironie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul. ― Să punem o inscripție pe scară: aici a căzut contesa din cauza... unui pas greșit! sugera Iliuță. ...Ce-i drept pe mansardiștii noștri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul. ― Să punem o inscripție pe scară: aici a căzut contesa din cauza... unui pas greșit! sugera Iliuță. ...Ce-i drept pe mansardiștii noștri cam greu să-i întreacă cineva în răutăți. Seara, când am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea câte una), am găsit un bilețel cu câteva cuvinte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nesăbuit, știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E vorba de o fată cum nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E vorba de o fată cum nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei întreprinderi industriale, ungur de origine. ― Măi, e așa de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
somn, dădu drumul glasului: ― Mansardiștii noștri sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
slujba religioasă, mare îi fu mirarea când veniră să ne facă urări foștii mansardiști, cu Iliuță în frunte. Charlot, încă treaz, mă bătu pe umăr, cu superioritate: ― Bănuiam că nu-i lucru curat cu mutatul. Va să zică, la mijloc era tot... contesa. Tot așa, bătrânul Coleșiu, beat de bucurie, ca și când venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pe legea mea, unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sânt bătuți la cap cu leuca, își aleg niște titluri pur și simplu absurde. ― Ce faci, iubite conte? Mă abordase Charlot. (Acum îmi spunea conte pentru că mă căsătorisem cu contesa, așa cum o porecliseră mansardiștii în de-rîdere pe Mihaela.) ― Măi, explică-mi și mie ce înțelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite, citește aici... ― Încornorat nu încorporat, râse el, corijîndu-mă. Formidabil! Aș fi putut să zgâiesc ochii o zi și o noapte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de veninul acelui cuvânt modificîndu-mi datele percepției vizuale din pricina actualității mele sufletești căreia nu-i convenea să se vorbească de funie în casa spînzuratului? Am intrat cu Charlot la Continental. I-am destăinuit și lui, firește, că mă despart de contesă. (Mă angajam tot mai adânc în hotărârea de a divorța.) ― Condoleanțele mele, baroane, spuse el primind vestea cu obișnuita-i indiferență. (îmi schimbase totodată și... titulatura.) Ai prins-o în flagrant delict? ― A, nici vorbă!... Nu ne înțelegeam... Asta a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
când Ion Pop ne strigă, din urmă, că ni se deschide să vedem sala Operei din Odesa. Mulți nu vor să se întoarcă. Preferă să mai caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dracula și citea mult În germană, fără să distoneze Însă, acum cînd se uitau mai bine la el, cu vestibulul atît de modern al casei, care avea o bibliotecă tot de cristal. Pe Finita, soția lui, mulți o salutau spunîndu-i contesă, se pare că era cu adevărat și, de altfel, fapt sigur e că mulți bărbați se aplecau să-i sărute mîna, Îndeosebi diplomații. Femeile În schimb Îi spuneau pe nume și-i atingeau ușor pomeții obrajilor cu vîrful buzelor; biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimbe Cadillacul cu Mercedesul soției lui: sosi din nou cu o altă mașină, pentru cazul În care l-ar mai fi văzut cineva În afară de băiatul acela, se pare că nu-l mai văzuse nimeni, intră și-i sărută mîna Finitei, contesa, mai făcuse asta și nu ieșise rău, primise notă de treceri. Văzîndu-l, Ernesto Pedro de Altamira simți o tensiune puternică În obrazul sting, Într-adevăr semăna cu Dracula În timp ce-l urmărea cu ochii pe Lastarria, care se alătura grupului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dinarul sau omul la toate, îmi spuneam. Abia la sfârșit aveam să aflu că Billy era de fapt directorul centrului Tyron Guthrie care ne găzduia, și un dramaturg de noto rietate mondială. El mi-a spus prima dată povestea cu contesa. A treia sau a patra zi mă nimerisem lângă el la masă și mestecam cu lingura în eternul pudding. „You doin’ O.K.?“ mă-ntrebase cu gura plină. „Yeah, fine“, îi răspunsesem cu engleza mea de Iowa City. Cum mergea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de posaci de la un continuu hangover, că numai de poezii nu le ardea. Șederea la Annaghmakerrig fusese o pleașcă pe capul lor, nu prea visaseră ei la așa ceva. Și pro fitau din plin. „Have you met the countess yet?“ Care contesă? Cum, încă nu-mi spuseseră neno rociții („those buggering bastards“) de poeți irlan dezi? Cas telul din Annaghmakerrig avea o stafie, atestată de zeci de mar tori și cu patalama în regulă. Nu văzusem diploma la etajul doi, înrămată pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu patalama în regulă. Nu văzusem diploma la etajul doi, înrămată pe peretele dinspre nord? Nu, n-o văzusem. „Hm... well, it’s a long story, I’ll try to make it short“. Se pare că prin secolul al șaisprezecelea contesa cas telană fusese înjunghiată într-una dintre odăi (Care? Secret. Fiecare oaspete trebuia să creadă că tocmai în dormitorul lui). De-atunci, nu-și găsește liniștea. Îi apare din când în când câte unui ins care-nnop tează aici. Din păcate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dezilor pur-sânge... „Oh“ , am spus, încercând să par dezamăgit. „But. There’s still hope“. Poți oricând să devii, măcar pentru o noapte, irlandez sadea: e suficient să bei deodată o sticlă-ntreagă de whiskey irlandez! Atunci devine posibil ca fantoma contesei să se arate și unor foreigners... „I’ll buy you a bottle sometime, Mirsea“, îmi mai spusese Billy, ridicându-se de la masă. „Fuck the countess“, mi-am zis, încercând să-nghit mai departe puddingul inodor, incolor și insipid și având
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și eu, într-un colțișor, să devin irlandez get-beget, „măcar pentru o noapte“, dar nu mi-a reușit decât ceva mai mult de jumătate. Se pare însă că mi-a fost apreciată bunăvoința, pentru că... în acea noapte m-a vizitat contesa! Le genda s-a verificat, pe bune! N-a fost vaporoasă și imaterială, n-a zornăit lanțuri și n-a bătut cu pum nii-n ferestre (let me in, let me in etc.), dar a fost o con tesă cum nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu s-a mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de data asta chiar îm brăcat, în patul meu cu baldachin și oaie fierbinte, m-a trezit scârțâitul greoi al ușii dormitorului. Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat lângă mine și duhnea a whiskey de te ofilea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]