2,327 matches
-
oferind atât o preselecție a cauzelor concrete care ar putea acționa într-un context sau altul, cât și estimarea ipotetică a mărimii contribuției lor. Teoria abstractă a comportamentului deviant ne oferă o listă de cauze foarte generale. În cadrul unei teorii contextuale putem să formulăm o listă de condiții sociale particulare (sărăcia, șomajul, discriminarea socială, rasială sau religioasă, izolarea socială, dezagregarea formelor colective de control și integrare) despre care presupunem că sunt cauzele concrete ale devianței într-un anumit context, pentru că ne
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suficient de puternică. Unele cercetări întreprinse în SUA și Anglia au demonstrat, astfel, că introducerea factorului proprietate în modelul Blau-Duncan crește proporția variației veniturilor individuale explicată de acest din urmă model cu aproape o dată și jumătate (Udy, 1980). O teorie contextuală puternică poate evita cauzalismul slab, care constă în elaborarea unor liste cauzale nestructurate de factori despre care se presupune că își aduc o contribuție cauzativă, rămasă însă nespecificată. Analizând circuitele probabile ale determinării, interdependențele dintre factori, se pot opera discriminări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în raport cu cel cu acțiune slabă oferă posibilitatea selectării acelor strategii capabile efectiv să realizeze modificări majore în fenomenul efect și a eliminării acelora care nu pot produce decât efecte neînsemnate. Nedistingerea cu claritate între o teorie abstractă și o teorie contextuală duce adesea la poziții eronate. Multe teorii explicative se constituie ca teorii predominant contextuale, sugerând însă că sunt teorii universale, abstracte. Cristalizându-se în interiorul unui context social particular, ele iau ca dați o serie de parametri structurali fundamentali (distribuția proprietății
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modificări majore în fenomenul efect și a eliminării acelora care nu pot produce decât efecte neînsemnate. Nedistingerea cu claritate între o teorie abstractă și o teorie contextuală duce adesea la poziții eronate. Multe teorii explicative se constituie ca teorii predominant contextuale, sugerând însă că sunt teorii universale, abstracte. Cristalizându-se în interiorul unui context social particular, ele iau ca dați o serie de parametri structurali fundamentali (distribuția proprietății, tipul de stratificare socială, nivelul de dezvoltare economică, tipul de organizare socială) și concentrează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variază în acest cadru. Aceasta este, de fapt, una dintre criticile fundamentale aduse sociologiei americane: ea a produs o mulțime de teorii în strânsă legătură cu realitatea americană, fără însă a pune în evidență explicit caracterul lor particular, valabilitatea lor contextuală, sugerând în schimb, adesea, că ele au o valabilitate universală. O concluzie se impune aici: sociologia, spre deosebire de multe alte științe, are un puternic caracter național. Sociologia românească nu este doar o sociologie elaborată în România, ci, totodată, și o sociologie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în conducerea societății. Sau pe baze mai mult teoretice decât empirice, putem estima că un grup social oarecare are mai multe oportunități decât un altul. În cele mai multe cazuri însă, operaționalizarea variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de proceduri de identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile, numite în lucrarea de față contextuale, Durkheim a presupus că ele sunt asociate cu o variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rată a sinuciderilor mai ridicată decât catolicii. Cum putem operaționaliza „nivelul de aspirații”? În multe teorii sociologice, acesta intervine ca o variabilă cauzală abstractă importantă. Direct, este extrem de dificil să se identifice empiric nivelul de aspirații. Indirect, prin intermediul unor variabile contextuale care produc variația lui, el poate fi însă aproximat: nivelul școlar, mediul social de proveniență, statutul social-profesional. Aceste variabile nu sunt indicatori empirici ai nivelului de aspirații, ci variabile contextuale cu o acțiune complexă care, printre alte efecte, îl au
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se identifice empiric nivelul de aspirații. Indirect, prin intermediul unor variabile contextuale care produc variația lui, el poate fi însă aproximat: nivelul școlar, mediul social de proveniență, statutul social-profesional. Aceste variabile nu sunt indicatori empirici ai nivelului de aspirații, ci variabile contextuale cu o acțiune complexă care, printre alte efecte, îl au și pe acela de a produce variații ale nivelului de aspirații. Multe dintre confuziile care apar în analizele sociologice provin din lipsa de distinctivitate a modelelor explicative teoretice și empirice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
iau în considerare caracteristici variate ale contextului social, căutând să determine influența lor asupra fenomenului de explicat, fără a face însă presupoziții teoretice asupra mecanismelor cauzative. Variația satisfacției muncii este asociată, de exemplu, cu o mulțime de variabile de tip contextual ca: vârsta, sexul, nivelul școlar, profesia, nivelul ierarhic etc. O asemenea distincție apare cu claritate în cercetările empirice care utilizează variabilele contextuale nu ca indicatori neapărat ai cauzalității, ci ca repere, criterii de descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoretice asupra mecanismelor cauzative. Variația satisfacției muncii este asociată, de exemplu, cu o mulțime de variabile de tip contextual ca: vârsta, sexul, nivelul școlar, profesia, nivelul ierarhic etc. O asemenea distincție apare cu claritate în cercetările empirice care utilizează variabilele contextuale nu ca indicatori neapărat ai cauzalității, ci ca repere, criterii de descriere sistematică a variației. Este ceea ce aș numi diferențiatori universali. Pentru a descrie în mod sistematic variația unui fenomen social într-un context social specificat avem nevoie de o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analizei structurale, analiza contextului structural, nu este de natură să ducă la rezultate spectaculoase. Ea reprezintă ceea ce Gouldner și Peterson numeau un „funcționalism slab”: orice lucru este legat (este „înfuncție”) de o mulțime de alte lucruri (Johnson, 1978). Exigența analizei contextuale nu conține indicații mai precise asupra modului în care are loc interdependența. Compatibilitatea/incompatibilitatea dintre două sau mai multe elemente ale unui sistem este, de asemenea, un caz simplu de analiză structurală. Ea se bazează pe ideea că două elemente
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ales, o spectaculoasă dezvoltare a învățământului, o largă democratizare a acestuia. Boudon sugerează că ar exista un mecanism structural mai profund de reproducere a stratificării sociale, care este responsabil de această constanță surprinzătoare a mobilității sociale în ciuda variației celorlalte condiții contextuale. În ultimele decenii s-au întreprins numeroase măsurători ale gradului desatisfacție/insatisfacție cu viața: în diferite țări, în diferite grupuri sociale. Surprinzător este faptul că indiferent de tip, loc, condiții, tinde să apară o distribuție normală a gradului de satisfacție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rațional-emotivă a lui Ellis Modelul cognitiv-comportamental al lui Beck Modelul self instructional training al lui Meichenbaum 3. Terapiile comportamentale și cognitive ale celui de al treilea val(?): analiza contextelor și funcțiilor comportamentului Bilanț al „revoluției cognitive” O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Bibliografie Introducere Este foarte dificil să stabilim o dată exactă pentru începutul terapiilor comportamentale. Unii autori se străduiesc să identifice precursori în acest domeniu ce datează din secolele trecute, în special din secolul al XIX-lea. Numele lui Leuret
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aruncăm și copilul odată cu apa din baie? Nu credem acest lucru. Dar a venit timpul să facem, cu luciditate, analiza contribuțiilor reale ale cognitivismului clinic ce aparține celui de al doilea val și a limitelor sale. O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Hayes, liderul celui de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive, îl definește astfel: „Fixat într-o abordare empirică, cel de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive acordă o atenție specială contextului și funcțiilor fenomenelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
definește astfel: „Fixat într-o abordare empirică, cel de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive acordă o atenție specială contextului și funcțiilor fenomenelor psihologice, nu doar formei acestora. In consecință, acesta tinde să insiste asupra strategiilor de schimbare contextuale și experiențiale, încercând să construiască împreună cu subiectul repertorii largi, flexibile și eficiente ale comportamentelor, mai degrabă decât să se mulțumească a elimina, așa cum încearcă să procedeze primul și al doilea val, unele probleme comportamentale limitate”. In cadrul celui de al
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
problema, condițiile (interne și externe) în care se manifestă aceste comportamente și consecințele (externe și interne) pe care le-au produs. Calitatea și cantitatea datelor obținute permit atingerea progresivă a cinci obiective: - descrierea precisă a comportamentului (comportamentelor) problemă; - identificarea variabilelor contextuale care contribuie la apariția acestora; - identificarea consecințelor care participă la menținerea lor; - identificarea factorilor organismici sau a evenimentelor care fac parte din istoria individuală susceptibili de a le explica geneza; - selecția scopurilor tratamentului. La capătul a două întâlniri, un clinician
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în comportamentele evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra comportamentului care ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra comportamentului care ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli facilitatori. Identificarea consecințelor Un comportament
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
poate fi consecința uneia sau a mai multor experiențe de eșecuri sau a unei puternice anxietăți. Această anticipare întărește atunci producerea comportamentului problemă de evitare/salvare. Inventarul consecințelor se realizează cu aceeași dificultate cu care se realizează cel al variabilelor contextuale. Efortul este diminuat cu ajutorul întrebărilor deschise sau închise în legătură cu senzațiile, sentimentele și gândurile consecutive comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a consecințelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a consecințelor evită sau limitează unele „interpretări” abuzive din partea clinicianului. Studiul antecedentelor înnăscute și dobândite Variabilele contextuale și consecințele pot explica cum a apărut comportamentul problemă, modul în care s-a dezvoltat și se menține acesta. Dar ele nu explică de ce unele evenimente au dobândit un rol de stimul discriminativ, de ce unele consecințe sunt pozitive sau negative
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
face, gândește sau resimte. Ele includ schimbările care sunt de dorit, în opinia clinicianului, în ceea ce privește sentimentele de auto-eficiență, de autocontrol și în legătură cu managementul propriei persoane. Aceste schimbări sunt de natură a consolida rezultatele tratamentului și a diminua probabilitatea „recidivei”. Variabilele contextuale și consecutive constituie obiectivele „tehnice” ale metodelor specifice care au drept scop să le controleze, să le schimbe sau să le suprime. Factorii identificați prin analiza antecedentelor înnăscute sau dobândite pot contribui la precizarea și nuanțarea scopurilor tratamentului în funcție de impactul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aibă o imagine suficient de clară în legătură cu ceea ce face subiectul, cu ceea ce nu mai face sau nu face, cu ceea ce gândește și simte. Sunt descrise topografia, frecvența și intensitatea comportamentelor problemă selectate. Sunt identificați principalii determinanți externi și interni (variabile contextuale și consecutive) cât și influența factorilor reliefați de istoria individuală. El poate ulterior să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]