1,040 matches
-
stîngi independente. Distanța temporală dintre discretele semnale poetice predadaiste ale lui Tzara din paginile revistei civice Chemarea („Vacanță în provincie”, „Furtuna și cîntecul dezertorului”), Dadaismul propriu-zis și constituirea primei mișcări de avangardă artistică din România (în 1924, prin intermediul eclecticei reviste Contimporanul) indică un decalaj de aproximativ zece ani. Dacă „exportul” de avangardă (prin Tzara și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924 pe traseul revistelor Punct - 75 HP - Urmuz - unu - Alge - Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei noastre istorice. Notorietatea cîștigată în Franța de un Tristan Tzara, de pildă, îl va impune atenției valorizante a criticii noastre estetice (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pună în umbră - ca precursor „optimist” și „constructiv”, victimă a societății burgheze - absurdul alienant din piesele dramaturgului franco-român (un absurd înțeles ca produs al Occidentului putred, dezumanizant, lipsit de ideal etc.). Valoarea sculpturii lui Brâncuși (elogiată deopotrivă de avangardiștii de la Contimporanul, Integral, unu și de spiritualiștii autohtoniști de la Gîndirea) fusese cu adevărat recunoscută în România abia la două decenii după impunerea ei în afară. În fine, atît recuperarea „umanist-socialistă” a avangardei istorice (petrecută parțial și tardiv, în anii ’60-’70), cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de susținere și promovare a preavangardismului poetic. Am prezentat, apoi, monografic revista Chemarea (1915) a lui Ion Vinea și Tristan Tzara - privită ca placă turnantă între postsimbolism și avangardism, ca „embrion” autohton al Dadaismului și ca prefigurare a revistei constructiviste Contimporanul - cea mai logevivă publicație de avangardă din România. Comparația între textele poetice scrise în perioada 1913-1915 de către Ion Vinea și Tristan Tzara, dublată de un examen al corespondenței purtate de cei doi între 1916-1921, vine să ilustreze, suplimentar, complexul periferic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celebritate mondială; un evazionism melancolic, elegiac și dezabuzat, opus unui evazionism activ, agresiv și deconstructiv, orientat atît împotriva formelor, cît și a temelor tradiționale. Procesul de constituire efectivă a avangardei românești este, desigur, legat de acțiunea „inaugurală” și promoțională a Contimporanului (1922-1932) condus de Ion Vinea și Marcel Iancu. Expozițiile internaționale, spectacolele sincretice de artă nouă, relațiile privilegiate cu avangardele străine beneficiază de o atenție particulară în cadrul prezentei lucrări. Eforturile celor doi conducători ai revistei de a căuta în folclor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și expresionismul, București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o parte, eforturile Contimporanului de a populariza în România toate mișcările de avangardă și, pe de altă parte, frustrarea membrilor grupării față de nerecunoașterea externă a artei noi autohtone. De asemenea - nevoia de a asimila inovația radicală prin construirea ex-nihilo a unei tradiții moderne. Ex-nihilo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de dreapta” pot fi mai bine înțelese dacă le privim și din această perspectivă (deși cauzele sînt, evident, mai numeroase și mai complexe). Cu toate că pledează pentru integrarea într-o „internațională a artiștilor de pretutindeni” (corespunzînd „noului ritm al planetei unificate”), Contimporanul se deosebește de celelalte reviste și grupări avangardiste printr-o obsesie românească vizînd, deopotrivă, universalizarea artei nonfigurative autohtone (prin intermediul relațiilor internaționale) și legitimarea ei locală (prin tradiția artei populare și bizantine); într-un text programatic, membrii grupării își asumă misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
locală (prin tradiția artei populare și bizantine); într-un text programatic, membrii grupării își asumă misiunea de a „îndruma societățile înapoiate din Balcani” și de a „atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturei contemporane din Occident asupra Bucureștiului” („Pentru contimporani”). Avem de-a face, prin urmare, cu un complex de inferioritate „al periferiei” în raport cu Occidentul, convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eugen Ionescu și Emil Cioran. În mod semnificativ, teza „modernismului românesc de export” și a precursoratului european absolut - emisă în repetate rînduri de către Vinea - avea să fie redimensionată oficial în anii ’70-’80, pe coordonatele ideologice ale protocronismului național-comunist... Preocupările Contimporanului cu privire la promovarea artei românești în străinătate au fost discutate prin comparație cu cazul revistelor Integral și unu. La fel și atitudinea amintitelor publicații în raport cu ideologiile totalitare, ilustrativă în privința caracterului preponderent estetic al avangardei autohtone din anii ’20. Am acordat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din anii ’20. Am acordat, apoi, o atenție specială - în cadrul unui demers comparativ - relațiilor avangardei românești cu avangardele central și est-europene; au fost avute în vedere îndeosebi avangardele maghiară, poloneză, cehă, rusă, sîrbă, slovenă și lituaniană, promovate îndeosebi prin intermediul revistei Contimporanul. Interesul acesteia pentru mișcări similare din țările vecine - ele însele „periferice” - constituie un aspect asupra căruia nu s-a insistat suficient și, în același timp, un fenomen mai puțin obișnuit în interbelicul românesc, cu o intelectualitate artistică (mult prea) fascinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Poesis”, „Insula”, „Dramă și Comedie”), ca și ecourile - puține, precare... - ale teatrului futurist în revistele avangardiste din România, au fost, de asemenea, examinate în relație cu „teatralitatea” manifestelor și poemelor avangardiste. La fel, preocupările de estetică cinematografică din paginile revistelor Contimporanul și - mai ales - Integral, discutate îndeosebi prin prisma poeticii imagiste a liderilor grupării. O secțiune distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar din zona artiștilor plastici - Max Hermann Maxy, Corneliu Mihăilescu, Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu, H. Gad. Prozatori precum F. Brunea și Ion Călugăru sau poeți ca Ilarie Voronca, Stephan Roll, Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) se grupează inițial în jurul revistelor Contimporanul și Clopotul, dar mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de scoriile „modernist-moderate” și de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu excepția unor capitole succinte dedicate poeziei antebelice a lui Adrian Maniu, Ion Vinea sau Tristan Tzara (cu un examen comparativ al poeziei ultimilor doi din unghiul temei „provinciei” și al evoluțiilor ulterioare) și a unui capitol despre proza avangardistă de la Contimporanul, am acordat o pondere destul de redusă analizei literare propriu-zise. Există deja numeroase studii în care producția poetică sau prozastică a autorilor avangardiști din România anilor ’20 a fost întoarsă pe toate fețele: aproape tot ce era de spus s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
presei și al lumii politice, București, 1908-1910 Avangarda românească, Plural, nr. 3/1999, Fundația Culturală Română, București, 1999 Caietele/Les cahiers Tristan Tzara, Editura Vinea, București, nr. 2-4, 2000 Chemarea (Ion Vinea, Tristan Tzara), București, nr. 1-2, 4-11 octombrie 1915 Contimporanul, București, nr. 1-102, 3 iunie 1922 - ianuarie 1931 Clopotul, București, nr. 1-15, 20 octombrie 1922 - 4 februarie 1923 Euresis. Cahiers roumains d’etudes litteraires. (L’Avant-garde roumaine et son contexte europeen), nr. 1-2,Editions Univers, Bucarest, 1994 Fronda, Iași, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
substanțiale, În aria tuturor mișcărilor românești de avangardă afirmate În deceniul al treilea Îi asigură Într-o și mai mare măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, În esență, cu cel al avangardei Înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, pînă la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată Între anii 1925-1928 În revista Integral va Însemna nu numai un moment din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului Începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise În Sburătorul literar, În noiembrie 1922, apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina Închegare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina Închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el este, ca să spunem așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri de sine, al formării personalității, coincide la poetul nostru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
expresie, el se simte chemat să se pronunțe. Atras În dezbaterile și disputele momentului, În multe privințe decisive pentru destinul modern al literaturii, Întreabă și se Întreabă, respinge ori aplaudă, sugerează soluții. Contactele cu cercul lovinescian și Îndeosebi colaborarea la Contimporanul, În paginile căruia Începuseră să apară nu numai referințe sumare la tendințele avangardei europene, ci și traduceri de texte reprezentative și avizate comentarii, vor fi lărgit la tînărul poet gustul pentru noutățile de ultimă oră, excitîndu-i capacitatea de entuziasm și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
experienței lirice din Restriști. În orice caz, publicarea, Împreună cu Stephan Roll și Victor Brauner, a revistei 75 H.P. - rămasă la unicul număr din octombrie 1924 - arată deja o opțiune decisă În favoarea programului avangardist, Între coordonate trasate, În mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași În spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, În esență, de constructivism, Încît 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - Însă și de futurism și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trasate, În mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași În spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, În esență, de constructivism, Încît 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - Însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă În forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacînd marile probleme ale artei și literaturii, supunînd unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltînd spiritul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu va Înceta s-o proclame, alături de toți confrații de grupare, În diverse variante și cu o pasiune ajungînd pînă la exaltare. Ea capătă, desigur, În această etapă, coloratura specifică viziunii constructiviste asupra a ceea ce Manifestul activist către tinerime de la Contimporanul numise nu de mult „marea fază activistă industrială”, Încît, dacă „vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca În Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e Întîi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum, capacitatea de entuziasmare a lui Voronca este, de la Început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse” cerută de Manifestul „Contimporanului” să capete la el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămîne o constantă atitudinală a poetului, marcîndu-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
după el, la mai multe nivele ale creației culturale dintr-o epocă dată (v. Filosofia stilului, Fețele unui veac). Dar Voronca prelungește, desigur, În primul rînd ecouri ale manifestelor avangardiste europene, Înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]