821 matches
-
Trepper. Deși rețeaua rezistenței berlineze Schulze-Boysen/Harnack nu era controlată de sovietici, ci era o inițiativă independentă, eticheta eronată gestapovistă a fost preluată în mai toate cărțile postbelice de istorie. Numele "Rote Kapelle" ("Orchestra Roșie") este datorat obiceiului serviciilor de contrainformații germane de a porecli spionii-operatori radio cu aliasul "cutii muzicale", iar pe agenții lor de pe teren ca "muzicieni". "Roșu" era eticheta pentru "comunist". Guvernul nazist a înființat "Sonderkommando Rote Kapelle" ("Detașamentul Special Orchestra Roșie") cu scopul precis de a distruge
Orchestra Roșie () [Corola-website/Science/301151_a_302480]
-
până la eliberarea Parisului. Operațiunile grupului Trepper au fost eliminate în întregime până în primăvara anului 1943. Cei mai mulți dintre agenți au fost executați, inclusiv Suzanne Spaak care a fost ucisă în închisoarea Fresnes cu numai 13 zile înaintea de eliberarea din 1944. Contrainformațiile germane au folosit de asemenea numele "Orchestra Roșie" pentru a denumi un grup angajat în rezistență pură împotriva regimului nazist. Acest grup era o rețea de prieteni format în jurul lui Harro Schulze-Boysen, un ofițer de informații din Ministerul Aerului, și
Orchestra Roșie () [Corola-website/Science/301151_a_302480]
-
Roșii și arestarea "trădătorilor, dezertorilor, spionilor și elementelor criminale". Organizația a fost creată pe 19 aprilie 1943 din Directoratul Departamentelor Speciale ale NKVD. Numele întreg al entității conducătoare era "Главное управление контрразведки СМЕРШ Народного комиссариата обороны СССР" - "Directoratul principal al contrainformațiilor al Comisariatului Poporului pentru Apărare al URSS". Conducătorul serviciului era Viktor Abakumov, care era direct subordonat lui Stalin. Au fost create în același timp directoratele SMERȘ în Comisariatul Poporului al Marinei Sovietice și în NKVD. În martie 1946, Directoratul Principal
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
Sovietice și în NKVD. În martie 1946, Directoratul Principal SMERȘ a fost trecut din nou la Comisariatul Poporului Al Forțelor Armate (Наркомат Вооруженных Сил, НКВС), pentru ca în mai același an să fie desființat. Principalul inamic al SMERȘ în activitatea de contrainformații a fost Abwehrul, departamentul contrainformațiilor și de spionaj din armata germană, care a funcționat atât în primul război mondial, cât și în al doilea război mondial. Activitatea SMERȘ includea și "filtrarea" soldaților recuperați din prizonierat, ca și "filtrarea" populației din
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
martie 1946, Directoratul Principal SMERȘ a fost trecut din nou la Comisariatul Poporului Al Forțelor Armate (Наркомат Вооруженных Сил, НКВС), pentru ca în mai același an să fie desființat. Principalul inamic al SMERȘ în activitatea de contrainformații a fost Abwehrul, departamentul contrainformațiilor și de spionaj din armata germană, care a funcționat atât în primul război mondial, cât și în al doilea război mondial. Activitatea SMERȘ includea și "filtrarea" soldaților recuperați din prizonierat, ca și "filtrarea" populației din teritoriile eliberate sau din cele
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
și cu steaguri de luptă" (cuvintele aparțin scriitorului) pregătiți să protesteze împotriva agresiunii din Cehoslovacia. În anul IV de studii Pavel Coruț își cunoaște prima soție, împreună cu care va avea o fată. În octombrie 1971 este chemat la Serviciul de Contrainformații pentru Marina Militară pentru a fi transferat la Contrainformații Militare. Cărțile scrise sunt publicate cu greu și cu multă neîncredere la început, dar mai apoi sunt publicate în mai multe ediții însumând câteva milioane de exemplare. Totalul cărților publicate depășește
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
să protesteze împotriva agresiunii din Cehoslovacia. În anul IV de studii Pavel Coruț își cunoaște prima soție, împreună cu care va avea o fată. În octombrie 1971 este chemat la Serviciul de Contrainformații pentru Marina Militară pentru a fi transferat la Contrainformații Militare. Cărțile scrise sunt publicate cu greu și cu multă neîncredere la început, dar mai apoi sunt publicate în mai multe ediții însumând câteva milioane de exemplare. Totalul cărților publicate depășește cifra de "4 milioane" de exemplare până în 2006, conform
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
de Gulag, dar și pentru activitățile clasice polițienești. Diferitele departamente ale NKVD se ocupau de: De-a lungul timpului, NKVD a avut următoarele direcții principale - главное управление, abreviate "ГУ" - "GU": Pe 3 februarie 1941, secțiile speciale ale NKVD responsabile de contrainformațiile militare au trecut în subordinea Armatei (RKKA) și Marinei (RKKF). GUGB a fost scos din componența NKVD și a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, NKVD și NKGB au fost reunite (pe 20 iulie 1941
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
au trecut în subordinea Armatei (RKKA) și Marinei (RKKF). GUGB a fost scos din componența NKVD și a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, NKVD și NKGB au fost reunite (pe 20 iulie 1941), iar contrainformațiile s-au reîntors la NKDV în ianuarie 1942. În aprilie 1943, contrainformațiile s-au desprins din nou, devenind SMERȘ ("Moarte Spionilor"), iar NKGB a fost din nou separat de NKVD. În 1946, NKDV a fost redenumit MDV, iar NKGB a
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
scos din componența NKVD și a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, NKVD și NKGB au fost reunite (pe 20 iulie 1941), iar contrainformațiile s-au reîntors la NKDV în ianuarie 1942. În aprilie 1943, contrainformațiile s-au desprins din nou, devenind SMERȘ ("Moarte Spionilor"), iar NKGB a fost din nou separat de NKVD. În 1946, NKDV a fost redenumit MDV, iar NKGB a fost redenumit MGB. După ce a mai fost o dată reunificat cu MDV în
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
trupe în sectoarele menționate mai sus. S-au desfășurat activități specifice, precum concentrarea de vase militare, zboruri de recunoaștere și antrenamente intensive. Au fost proiectate mai multe planuri de invazie ale căror detalii au cazut "în mod accidental" în mâinile contrainformațiilor sovietice. Germanii aveau probleme a pune la punct o strategie care să asigure o invazie încununată cu succes în URSS. Hitler, OKW-ul ("Oberkommando der Wehrmacht") și diferitele comandamente nu cădeau de acord asupra unui plan cuprinzător în ceea ce privește atacul împotriva
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
angajată în aplicații de-a lungul liniei de demarcație, mobilizarea de răspuns a forțelor israeliene golind visteria armatei de aproximativ 10 milioane de dolari. În săptămâna dinaintea atacului, egiptenii au planificat o aplicație de lungă durată în zona Canalului Suez. Contrainformațiile israeliene, după ce au detectat mișcări masive de trupe, au apreciat aceste concentrări ca fiind un nou exercițiu. Mișcările trupelor siriene către graniță puteau da de gândit, dar nu au fost considerate o amenințare, deoarece contraspionajul militar a considerat că Egiptul
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
atacului sirian. ""Au de gând să intre în război fără ajutorul egiptean?" a întrebat primul ministru Meir. Regele a răspuns că nu crede. Cred că ei" [egiptenii], "vor coopera'"". În mod surprinzător, acest avertisment nu a fost luat în seamă. Contrainformațiile israeliene au considerat că regele iordanian nu le-a spus nimic din ceea ce ei nu știau deja. 11 avertizări de război au fost primite de Israel în luna septembrie din surse de încredere. Dar șeful Mossadului, Zvi Zamir, a continuat
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
în Războiul Civil Rus. Cu toate aceste, rușii sufereau din cauza crizei de arme. Ambele tabere erau slab echipate după standardele vremii. Înaltul comandament sovietic a plănuit o nouă ofensivă pentru sfârșitul lunii aprilie, începutul lui mai. Încă din martie 1919, contrainformațiile poloneze erau la current cu preparativele de ofensivă ale sovieticilor, iar Înaltul comandament polonez a hotărât să lanseze propria ofensivă înaintea adeversarilor. Planul " Operațiunii Kiev" prevedea distrugerea forțelor sovietice de pe flandul sudic și instalarea unui guvern la Kiev în frunte
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
un prim atac rusesc a fost respins. Armata I poloneză a rezistat unui atac direct asupra capitalei, în același timp oprind și asaltului asupra orașului Radzymin. Comandantul suprem sovietic, Tuhacevski , considera că totul se desfășura conform planului său. Serviciile de contrainformații poloneze au reușit să decripteze mesajele radio ale Armatei Roșii, iar Tuhacevski a căzut până în cele din urmă în capcana întinsă de Piłsudski și șeful Marelui Stat Major Polonez, Tadeusz Rozwadowski.. Înaintarea sovietică peste râul Vistula în nord s-a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești de pe uniformă. Când a fost interogat, Iakov a declarat că este soldat și că îl cheamă "Lavadze". Nu se știe până în ziua de azi cine l-a trădat ofițerilor germani de contrainformații, probabil de unul dintre subordonații săi artileriști, unitatea fiind compusă în majoritate din gruzini. Germanii s-au folosit imediat de capturarea fiului cel mare al lui Stalin în scopuri propagandistice. Pe 7 august, conducerea politică a Frontului de nord-vest a
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
Major să accepte înființarea unui Serviciu Secret, care să lucreze numai cu cetățeni civili, „pentru culegerea verificarea și completarea informațiilor care interesează armata”. Prima schemă de organizare a Serviciului Secret (care cuprindea o „Secție de Informații Externe”, o „Secție de Contrainformații”, un „Birou Juridic” și un „Birou Tehnic”) a fost realizată în anul 1934. Moruzov a continuat încercările de a scoate Serviciul Secret din structura armatei și să-l plaseze sub autoritatea Palatului Regal. Acestă acțiune s-a concretizat de facto
Serviciul Român de Informații () [Corola-website/Science/298512_a_299841]
-
Statului” s-a desprins din Ministerul de Interne, funcționând ca un organ central. Prin Decretul nr. 130 din data de 9 aprilie 1972, „Consiliul Securității Statului” a reintrat în cadrul ministerului și a fost reorganizat în șase direcții principale: informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale. După Revoluția română din 1989, la data de 30 decembrie 1989, printr-o hotărâre a Frontului Salvării Naționale, organele de securitate au fost dizolvate. La data de 26 martie 1990
Serviciul Român de Informații () [Corola-website/Science/298512_a_299841]
-
desprins din Ministerul de Interne, funcționând ca un organ central. Prin Decretul nr. 130 din data de 9 aprilie 1972, „Consiliul Securității Statului” a reintrat în cadrul ministerului și a fost reorganizat în șase direcții principale: informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale. După Revoluția română din 1989, la data de 30 decembrie 1989, printr-o hotărâre a Frontului Salvării Naționale, organele de securitate au fost dizolvate. La data de 26 martie 1990, prin decretul nr.
Serviciul Român de Informații () [Corola-website/Science/298512_a_299841]
-
comandă. Este transferat apoi ca ofițer de informații la Secția II a Marelui Stat Major, îndeplinind următoarele funcții: șef al Centrului de informații din Cernăuți (1 noiembrie 1930 - 1 noiembrie 1932), ofițer (1932-1935) și șef al Biroului 2 (informații și contrainformații) din cadrul Secției II (1 aprilie 1935 - noiembrie 1937), apoi șef al Biroului 1 (recrutare, organizare, mobilizare) (noiembrie 1937 - noiembrie 1939). A fost înaintat în octombrie 1937 la gradul de locotenent-colonel. În noiembrie 1939 revine din nou în funcții de comandă
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
ca și de o serie de afaceri dubioase, printre care și contrabanda făcută la Gurile Dunării și în Basarabia, cu schimbul rublelor în lei. Imediat după terminarea primului război mondial, s-a pus problema reorganizării unui serviciu de informații și contrainformații în cadrul Marelui Stat Major, un serviciu secret, paralel, cu angajați civili. După unele documente, la propunerea generalului Dragu, după altele, la cea a amiralului Coandă, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise până atunci) a fost
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
altele, la cea a amiralului Coandă, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise până atunci) a fost numit Mihail Moruzov. Inițial, și SSI a avut două secții, analog serviciului de informații al armatei : de informații și contrainformații. În 1928, lui Moruzov i s-a cerut să elaboreze un proiect de reorganizare, care să aducă serviciul la nivelul echivalentelor sale din S.U.A., Franța sau Anglia. După cum ne informează colonelul Gheorghe Petrescu, Moruzov a alcătuit un proiect de reorganizare
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
pentru Apărare (NKO), Tutușkin a deținut funcțiile de director-adjunct al Directoratului unității speciale a NKVD din cadrul NKO (1941-1942) și de șef al unității speciale a NKVD din Regiunea Militară Moscova (1942-1943). Apoi, a îndeplinit atribuțiile de șef al Serviciului de Contrainformații (SMERSH) din Regiunea Militară Moscova (1943-1945). A fost avansat la gradele de general-maior (26 mai 1943) și apoi la cel de general-locotenent (25 septembrie 1944). În anul 1946, general-locotenent a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru afaceri
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
condus divizia specială de pe Frontul de Sud. În perioada 25 octombrie 1941 - mai 1943 a fost comandant al Direcției speciale nr. 3 (urmăriri și arestări) din cadrul NKVD. La data de 20 mai 1944 devine comandant adjunct al Diviziei nr. 2 (contrainformații) din cadrul Administrației NKVD de la Moscova, deținând această funcție până în noiembrie 1944 când este transferat ca membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Estonia. În această calitate, a fost însărcinat cu afaceri al NKVD-ului pentru Estonia, organizând deportări în
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
dintre ofițeri erau membri ai aceleiași organizații a tineretului comunist. De-a lungul întregii istorii a armatei sovietice, poliția secretă (cunoscută sub diferite nume: CEKA, GPU sau NKVD, printre altele) a menținut un control strict asupra "Departamentelor speciale" (în ) de contrainformații care existau în toate marile unități militare. Cea mai importantă astfel de organizație a fost SMERȘ (1943-1946) creată în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. În vreme ce personalul de comandă a Departamentului Special era în general cunoscut, acest departament controla o rețea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]