1,366 matches
-
tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi marini" coboară "în vale" (Margini de seară); atracția contrariilor "pe un suport de esență dantesc" (Ritmuri pentru nunțile necesare); "roata", termen care se repetă simbolizând "roata vieții"; ciclurile, mișcarea eternă în lumina solară, cercurile împrumutate de la Dante "cimpoiul veșted" e un instrument rudimentar care nu înlesnește artistului să ajungă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rosti, de a transforma cuvintele în obiecte și rostirea în act întemeietor (Daniel Dimitriu). Prin iubire se produce o "deplasare" a limbajului spre structura inițială, androgină a materiei, când Creația nu diferenția masculinul de feminin, lumea nu era despărțită în contrarii; cuvintele corporalizează dorința îndrăgostiților de a recupera unitatea originară a ființei: "Cuvintele se roteau, se roteau între noi/ înainte și înapoi,/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la început
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și acceptare de sine sunt două elemente esențiale în menținerea sănătății mentale și emoționale și, astfel, în dezvoltarea personalității. Didactica limbii și literaturii române în școala cu deficiențe de auz Cultura și cunoașterea se află într-o permanentă dinamică a contrariilor care antrenează schimbări majore și în profilul mental specific omului. Educația rămâne o șansă pentru fiecare individ la o viață normală și frumoasă. În acest sens rolul unui educator este imens. Un bun profesor rămâne un cec în alb pentru
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
de mine vremea cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
de independență noastră și de libertatea noastră de a gândi" (pp. 180-181). În ambele citate (că, de altfel, în toate celelalte care mai pot fi găsite), în discuție este un înțeles hegelian, constructiv, al dialecticii (acela de ciocnire între două contrarii care rezultă într-o afirmație nouă care le cuprinde pe amândouă) și nu marxist (în care negația exclude afirmația). Consecință spiritului critic întemeiat pe rațiune (exprimabil sub forma dialectica) este deosebit de prețioasă, căci Djilas se convinge de multitudinea căilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
ideologia care o "întreține" în planul imaginarului social utopia forțează limitele ei, fiind liberă să se dezvolte în direcția unei viitoare ordini a existenței 234. Așa cum arată comentatorii contemporani, "ideologia și utopia sunt angajate într-o unitate și luptă a contrariilor (...), deci ele nu pot exista una fără cealaltă: utopia antrenează, în virtutea acestui mecanism, schimbări în ordinea existentă"235. Avem de-a face deci cu o relație dialectică, în care ideologia reprezintă realitatea existentă, iar utopia, nemulțumită de această reprezentare, se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie Însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul Întîlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, Într-o „incandescență sublimă”, - trimițînd spre ceea ce Breton numește, În Suprarealism și pictură (1928), „cîmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și de mișcarea hippy sau de asasinatul ritual în California. Astăzi încă sunt folosite în cartomanție și sofrologie. Conform Cabalei, tarotul corespunde literelor alfabetului ebraic și povestește ritul inițiatic al tânărului, reprezentat de Iluzionist, în timp ce Lumea este dobândirea adevărului, unitatea contrariilor, armonia, creația ordinii din Haos. Binomul ordine/haos este tema de bază și în lumea poetică a lui Italo Calvino, inclusiv în acest roman în două părți Castelul destinelor încrucișate / Taverna destinelor încrucișate (Editura Polirom, 2002, 164 p., traducere de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe care-l cunoscuse și-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul coexistă) veștejește crunt fanatismul religios, atât cel al ascetului Ghenadios, cât și al Fraților Liberului Cuget, în ciuda faptului că aceștia îl ajutaseră odinioară să evadeze din închisoare. Are parte de o experiență
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de vedere al corectitudinii și incorectitudinii" 35. Într-o judecata, cuvântul "om" este substantiv, subiectul vizează genul, ca totalitate de lucruri individuale, predicatul se referă la general, ca însușire, iar copula înregistrează pe plan logic unitatea reală dintre aceste doua contrarii ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
gândirea ca într-un raționament să folosească fiecare noțiune într unul și același înțeles. Această lege reflectă, prin conținutul ei cognitiv, faptul că un lucru nu este numai contradicție între individual și general, ci și unitatea, relativ stabilă, a acestor contrarii. Formula ei este: „A este A” 49. Legea non-contradicției nu este altceva decât formula negativa a legii identității. Ea interzice gândirii să atribuie aceluiași subiect, in același timp și sub același raport doua predicate opuse. Formula ei este: „A . A
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
D. H. Lawrence, M. Blecher și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul tot prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia o situație precară, pentru ca - stăpânind concepte și procedând la asocieri teoretice de bun-simț - să examineze apoi funcția de recuzită a decorului, să urmărească necategorialul (conflictul real - imaginar), lipsa de contur a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
I-II, București, 1961-1962; Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești (1880-1900). Reviste literare. Formarea conceptului de literatură socialistă, București, 1966; Albert Camus sau Tragicul exilului, București, 1968; Semnele romanului, București, 1971; Reverii pe malurile Senei, București, 1978; Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București, 1980; Popas lângă Notre-Dame, București, 1981. Repere bibliografice: Pompiliu Andronescu Caraioan, „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, FLC, 1949, 20; Dumitru Micu, Critica, „pasiunea vie”. Pe marginea eseurilor critice ale tov. Ion Vitner, „Făclia” (Cluj), 1949, 1 iunie; George Munteanu, „Critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Gheorghe Zapan la dezvoltarea modelării proceselor dinamice, evolutive. El demonstrează că În procesul Învățării, ca și În cazul oricărui sistem evolutiv calitativ cu evenimente preferențiale, entropia și organizarea (negentropia), adică dezordinea și ordinea se dezvoltă la Început În unitate (unitatea contrariilor) și se manifestă totodată ca o luptă a contrariilor. Formula gradului de organizare și progres H’ stă la baza modelării și programării matematice a activităților umane. În procesul instructiv ea este destinată să stea la baza instruirii programate. Evenimentele specificate
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
demonstrează că În procesul Învățării, ca și În cazul oricărui sistem evolutiv calitativ cu evenimente preferențiale, entropia și organizarea (negentropia), adică dezordinea și ordinea se dezvoltă la Început În unitate (unitatea contrariilor) și se manifestă totodată ca o luptă a contrariilor. Formula gradului de organizare și progres H’ stă la baza modelării și programării matematice a activităților umane. În procesul instructiv ea este destinată să stea la baza instruirii programate. Evenimentele specificate În formulă, pe baza analizei psihologice, ca și ponderile
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
ajunge în simțul co mun printr-un act al acestuia, căci toate puterile senzo riale sunt pasive, si nu este posibil ca o putere să fie și activă, si pasivă. Trebuie considerat că simțul propriu poate dis tinge între sensibilele contrarii, în măsura în care participă, într-un anumit fel, la puterea simțului comun [...]. Dar ultima judecată și ultima separare apar țin simțului comun. Așadar, fiind capabil să simtă tot ceea ce simt simțurile externe a adică sensibilele per se, sensibilele per accidens și sensibilele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
trecutului, moarte ere și prezentului cea prezenta în zvâcnet vie, precum și utilizarea motivului veșniciei indică dorința poetului de a transcende limitele curgerii clipelor și de a dobândi o viziune totalizatoare asupra timpului și spațiului. Naufragiul leopardian, rod al anulării unor contrarii (momente opuse de pe axa curgerii clipelor, contrastul dintre sunet și tăcere) constituie o experiență al carei punct culminant este odihnirea ființei în portul atemporalității. Starea de armonie este rodul abandonului și e posibil că autorul ermetic să fi preluat această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parada are semnificația de stație sau oprire, eu am folosit cuvântul popas, mai expresiv în limba română, iar în definirea drumurilor popas, cele pe care călătorul discurre y anda (meditează și umblă) am tradus: merge și stă (pe gânduri) alăturând contrariile, tehnică utilizată adesea de Unamuno pentru a sublinia căutarea adevărului în extreme și nu în medie, via remotionis. Am fost tentată să păstrez sensurile unor expresii așa cum apar ele în cultura spaniolă, dar, pentru o mai bună înțelegere, am tradus
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
a se reinventa cu fiecare text. Eul liric nu a pierdut total legătura cu autorul, dar se vrea eliberat de tirania vieții acestuia și acesta nu e decât un pas în drumul spre exilarea voită și necesară în afara timpului. Atracția contrariilor este sesizabilă și într-un astfel de discurs, ca și repetițiile. Cuvântul reluat tinde să devină logos și, în tendința declamativă, este ceva din amprenta spiritului romantic. Poemul devine o mixtură de ideal, de spiritual și de concret, material ("să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
focul comorilor rămâne un simbol ambivalent, e iluzoriu, ispită a unei posibile bogății, dar, în egală măsură, poate fi și atribut al maleficului. Focul iubirii/ al inspirației/ al arderii interioare în căutarea sinelui are aceleași caracteristici, e o reunire a contrariilor, căutare în concret și abstract totodată, vâlvătaie și pierdere în cenușă, începutul și finalul par astfel a se confunda, e o imagine spre care eul nu poate decât să tindă, având conștiința că nu e cu putință să aibă decât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă și ele teama de a fi copleșit de necunoscut, dar și teama de a se pierde într-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo, este, în general, valorizat pozitiv (deși e un simbol ambivalent ca majoritatea structurilor care iau naștere din noaptea inconștientului, de acolo de unde contrariile nu sunt diferențiate). Aici însă trecerea câinilor prin sângele uman echivalează cu apropierea lentă de moarte; verbul "a linge" adesea utilizat ("Ploile-n haltă băloase, și-n stradă/ ling pălăriile", Oxidare, "un termometru umed a lins temperatura", Diagramă) nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul de nedefinit în care se zbate sufletul creatorului sunt uneori facile "munții mării negre" (asociația este oximoronică, nu pentru că alăturarea munte-mare nu ar fi posibilă, ci pentru că intenția este vădit aceea de a sugera o astfel de coincidență a contrariilor, înalt-adânc, lumină-întuneric, fapt relevat de variante ale poemului în care asocierea oximoronică este mult mai evidentă: "lasă-mă, insulă albă,/ în marea ta neagră"). Eul poetic se dovedește a fi însă ezitant, există atracția de a se pierde, de a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să sondezi inconștientul. Lipsa unui Dumnezeu exterior este compensată prin resuscitarea arhetipului divin prezent în fiecare suflet. Nu se poate nega că o astfel de compensare implică și o inflație a eului care tinde să se identifice cu acest arhetip. Contrariile nu mai sunt opozabile și acest fapt amintește de metafora increatului sau de "spațiul" inconștientului ("Am învăluit lumina/ Și întunericul nu s-a arătat;/ Lumina mea e întuneric/ Dar întunericul e divina gândire", Altul). Deși enunțurile sunt simple, esența mesajului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o alta, de dimensiuni reduse și oferă exemplul rochiei negre a Margueritei din La famille du peintre, aflată parcă în așteptarea valorilor adverse din dreptunghiul galben figurând cartea. Autoarea semnalează faptul că asemenea tensiuni argumentează un fel de lege a contrariilor care în semiotica tensivă sunt clasate drept corelații inverse / correlations inverses ale criteriilor de desfășurare în intensitate. Concluzia este că sensul vine din punerea în relație a valorilor contrare amintite în care cantități și calități se adună sistematic în perechi
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]