798 matches
-
și pe meleagurile noastre sub chipul unor snoave, "povești" ce nu ocolesc licențiosul sau chiar în epopeice cadențe. Satira lui Mircea Petean e copios inventivă, de-o veselie mohorîtă, cu un mers ce mimează o notă trudnică, vîrtos ațîțată de contrarietăți: "păduchele de apă ca un deget / apăsat pe o piele destinsă / sparge suprafața lacului - / creții apei sînt mustața primarului Ťîn furculițăť // bortă cu miresme de timp suspendat / lunecă prin dreptul porților închise popa / cu masca de apă sfințită bine întinsă
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
și atins în onoarea lui de militar. O umilință în plus, pe lîngă declinul vizibil din familia colonelului: boală, tristețe, singurătate, delăsare. Refugiul în “trecutul fericit” (caseta de la nunta fiicei, filmată, firește, de același Flo) e și el prilej de contrarietate ( Niki realizează, confuz, cine se află la rădăcina răului: cel care, filmînd , a distorsionat pervers, cu o vulgaritate cvasi-pornografică, puritatea mesajului “Veronica, Veronica, viața ta va fi frumoasă”). A șasea zi Culmea prăbușirii (la figurat, dar și la propriu, pentru că
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
Observație ce se leagă de o altă trăsătură pe care Lucian Raicu o detectează la E. Lovinescu și anume un "infantilism" ce s-ar manifesta în conduita sa literară pînă tîrziu, practic pînă la sfîrșit, constînd într-o hipersensibilitate la contrarietăți, într-o vulnerabilitate "imatură", de ins fără apărare: "Orice contrarietate de natură literară, se confesează criticul într-o scrisoare, mă mîhnește cu mult mai mult decît ar trebui". Să fie o deficiență sau o virtute? Dl Raicu socotește că sîntem
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Lucian Raicu o detectează la E. Lovinescu și anume un "infantilism" ce s-ar manifesta în conduita sa literară pînă tîrziu, practic pînă la sfîrșit, constînd într-o hipersensibilitate la contrarietăți, într-o vulnerabilitate "imatură", de ins fără apărare: "Orice contrarietate de natură literară, se confesează criticul într-o scrisoare, mă mîhnește cu mult mai mult decît ar trebui". Să fie o deficiență sau o virtute? Dl Raicu socotește că sîntem în măsură a indica aci mai curînd o virtute, un
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
mă dau în vileag de îndată ce aș cădea peste vreun "compromis" uitat cu ideologia comunistă. (Am și pus mâna pe unul, mic și searbăd, în "Existența pe aripi": "alte durate lansează/ necontenit dialectica".) Din pricina Clepsidrei, am avut de suferit nu puține contrarietăți... Împreună cu Mircea Ciobanu, m-am afundat într-o operație riscantă: aceea de a scoate tot ce ne părea, mie și lui, superfluu din cuprinsul culegerii. Tineri și entuziaști amândoi, ne-am debarasat de atâta aparent "moloz" liric că nu ne-
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
români (dar și statul) se angajează în susținerea morală și culturală a �elementului românesc" din Balcani, pentru... a-l �salva din ghearele grecismului" (!). Statele sud-dunărene reacționează împotriva acestei �propagande românești", iar conflictul balcanic din 1913 nu face decât să intensifice contrarietăți și inimiciții subterane... Acuzațiile la adresa unui �naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult un element important - sine qua non - al întregii românități românești. De la conștiința identitară, etnolingvistică, până la imaginea istorică a
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
aceste daraveli de clopotniță și certuri de tarabă�. Cu toate că, tocmai în asemenea �daraveli� și �certuri� se vîră! Negreșit, Alexandru George e una din personalitățile de mare relief ale literelor române actuale, una din cele mai apte a le acorda tensiunea contrarietății, împiedicînd instalarea unei armonii factice, a unui �consens� mai mult ori mai puțin oficializant, excelent conducător, acesta din urmă, de mediocritate. Amuzantă dar și benefică e circumstanța că, refuzînd practic a fi contrazis, avînd un aer al afirmației apodictice și
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
valorii (aici joacă un rol deloc neglijabil și fibra d-sale de poet), criticul evită polemica. Producției în cauză i s-ar potrivi o sintagmă heliadescă: „Echilibru între antiteze”. Critica noastră cunoaște, pe de-o parte, reprezentanți adesea tensionați de contrarietate, de la E. Lovinescu și G. Ibrăileanu la, să zicem, Marin Mincu, pe de alta spirite conciliante, al căror discurs, în loc de-a ciopîrți, netezește și arondează, de la T. Vianu la, de pildă, Matei Călinescu. Fără doar și poate Ion Pop
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de act gratuit, gidian. Conștient că produce uimire, contrarietate și, nu mai puțin, hilaritate prin comportamentul său neconvențuional, G. Călinescu a fost neîndoios un personaj comic, într-un dublu înțeles: ca emițător al comicului și ca obiect al acestuia. Sau, în termenii lui Nicolai Hartmann, atît un "om umoristic
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații ale unei instanțe ce-și asortează contrarietatea cu un grăunte de părelnică frivolitate: "Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu următoarea deosebire, care este capitală: unii dintre noi se deșteaptă din cînd, pe durate și la
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
dar aceasta nu e neapărat o pistă falsă, cât o pistă deturnată pentru a suporta lecturi pe mai multe paliere, inclusiv cel al „căutării identității” (cum precizează autorul într-un interviu). Însă „esența actului sexual, natura lui... filosofică, ha, este contrarietatea, tensiunea, conflictul care se cere rezolvat. Or, toate astea rimează cu lupta, ostilitatea, rivalitatea, competiția, pericolul.” Altfel spus, cu politica. În orice clipă, este legitimă coborârea în subsolul istoriei depănate pe înțeles. Cel de-al doilea roman, România pe înțelesul
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
înșelăm pe alții” (Logica generală, Ed. Trei, Buc., 1996, p.188). în sintaxa logică, sofismul nu are valoare de adevăr cu toate că simulează (corectitudine aparentă) principiul identității, al non-contradicției, al terțului exclus și al rațiunii suficiente, aceleași relații dintre propoziții (contradicție, contrarietate, subcontrarietate, subordonare) și se formulează cu elocință ca dilemă, ca tautologie, omonimie etc., de unde și subtilitățile imputate lui. Alomorfismul sofismului se vede în limbaj, în argumentare, în relevanță, în apel la autoritate și în atacul la persoană. Venind din perspectivă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a face literatură din orice. îi place să aștearnă povești. îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a celui negarnisit cu titluri prețioase și pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lui, din sângele lui, se ivise o ființă care gândea altfel decât el și mai ales într-un chip pe care îl ignora. Arhitectul, turburat, se duse în odaia sa și se-ntinse pe pat. Trăise o zi plină de contrarietăți și se descoperea la sfârșitul ei, la vârsta de cincizeci de ani, în fața unor realități cu totul nebănuite până atunci. Câinele Stolț sări pe pieptul său, se tîrî cu botul până aproape de gîtu-i și după ce-l linse ușor pe obraz
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrebă dacă tot scandalul precipitat nu fusese o iluzie... Gaittany părea omul de totdeauna, incapabil de disonanțe sociale, calm și egal ca niciodată. Suflețel îi vorbi despre muzeu, îi ceru informații. Gaittany nu lăsă a-i scăpa nici o mișcare de contrarietate, cu toate că fu plictisit de a constata că afacerea se ebruitase, și făcîndu-se a pricepe sensul strict al cuvintelor lui Suflețel, îl informă că într-adevăr era vorba să se înființeze o astfel de fundație, că i s-a oferit lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
terminată, se produse o mare și respectuoasă tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție mută, Saferian legănă capul, încîntat, Gaittany exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine, paralizat pe scaun de aflicțiune. Laudele ditirambice aduse lui Ioanide îi cauzau invidie, aluziile însă la mediocritatea restului arhitecților și la școala stilului național, al cărei șef se considera, îi turnau otravă în sânge
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totală. Cu toate astea, când Ioana sfârșise și toți aplaudând se ridicaseră în picioare cu intenția de a se apropia de ea și a o felicita, Pomponescu avu o ezitare când simți alături pe Ioanide și manifestă pe față aceeași contrarietate solemnă ce-i era proprie la nemulțumiri. În mod învederat, ideea de a se prezenta la cot cu Ioanide, în flagrantă concurență în fața Ioanei, îl stânjenea. Din fericire, Ioanide, care se ridicase așa de brusc de pe scaun, întoarse cu aceeași
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se deșteptă arhitectul din reveria lui. Daipunci rece la masă? - Pentru durere de cap, Ioanide. - Dar, se scuză arhitectul nedumerit, nu mă doare capul! - N-ai zis tu? Arhitectul era să spună, cu bruschețea lui caracteristică, nu, dar citi atâta contrarietate pe fața Elvirei, încît se răzgândi și nu se mai întrebă ce rost avea tizana. Elvira era singura ființă din casă în care avea încredere încă nestrămutată. Spre a-i face hatârul, o chestionă în prealabil: - Și zici că e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interlocutorului era uneori cu totul în afara prevederilor. De obicei tinerii, printr-un amestec de timiditate și nevoie de a-și păstra independența de conștiință, au - constatase Ioanide - acest obicei de a lăsa capul în jos, spre a-și ascunde o contrarietate sau a se uita fix în ochii unui terț, ca spre a-l chema drept martor al discordanței de opinii pe care nu îndrăznesc a o releva cu glas tare. Deci când păși în birou, toți, afară de Gaittany, foarte stăpân
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eu m-am născut celibatară. Sunt de o speță deosebită. . - Nu pot să insist. A face pe pețitoarea soțului meu mi-estepenibil. Am vrut doar să se știe că nu sunt o piedică. G. Călinescu Gonzalv fu foarte dezgustat de aceste contrarietăți și merse la Conțescu. - Ei, întrebă acesta, te-ai înțeles cu Erminia? - Am sentimentul că ezită, probabil așteaptă o sugestiede la dumneata. Conțescu era un om căruia, ca și lui Dan Bogdan, îi plăcea să dea de probleme inextricabile privind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
des și avea apetit și, ciudat, toate celelalte turburări organice dispăruseră complet. Durerea din picior atenuîndu-se, geograful își schimba acum locul în pat, ca să aibă priveliști felurite. Neparticipând singur la convorbiri, îi plăcea să asiste la ele, dând semne de contrarietate și aprobare, râzând. Astfel, în dormitorul lui începură să se strângă în adevărate șezători amicii comuni de la Gaittany, Saferian și Ioanide. Doamna Conțescu punea să li se prepare cafele, rugîndu-i totuși să nu fumeze. Conțescu ședea astfel ca un mic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din nou... literatură. Într-o scrisoare din noiembrie 1980, În care Îmi mulțumea pentru rândurile În care Îi lăudasem un superb fragment publicat, dacă nu mă Înșel, În Contemporanul, Radu se referă totuși, În sfârșit, și la „mâhnirea” legată de contrarietatea pe care mi-ar fi provocat-o Ocheanul Întors. Lapidara mențiune este urmată de o semi-confesiune, de o Îndurerată resemnare, care ar putea părea exagerată, dacă nu am ști cu toții cât de reale sunt Îndoielile scriitorului și cât de nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
scrisului. Să fi luptat.” Eram numai ochi și urechi. „Să fi luptat”? Asta spunea Radu Petrescu? Radu Petrescu!?... O referință, cumva, la disputa din Anii de ucenicie...? Vroia să semnaleze, cumva, că s-a mai gândit la acele pagini, la „contrarietatea” care Îl mâhnise? „Să fi luptat. Atunci a fost momentul nostru. Trebuia să le spunem acestor scriitori-gospodari: Domnule, nu dau mâna cu dumneata, nu ești competent, nu putem dialoga», așa cum fac În Polonia cei ca noi. Ce să ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
meu. Radu Petrescu ș14ț București 26 noiembrie 1980 Mult stimate Domnule Norman Manea, Am primit acum patru zile amabilele Dumneavoastră rânduri despre Condiția. Sunt tot atât de bucuros de interesul pe care vi l-a suscitat, pe cât de mâhnit am fost de contrarietatea pe care v-a provocat-o Ocheanul Întors. La vremea jurnalului din Transilvania aveam douăzeci și cinci de ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de intrușii agasanți, așa cum le contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care doar În răstimpuri țâșneau impulsuri irepresibile. Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau să se dovedească stimulante și complementare, ca și cerebralitatea, probabil. Restul este istorie, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]