9,951 matches
-
câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își va urma cursul spre sala de judecată. - Tovarășe colonel, spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora liniștei depline. Treptat, Într-o curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi mai zboară la Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
traducea Levănțică Liliana. Ea era „englezoaica” numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rămase cu mapa de corespondență deschisă la aceeași pagină fără a citi conținutul. Mulțumi Cerului. Tony apăruse ca un înger păzitor. Acum era încredințat, mai mult ca oricând, că discuția cu Olga putea fi lămuritoare. Datele ce le deținea prinseseră contur, că tot ce urma să-i spună, purta amprenta unor argumentări incontestabile. Totul trebuia să se întâmple cât mai curând... cât mai repede posibil... Era o seară ambiguă de septembrie. O ploicică rece încerca să alerteze împrejurimile cu promisiuni cât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
evadare din textul altui autor. Am început să scriu pe un șervețel rămas de mult în buzunar. Am descris șoseaua, apoi gara unui oraș de provincie, un tren, o metropolă unde am poposit la un moment dat. Textul meu prindea contur. Nu scriam de plăcere, ci de frică. Inventam personaje de toate felurile, evenimente banale sau extraordinare, relații obișnuite bazate pe invidie, ură, gelozie, iubire sau indiferență. Șervețelul inițial ajunsese un manuscris, apoi un alt manuscris și așa mai departe. De
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mâna mea dreaptă doar cu două degete, este suficient să priviți textul acesta. Cu ce mână credeți că l-am scris? OGLINDA De fiecare dată când mă priveam în oglindă nu puteam distinge decât umbre și lumini încadrate de un contur subțire cu formă umanoidă. Indiferent în ce poziție, din față sau profil, de aproape sau departe, nu eram în stare să văd decât un contur stupid pe care mi-l asumasem ca fiind chipul meu. Deși vederea nu-mi era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
când mă priveam în oglindă nu puteam distinge decât umbre și lumini încadrate de un contur subțire cu formă umanoidă. Indiferent în ce poziție, din față sau profil, de aproape sau departe, nu eram în stare să văd decât un contur stupid pe care mi-l asumasem ca fiind chipul meu. Deși vederea nu-mi era deloc afectată, nu purtasem niciodată ochelari, în fața oglinzii vedeam ca prin ceață. Bănuiam că semăn cu ceilalți, dar nu mi cunoșteam trăsăturile particulare care îmi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
privirea pe stradă. Mă privisem în tot felul de oglinzi, mai noi sau mai vechi, venețiene sau ciobite, dar nici una dintre ele nu mi-a arătat chipul, nici o sticlă nu mă putea ajuta, căci mereu dădeam cu nasul de același contur impersonal. Nici măcar pozele pe care mi le făceam periodic nu mă redau prea bine, erau șterse sau neclare și întotdeauna ușor tremurate. Nu le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înainte. Trecutul nu mai conta, trecutul fusese și trebuia distrus ca o ciornă pe care ai notat ceva, trecând apoi totul pe curat. Alex zăbovea în prezent. Și Moni din golul ei zăbovea. Apoi golul veni spre el și prinse contur. — Ai număr? — Nu. — Nici eu. Așa a început. Un timp au vorbit despre rațele din Cișmigiu, apoi au povestit puțin despre copilărie și despre ultima excursie la munte. Din când în când Moni zâmbea și Alex era singurul care putea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și asta te-a făcut mai atent. În asfaltul gri urmele mai aveau conturul pantofilor și deveniseră o dovadă a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei a fost ceva mai devreme
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ghișeu. Apoi ai renunțat, era copilăresc să mai crezi în prostii cu happy-ending. Viața ta avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai să crezi că aveau să se întoarcă asemeni unui criminal la victima lui, așa cum și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care se pregătise atâta. Aceasta ar fi trebuit să-l cucerească și pe omul de rând, de genul cititoarei-coafeză, și pe academicianul prea cult pentru un asemenea text. Era convins că imaginea lui Raman putea fi amenințată fie de un contur prea suav și imperceptibil, ceea ce ar duce la un text dulceag care nu ar explica nimic, fie de o valorație prea puternică, care ar înnegri orice tentativă de analiză imparțială; îi mai rămăseseră liniile de fugă ce ar putea crea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din perioada războiului. Acum personajul tău X își privește interlocutorul. Va trebui să mergi cu imaginația mai departe și să creezi un al doilea personaj, astfel încât povestea să aibă un contur cât mai plauzibil. De data aceasta va prinde viață în ochii lui X și ai tăi, o femeie. Și, pentru a-i încânta pe cei mai mulți dintre cititori, va fi vorba de o femeie tânără și frumoasă, calități suficiente pentru un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dialog poate părea ridicol, căci de fapt nu spune nimic; în schimb stârnește curiozitatea celui care a avut răbdarea să citească până aici, căci în fond e vorba de un secret, și în același timp a reușit să dea un contur, e adevărat, destul de delicat, personajelor, care astfel au stabilit un prim contact cu lumea exterioară. De acum încolo atenția cititorului va fi îndreptată asupra secretului celor doi. Este singurul lucru care l face să nu arunce cartea înapoi în bibliotecă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
agende turistice de lux. și au pornit la treabă. Ziua îmbrăcați ca niște turiști autentici, apăreau în localitatea stabilită. Parcau în același loc, mai ochios. Coborau. Se răsfirau. În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului amintit. și porneu, pe ulițe, ori pe străzi, depindea, cât de dezvoltată era localitatea respectivă. În timp ce mergeau, schițând câte ceva, cu ochii trăgeau, la ce era mai de valoare, prin gospodăriile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ajunge să fie tranșant în opțiunile sale estetice, marele prozator iranian a citit mult și metodic din marea literatură a lumii, cu orizontul de așteptare al unui intelectual pentru care culturile orientale importante nu aveau secrete: un encicloped căutându-și contururi fulgurante în afara Iranului. E uimitor pentru noi, europenii, să constatăm ce univers referențial bogat și divers putea avea un scriitor iranian din perioada interbelică: Sartre, Zweig, Kafka, Colette, Maupassant, Cehov, Voltaire, Lamartine, Caldwell, Maugham, Th. Mann, Camus, V. Woolf, Werfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fața Îi era palidă. Prin veșmintele negre și subțiri care I se mulau pe corp se distingea conturul pulpelor, brațelor, pieptului, întregului Ei trup. Cum avea ochii închiși, m-am aplecat să O privesc mai bine. Dar cu cât Îi examinam fața mai mult, cu atât părea că Se îndepărtează de mine. Am simțit deodată că nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
subtile. O indicibilă voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez de castravete. Mă pipăiam peste tot, comparând în gând membrele, coapsele, pulpele, brațele cu cele ale soției. Conturul coapselor și feselor sale, căldura cărnii sale se materializau din nou în mine, cu toată forța realității; nevoia de ele, pe care o resimțeam, mă obseda. Îmi trebuia corpul aici, foarte aproape. Ar fi fost suficient un simplu gest, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în sinea lui că a scăpat atât de ieftin, dând peste un om cumsecade. "Dacă așa ți se ia o piatră după inimă, da", acceptă ORL-istul. "Bun, săru'mîna!", răsuflă vizibil ușurat bolnavul. Se trezi într-o lume fără contururi. Numai pete de culori și lumină. La care se adăuga un vuiet neregulat. Clipi de câteva ori și imaginea prinse să capete claritate. La fel începură să prindă sens, devenind recognoscibile, și sunetele. Erau două voci. Nea Vasile se căzni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să fiu și mai tentat de a o poseda). Când o așteptam acolo singur, mai mult de zece minute (depindea și ea de ora la care putea ieși cu greu, de la un serviciu rigid din primărie), încercam să îmi reamintesc conturul feței sale palide, cu umerii obrajilor boltiți, cu nasul în vânt, destul de obraznic, și cu buzele cărnoase, dar nu întotdeauna reușeam să mă transpun suficient în acest sens, și mai ales încercam privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de Henri, castelanul poate să facă referiri la trecutul său. De asemenea, nesomnul de acuma și neliniștile anterioare vânătorii ascund în ele ploaia de întrebări și nonconformismul din tinerețea protagonistului. Așadar, acuma prindeau în mintea mea, un tot mai viu contur doi Mihai, două timpuri distincte și două contese, cu un singur conte și un singur secretar, pe nume Henri. În rest, vânătorii, slugile lor și hăitașii mi se păreau aceiași: actori și ei în marele spectacol al lumii. Mai era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]