4,884 matches
-
studierea istoriei românilor. De altfel, lucrarea de față însumează rezultatele obținute după o primă etapă de cercetări, susținute financiar de către Ministerul Educației și Cercetării în cadrul programului CERES (contract 3-83), la o temă de interes mai larg, Spațiul est-carpatic - zonă de convergență culturală din preistorie până în timpurile moderne. În volumul nostru au fost incluse și unele oferte ulterioare simpozionului, ce comportă un rol întregitor tematicii abordate. Cititorii vor remarca, desigur, că problematica pusă în discuție este foarte bogată și se întinde pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din catedrala St. Paul’s din Londra, reprodusă în lucrarea monografică ce i-a fost consacrată ulterior, este lipsită de echivoc: „Primului și • Leonid Boicu, Geneza „chestiunii române“ ca problemă internațională, Iași, Editura Junimea, 1975. • Dumitru Vitcu, Relațiile româno-americane timpurii. Convergențe. Divergențe, București, Editura Albatros, 2000, p. 55 și urm. • Cf. Lucy Maynard Salmon, The Newspaper and the Historian, New York, Octagon Books, 1976, p. 195-196. • R. Ogden, Life and Letters of E.L. Godkin, I, London, 1892, p. 100-101; S.T. Sheppard, In
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asistența militară și politică românească s-ar fi dovedit importantă pentru materializarea dorințelor lor de recuperare, în detrimentul Cehoslovaciei, Iugoslaviei și Austriei, măcar a unei părți din teritoriile pierdute. Nu în ultimul rând, liderii maghiari își găseau și unele puncte de convergență cu oamenii de stat români: anticomunismul, teama datorată pericolului slav și anxietățile de natură economică (o economie și o piață româno-maghiare păreau mai competitive în peisajul deloc încurajator al Europei interbelice). Însă atunci, în toamna anului 1919, existau, din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aspect: că Revoluția rusă ar fi fost făcută de neruși, între care enumeră și evreii. Problema a devenit controversată în epocă. Se știe că propaganda Germaniei național socialiste a ajuns să asimileze comunistul cu evreul. Părerile cercetătorilor tind să prezinte convergență în privința faptului că evreii au salutat Revoluția și s-au alăturat ei „mai mult ca internaționaliști decât ca evrei; ca evrei, ei renunțaseră la conștiința evreiască“ și sperau „să fie total asimilați într-o societate ateistă“ (vezi The Jews in
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în versiune românească, proiectată de Editura Univers - și din Jacques Derrida, sub îndrumarea căruia a lucrat la Paris, în 1991. A îngrijit ediții din opera postumă a lui I. D. Sârbu. În primele sale cărți - aflate într-un vădit raport de convergență - G. autorul pornește de la limbaj, înțeles ca proces (în speță, de la scrierea ca o ipostază a lui poiein), pentru a reconstitui unitatea originară pierdută a ființei și a logosului. Esența umanului - susține autorul- este partea noastră de ființă creatoare și
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
a imaginarului românesc din perspectiva istoriei mentalităților. Există câteva studii teoretice despre metoda observării și participării În psihologia socială. Mihai Coman a descoperit că trecutul său de etnofolclorist Îl ajută În studiile mass-media. Din păcate, aceste demersuri sunt lipsite de convergență, nu se bazează pe grupuri de studiu. Oricât de bune și de frumoase ar fi ele, sunt niște picături Într-un ocean. Fără discuție, interesul sau scopul acestor studii este unul cu finalitate socială, și anume aceea de a Înțelege
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
două propuneri, un proiect maximal, În care am Încerca să construim cu toții, În jurul unui concept central, cel de anarhetip, și un proiect minimal, În care fiecare și-ar dezvolta propriile idei, unitatea fiind dată nu de metodă, ci doar de convergența preocupărilor noastre legate de imaginar. Cum spuneam, proiectul maximal se baza pe conceptul de anarhetip. Din această perspectivă (desigur, tot la obsesia mea ajung), eu aș constata că demersul lui Ovidiu este un demers arhetipal. Și acum aș vrea repede
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
M. așază la baza evaluării clasicilor de către moderni, deveniți astfel precursori ai lor, teoria intertextualității extinse la textul lumii și al istoriei. Tot aceasta facilitează aflarea răspunsului la întrebarea: Încotro se îndreaptă literatura? Către „punctul central”, conceput ca loc de convergență spre care tind deopotrivă acțiunea autorului-cititor pe cale de a-și instaura opera și acțiunea cititorului-autor, el însuși instaurator de operă, care se deplasează tot timpul în funcție de mereu înnoite contexte literare. Altfel spus, spre locul de întâlnire al conștiinței empirice - totalitatea
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
amândoi pe alte țărmuri, antrenați în fascinantul circuit al forței incoruptibile. Moartea este privită ca ultimă împlinire a individualității ce își domină destinul. Cu ecouri din Gabriele D’Annunzio (Triumful morții) și Longos (Daphnis și Chloe), romanul rămâne punctul de convergență al unora dintre cele mai profunde tendințe ale autorului - violența orgoliului și magia voinței, himera idealului, forța copleșitoare a visului, erosul arzător unit cu aspirația spre puritatea platonică -, remarcabil prin fina transcriere a senzațiilor elementare și excelentele descripții marine, dinamizate
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și Leonardo, care au ajuns la canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană, filosofiile mediteraneene ale Numărului și Formei asigură punctele de convergență ale relevării tradiției semisecrete sau uitate a euritmiilor în cele mai desăvârșite expresii ale creației artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui ideal „al rasei sau al epocii”. Urmare a acestei teorii matematice a formei, lucrarea Le Nombre
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
secolelor, pe care îl conduce și pe care îl protejează printr-o voință specială”, opunând această viziune internaționalismului. G. a fondat Societatea Auxiliară a Misiunilor (1924), care „nu era nici ordin, nici congregație, nici confrerie propriu-zisă, ci un fel de convergență armonioasă a bunelor voințe, căutând să se adapteze, prin suplețea formelor și atribuțiilor, tuturor situațiilor și tuturor trebuințelor” (Silviu Leca). În vara lui 1926 a inaugurat centrul monahal de la Auberive, de unde pleca adesea la Paris, fiind implicat în pastorația imigranților
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
I-II, București, 1969 (în colaborare cu Mihnea Gheorghiu); Cântecul bizonului. Din literatura pieilor roșii, introd. trad., București, 1978; Casa cu multe ferestre. Critici marxiști americani, pref. trad., București, 1981; Puiul de ren, Basme eschimose, București, 1996. Repere bibliografice: Vlad, Convergențe, 45-46; George, Sfârșitul, I, 56-60; Cornel Moraru, „Direcții în poezia secolului XX”, FLC, 1976, 8; Artur Silvestri, „Direcții în poezia secolului XX”, LCF, 1976, 22; Grigurcu, Între critici, 168-171; Nicolescu, Starea, II, 175-179; Marcea, Atitudini, 220-223; Velea, Universaliști, 224-234; Dicț
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
no bara [Nouăsprezece trandafiri] (1993), Reijo Christina [Domnișoara Christina] (1993), Yoseitachi tachi no yoru [Noaptea de Sânziene] (1996) și Maitreyi (1999). L-a atras cu deosebire proza lui Mircea Eliade, pentru că, în opinia traducătorului, ea „se naște la punctul de convergență dintre Est și Vest, dintre Orient și Occident”. A transpus și din proza lui Liviu Rebreanu: Daichi a no inori [Ion] (1985), versiune premiată de Asociația Traducătorilor din Japonia pentru „cea mai bună tălmăcire dintr-o limbă străină apărută în
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
române moderne, București, 1989, 70-136; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 211-218; Raicu, Descoperirea, 114-134; Mircea Goga, Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga, București, 1989; Fanache, Vârstele poeziei, 46-62; Negoițescu, Ist. lit., I, 141-143; Țepelea, Rememorări, 162-167; Pop, Recapitulări, 6-11; Popa, Convergențe, 101-110; Popa, Estuar, 59-64; Nicolae Manolescu, Actualitatea lui Goga, RL, 1996, 12; Petrescu, Studii transilvane, 227-236; Locatarii de la Ciucea. Album Veturia și Octavian Goga, Cluj-Napoca, 1998; Dicț. esențial, 345-350; Ghițulescu, Istoria, 151-152; Dicț. analitic, III, 380-381, IV, 60-61; Eugen Simion
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
dans l’oeuvre des écrivains roumains contemporains de langue française, Paris, 1940, 16-42; Ciprian Doicescu, Iulia Hasdeu, București, 1941; Crina Decusară-Bocșan, Camille Armand - pseudonimul Iuliei Hasdeu, București, 1974; Dicț. lit. 1900, 431-432; Crina Decusară-Bocșan, Iubirile Iuliei Hasdeu, București, 1992; Popa, Convergențe, 12-18; Dicț. scriit. rom., II, 493; Faifer, Pluta, 124-127. G.D.
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
observație și metaliteratură. Groșan este printre puținii creatori de școală nouă care n-au devenit prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, atât experiența intertextualității, cât și stilul perifrastic faulknerian ori minuția cehoviană în descrierea platitudinii existențiale. Convergența aceasta nu e câtuși de puțin stridentă, fiindcă nu eclectismul definește prozele acestui autor, ci predispoziția, savant întreținută, de a amesteca în pasta perfidă a ironiei cele mai diverse maniere. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Caravana cinematografică, București, 1985; Trenul de
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
analiză, cf. Brie, 1990, pp. 218-229). Analiza comparată a totalitarismelor nazist și stalinist (Ferro, 2000, p. 12; Studer, 2000, pp. 27-46; Laignel-Lavastine, 2001, pp. 341-364) a fost opusă o vreme teoriilor modernizării societăților de tip sovietic, care imaginau o posibilă convergență Între cele două sisteme politice concurente. Sintagma „regim leninist”, propusă de Kenneth Jowitt, definea caracterul monopolist și ilegitim al modului de guvernare a cadrelor partidelor comuniste și cel ofensiv și combatant al unei organizații care supraviețuise propriilor obiective revoluționare. Jowitt
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Nicolae Iorga. Omul și opera, îngr. N. Grigoraș și Gh. Buzatu, Iași, 1971; Vasile Netea, Nicolae Iorga. 1871-1940, București, 1971; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 73-143; Scrisori către N. Iorga, I, îngr. Barbu Theodorescu, București, 1972; Vlad, Convergențe, 203-207; Rotaru, O ist., II, 16-32; Piru, Varia, I, 303-305; Cioculescu, Aspecte, 632-635; Ungheanu, Pădurea, 73-86; Carianopol, Scriitori, I, 62-75; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 11-58; Petrescu, Scriitori, 36-56; Balotă, Umanități, 357-361; Cioculescu, Itinerar, I, 206-209, III, 135-144
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
D. Micu, Iorga în corespondență, CC, 1992, 5-6; N. Iorga. Opera, omul, prietenii, îngr. Valeriu Râpeanu, București, 1992; Valeriu Râpeanu, N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu, București, 1993; Țepelea, Rememorări, 173-176; Muthu, Cântecul, 72-75; N. Iorga, DRI, III, 20-44; Popa, Convergențe, 89-100; Florin Faifer, Cordonul de argint, Iași, 1997, 81-101; Dicț. esențial, 401-407; Dicț. analitic, III, 177-181, 240-244; Valeriu Râpeanu, N. Iorga. 1940-1947, I-II, București, 2001- 2002. D.Mc.
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
înaintea tuturor, RL, 1993, 28; Mircea Zaciu, Panait Istrati redivivus, F, 1993, 10-11; Alexandra Ciocârlie, Schimbarea la față a lui Panait Istrati, RL, 1994, 36; Ioan Holban, Panait Istrati - scriitor român? scriitor francez?, CRC, 1995, 8; Ierunca, Semnul, 235-241; Popa, Convergențe, 45-48; Ungureanu, La vest, I, 13-28; Dicț. analitic, I, 170-173, III, 102-104; Dicț. esențial, 419-423; Zamfir Bălan, Panait Istrati. Tipologie narativă, Brăila, 2001; Ion Ursuleanu, Panait Istrati. Pseudonime, Brăila, 2002. T.V.
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
unei revoluții de a repune cultura în drepturile ei firești” (De ce V?), revista oferă într-o manieră lipsită de provincialism o panoramă a fenomenului cultural actual, fără a neglija importanța valorilor consacrate. Rubrici: „Vrancea literară”, „Cronica”, „Polemos”, „Eseu”, „Literatura lumii”, „Convergențe”, „Contacte”, „Plastică”, „Confidențial”. Colaborează cu versuri Vasile Băran, Dan Laurențiu, Dumitru Pricop. Sunt reproduse poeme de Lucian Blaga, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ștefan Baciu, Ștefan Aug. Doinaș. Proza îi are ca autori pe I.D. Sârbu, D.R. Popescu, Fănuș
REVISTA V. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289272_a_290601]
-
coexiste, să se încapsuleze sau să se întrețeasă arta, filosofia, știința, morala, religia, în întruchipările lor particulare și în metabolismul lor cel mai specific”. Rubricile interesează literatura și istoria culturii: „Fețele veacului”, „Istorie și memorie”, „Cronica literară”, „Religie și spirit”, „Convergențe/Divergențe”, „Salonul literar” (proză, versuri), „Palimpsest”, „Recenzii - Note - Însemnări”. Printre studiile și articolele pe teme filosofice se află unele despre personalități aparținând și literaturii: Eugeniu Sperantia, Camil Petrescu (despre care scrie Ion Dur), Constantin Noica. Ultimului i se publică, postum
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
Zaciu, Glose, 103-110; Oprea, 5 prozatori, 65-122; Popa, Modele, 83-88; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 5-40; Lidia Gavrilescu, Liviu Rebreanu. Biobibliografie, Iași, 1972; Vasile Netea, Interviuri literare, București, 1972, 39-52, 169-178; Rotaru, O ist., II, 583-608; Vlad, Convergențe, 208-213; Zaciu, Colaje, 94-104; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 255-299; Piru, Varia, I, 293-302, II, 262-275; Liviu Rebreanu interpretat de..., îngr. și pref. Al. Piru, București, 1973; Ciopraga, Personalitatea, 177-187; Ungheanu, Pădurea, 159-170; Zaciu, Ordinea, 265-272; Ștefănescu, Momente, 178-190; Todoran, Secțiuni
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Rebreanu, ALA, 1995, 278; Dan Mănucă, Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului, Iași, 1995; Constantin Paiu, Rebreanu, omul de teatru, București, 1995; D. St. Rădulescu, Dicționarul personajelor din opera lui Liviu Rebreanu, București, 1995; Livia Rebreanu-Hulea, Familia Herdelea, București, 1995; Popa, Convergențe, 153-162; Micu, Scurtă ist., II, 109; Borbély, Grădina, 20-37; Popa, Estuar, 123-128; Mircea Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996, 298-357; Petrescu, Studii transilvane, 37-52, 101-122; Adrian Dinu Rachieru, Liviu Rebreanu. Utopia erotică, Timișoara, 1997; Ion Simuț, Rebreanu. Dincolo de
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
viitor depinde În mare măsură dacă interesele etnice și cele bazate pe drepturi pot găsi un numitor comun Între ele și Uniunea Europeană pe un câmp geografic extins, care se Întinde de la nivel local la arena transnațională. Dacă Uniunea Europeană poate facilita convergența acestor interese diferite În rețele de guvernare europene, scena va fi pregătită pentru un nou soi de politică mai adaptată unei lumi În plin proces de globalizare. Succesul visului european depinde, În mare măsură, de abilitatea de a transforma identitatea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]