14,043 matches
-
Petra Vlah - Convorbire realizată de Petra Vlah cu Ovidiu Iuliu Moldovan - Turneul spectacolului de muzică și poezie Trecut-au anii... în Statele Unite și Canada a fost inaugurat la Los Angeles, duminică 16 iulie, o zi care va intra în istoria comunității româno-americane, emoționată
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
dezaprobe abuzul de a supralicita dimensiunea religios creștină a operei sale. Eseul despre N. Paulescu demonstrează concepția spiritualistă a lui Paulescu. Cînd Paulescu a publicat scrierile sale violent antidarwiniste, Maiorescu l-a invitat pe prof. Dimitrie Voinov să răspundă în Convorbiri literare, deși profesorul bucureștean era cunoscut pentru opiniile sale social-democrate. Apoi a intervenit și dr. N. Leon, profesor la Iași. Încît afirmația autorului nostru potrivit căreia Titu Maiorescu, raționalistul, a fost numai încîntat de reacția lui D. Voinov e inexactă
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
Elena Budu Convorbire cu romancierul și eseistul Bujor Nedelcovici Nu înțelegi nimic din lucrarea lui Dumnezeu, dacă nu ai drept principiu faptul că el a vrut să-i orbească pe unii și să-i lumineze pe ceilalți. Pascal Ce determină după părerea Dv.
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
alinarea cumplitelor suferințe abătute asupra oamenilor. Treptat, pe măsură ce, din dispoziția expresă a mareșalului, armatele române se înfundau în imensitatea Rusiei, starea de spirit în țară devenise ostilă acestei aventuri păgubitoare. Iar Regele Mihai și mama lui erau cu strășnicie supravegheați, convorbirile telefonice le erau interceptate și conținutul lor (ca și al convorbirilor între ei) comunicate Serviciului Secret și chiar mareșalului. Erau rău privite conversațiile lor particulare în limba engleză și raportată ascultarea posturilor de radio englezești. Dar numai de la aceste posturi
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
a mareșalului, armatele române se înfundau în imensitatea Rusiei, starea de spirit în țară devenise ostilă acestei aventuri păgubitoare. Iar Regele Mihai și mama lui erau cu strășnicie supravegheați, convorbirile telefonice le erau interceptate și conținutul lor (ca și al convorbirilor între ei) comunicate Serviciului Secret și chiar mareșalului. Erau rău privite conversațiile lor particulare în limba engleză și raportată ascultarea posturilor de radio englezești. Dar numai de la aceste posturi de radio mai putea afla Regina mamă vești despre familia ei
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
evocată dușmănia la care ajunseseră în 1917 doi foști lideri junimiști, Titu Maiorescu și Petre Carp: " Nu vrem să spunem că atitudinea lui Carp a fost a unui colaboraționist. Dar a acceptat să întâlnească pe Mackensen de câteva ori și convorbirile nu au ocolit chestiunile politice. Pe când Maiorescu a respins orice contact cu ocupanții. Oricine venea la el pentru intervenții pe lângă oficialitățile de ocupație căpăta, invariabil, același răspuns: "N-am și nu vreau să am relații cu germanii câtă vreme suntem
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
mai în vîrstă decît ea cu 30 de ani. I-a făcut, repede, două fetițe și Veronica a devenit o mamă absorbită. Ea avea însă aspirații literare. Și cum la Junimea nu erau acceptate femeile (nici chiar Matilda Cugler, colaboratoarea Convorbirilor), Veronica întreținea un salon literar. Aici îl voia prezent pe Eminescu, însoțit de prietenii săi junimiști. Ea îl cunoscuse pe poet încă în perioada studiilor sale la Viena (1869-1872) și îl revăzuse bucuroasă, din 1874, la Iași, unde Eminescu, cu
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
dăruit de Dumnezeu, iar pe calea crediinței, a iluminării spiritului, dincolo de bucoavna cărților. Știam îndestule despre sfinții Niceta de Remesiana, Ioan Cassian, Dionisie Exiguul, atât din literatura română veche, studiată la facultate, dar și din cărțile mitropolitului Nestor Vornicescu, din convorbirile teologale cu poetul Ioan Alexandru. Revendicarea originii unor sfinți străromâni s-a făcut cu greu, și în timp, apelându-se la surse străine din întreaga Europă, accesul la limbile folosite fiind îngreunat de nesiguranța decriptării corecte de texte, de identificare
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
lor: efuziunii afective i se preferă, cu cărțile pe masă, relevarea meritelor de critic și teoretician literar. Ceea ce a decupat însă Cronicarul pentru arhiva lui cu o samă de oameni de seamă este confesiunea-autoportret provocată de Adriana Babeți printr-o convorbire cu titlul Criticul și umbra lui. Deși nu mai locuiește în Reșița natală de (asta e!) patru decenii, Mircea Martin resimte și azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
nedumeriri în legătură cu existența reală a detractorului, folosind metoda comparării celor două articole, primul semnat de P. Grădișteanu, în 1873, al doilea, apărut în 1875, sub semnătura lui G. Gellianu. În articolul O veche polemică și un nou pseudonim, apărut în Convorbiri literare, nr. 7 din 1981, și în cele două ediții ale Dicționarului presei literare românești (1987 și 1996) am adus, cred, argumente de ordin filologic, în sensul că autorul celor două articole este același Petre Grădișteanu. Până în prezent, din cele
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Junimea din Iași a avut în fruntea ei un arhitect de "talia" lui Titu Maiorescu, secondat de un constructor abil, în persoana lui Iacob Negruzzi. Cu tact și perseverență, cei doi fondatori, din cei cinci ai Junimii, au reușit, prin Convorbiri literare, să introducă în literatura și cultura română spiritul critic, adică să așeze "naționalitatea în marginile adevărului", cum scria Eminescu în articolul Naționalii și cosmopoliții 9). În prima perioadă a activității sale critice, Maiorescu este preocupat de conținutul și forma
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Naționalii și cosmopoliții 9). În prima perioadă a activității sale critice, Maiorescu este preocupat de conținutul și forma poeziei române, de limba ziarelor, de funcționalitatea instituțiilor și formelor culturii, forme ce nu corespundeau fondului național. În 1872, criticul publică în Convorbiri literare un studiu de constatări pozitive, intitulat Direcția nouă în poezia și proza română. În acest studiu, Maiorescu îl citează pe Eminescu după Alecsandri: "...în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului", avînd "farmecul limbajului". În schimb, tabloul într-un
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
ori ce furtună/ Să ne apărăm/ Să cercăm unire/ Aici e speranța/ Căci în desunire/ Nu cunoaștem viața?, sînt citate fără prea multe comentarii, întrucît "d. Grădișteanu e un om de spirit"10). De aici începe polemica lui Grădișteanu cu Convorbirile literare de la Iași. La București, devenit centrul politic al României, apare la 1 martie 1873 Revista contimporană. Litere-Arte-Sciințe sub conducerea unor "redactori-colaboratori". Pe copertă nu figurează nici un nume. Primele două numere ale Revistei contimporane îi oferă lui Maiorescu o mare
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
redactori-colaboratori". Pe copertă nu figurează nici un nume. Primele două numere ale Revistei contimporane îi oferă lui Maiorescu o mare cantitate de exemple pentru a caracteriza stilul "redactorilor-colaboratori" drept Beția de cuvinte în "Revista contimporană." Studiu de patologie literară, apărut în Convorbiri literare și retipărit în broșură, în același an 1873. În numele celor criticați de Maiorescu - V.A. Urechia, Pantazi Ghica, Gh. Sion și alții -, Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și "Revista contimporană". Autorul îi reproșează lui Maiorescu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
în "Revista contimporană." Studiu de patologie literară, apărut în Convorbiri literare și retipărit în broșură, în același an 1873. În numele celor criticați de Maiorescu - V.A. Urechia, Pantazi Ghica, Gh. Sion și alții -, Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și "Revista contimporană". Autorul îi reproșează lui Maiorescu că a avut cutezanța să-l așeze pe Eminescu în capul Direcției noi, "imediat alăturea" cu V. Alecsandri. După cîteva citări de versuri eminesciene, Grădișteanu afirmă ironic, desigur fără temei: "Asemenea
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
sale chiar din o altă poezie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei direcțiuni? (vezi fotocopia pag. 395, semnată: Grădișteanu, 1873). În finalul articolului, Grădișteanu promitea cititorilor Revistei contimporane "o nouă colecțiune de salturi haslii luate din Convorbiri", dar, la intervenția lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de d. Grădișteanu, care, din spirit de polemică, îl numește
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
aduce unei literaturi începătoare", recomandînd intelectualilor români "să se ferească de fraza goală, de iluzia că formele deșarte pot ținea locul fondului solid, și acest pericol este tot atît de mare în literatură ca și în politică"12). Polemica dintre Convorbiri literare de la Iași și Revista contimporană bucureșteană s-ar fi încheiat dacă ultima n-ar fi perseverat în denigrarea lui Eminescu. Formal, polemica a încetat în anul 1874, la intervenția lui Alecsandri, dar a continuat la începutul anului 1875. P.
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
George și Grigore -, pentru a distrage atenția opiniei publice și a-l înșela chiar pe Alecsandri, care, într-o scrisoare către Iacob Negruzzi, din 10 aprilie 1875, se confesa: " Iar de mă vei întreba cum am produs o asemenea infidelitate Convorbirilor (poetul publicase Legenda rîndunicii în Revista contimporană), te-oi trimite să-ți răspundă frumoșii ochi și graciositatea Dnei Grădișteanu. Eu, un vechi păcătos, nu puteam refuza cerere unei dame atît de amabile"13). În altă scrisoare, Alecsandri, dezgustat de politică
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
te-oi trimite să-ți răspundă frumoșii ochi și graciositatea Dnei Grădișteanu. Eu, un vechi păcătos, nu puteam refuza cerere unei dame atît de amabile"13). În altă scrisoare, Alecsandri, dezgustat de politică, îl îndemna pe Iacob Negruzzi să ferească Convorbirile de această boală, care bîntuia tînăra democrație română în secolul trecut și care, din păcate, mai bîntuie de zece ani, în această nesfîrșită perioadă de tranziție. Grădișteanu semnează cu pseudonimul G. Gellianu trei articole în Revista contimporană: Schițe literare. Poezii
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
literară, în persoana antijunimistului Hasdeu, cu înscrierea pe copertă a comitetului de redacție format din 28 de membri, între care: Aron Densusianu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În primul număr din 15 februarie 1876, În loc de prefață, Hasdeu, care păcălise Convorbirile literare cu poezia Eu și ea, imitație după inexistentul poet german Gablitz, semnează Al doilea rămășag, acrostihul La noi...e putred mărul, adică la Convorbiri literare, pentru a dovedi "neseriozitatea Convorbirilor" și pentru ca noua publicație să inaugureze "nu o nouă
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Gellianu, Petre Grădișteanu. În primul număr din 15 februarie 1876, În loc de prefață, Hasdeu, care păcălise Convorbirile literare cu poezia Eu și ea, imitație după inexistentul poet german Gablitz, semnează Al doilea rămășag, acrostihul La noi...e putred mărul, adică la Convorbiri literare, pentru a dovedi "neseriozitatea Convorbirilor" și pentru ca noua publicație să inaugureze "nu o nouă direcție, ci o direcție sănătoasă" (sublin. directorului). Credea oare fondatorul filologiei comparate și al lingvisticii românești, B.P. Hasdeu, că versurile defunctului poet N. Georgescu, lăudate
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
din 15 februarie 1876, În loc de prefață, Hasdeu, care păcălise Convorbirile literare cu poezia Eu și ea, imitație după inexistentul poet german Gablitz, semnează Al doilea rămășag, acrostihul La noi...e putred mărul, adică la Convorbiri literare, pentru a dovedi "neseriozitatea Convorbirilor" și pentru ca noua publicație să inaugureze "nu o nouă direcție, ci o direcție sănătoasă" (sublin. directorului). Credea oare fondatorul filologiei comparate și al lingvisticii românești, B.P. Hasdeu, că versurile defunctului poet N. Georgescu, lăudate de Grădișteanu, pot egala versurile lui
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
și sciințifică. Pe coperta celor două numere directorul B.P. Hasdeu nu mai este menționat: în locul comitetului de redacție, figurează 23 de redactori, între care: Aron Densusianu, Anghel Demetriescu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În articolul Foi căzute, apărut în Convorbiri literare din 1 decembrie 1876, Iacob Negruzzi credea că redactorul Grădișteanu s-a retras în iunie 1875 de la Revista contimporană și că, după cîteva numere ale Revistei literare și sciințifice directorul Hasdeu "se supără și plecă". În afara celor trei articole
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
recenzia la Dicționar... în Limbă și literatură, vol. II, 1980, pag. 341-342.) 9) Articolul Naționalii și cosmopoliții, scris de Eminescu în perioada studiilor vieneze, probabil în 1871, a fost publicat pentru prima dată, integral, de I. A. Rădulescu Pogoneanu în Convorbiri literare, nr. 4 din 1903. Vezi fragmente din acest articol important pentru înțelegerea atitudinii lui Eminescu față de Titu Maiorescu, în Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste, București, 1968, vol. I, pag. 243-244). 10) Titu Maiorescu, Critice, ediție completă
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
eronate interpretări, o coloană ar fi lipsit unui așa de cuprinzător edificiu. Cel care - cum se exprimă - cu nici un cuvânt nu și-a închipuit că o carte precum Istoria literaturii române va scăpa de reclamațiuni violente, răspunde, într-o "simplă convorbire de idei" lui E. Lovinescu - cel care de la început socotise că G. Călinescu nu era indicat a scrie o Istorie a literaturii. Rândurile din E. Lovinescu ("Dl. Călinescu este un anxios, un susceptibil, stăpânit de mari ambițiuni, un spirit bănuitor
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]