80,416 matches
-
corespondență, a lui C. Rădulescu-Motru. Editorul, dl Virgiliu Tătaru, a avut de partea sa mai mult entuziasmul decît știința alcătuirii unei ediții de corespondență. Dar, repet, așa deficientă cum e, este, totuși, prima tentativă de a aduna într-o ediție corespondența ilustrului filosof român. C. Rădulescu-Motru, Corespondență. Ediție alcătuită, îngrijită, studiu introductiv, notă și bibliografie generală de Virgiliu Tătaru. 1999.
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
dl Virgiliu Tătaru, a avut de partea sa mai mult entuziasmul decît știința alcătuirii unei ediții de corespondență. Dar, repet, așa deficientă cum e, este, totuși, prima tentativă de a aduna într-o ediție corespondența ilustrului filosof român. C. Rădulescu-Motru, Corespondență. Ediție alcătuită, îngrijită, studiu introductiv, notă și bibliografie generală de Virgiliu Tătaru. 1999.
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
în sfîrșit, s-a publicat acest (aceste) jurnal(e), întregind ediția cum se cuvenea. De acum încolo ediția critică din opera lui Rebreanu își poate întrezări încheierea previzibilă. Ar mai fi de publicat un volum de interviuri și unul de corespondență. Dar de pe acum putem să ne mîndrim că, datorită efortului d-lui Niculae Gheran și al Editurii Minerva, se încheie o ediție critică din opera unuia dintre scriitorii noștri fundamentali. Cum n-avem de omagiat adesea astfel de remarcabile împliniri
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Vederea subita a surorii lor de care se despărțiseră de mai bine de douăzeci de ani, pentru dânșii a fost o surprindere cu atat mai vie, cu cât nu fuseseră avizați de aceasta. Pe atunci, nefiind un serviciu poștal pentru corespondență privată între ambele țări (Muntenia și Moldova încă neunite n.n.) acestea ținându-se înadins izolate una de alta, ca să nu se poată urzi vreo înțelegere politică între ele, scrisori nu se puteau trimite decât cu ocaziuni eventuale de la Iași la
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
unei organizații secrete care creeaza istorie. Ajungând în Italia, cu un corp expediționar de simpatizanți ai lui Garibaldi, Alexandru Bota îi pierde în luptă pe aproape toți tovărășii săi și intră în legătură cu generalul Türr și cu un consilier aflat în corespondență cu Dinu Brătianu - Marc-Antonio Canini. Aceștia îl inițiază în obiectivele unei misterioase organizații transnaționale: "Bota nimeri, sau așa trebuia să fie, între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
stinge această iubire printr-un simulacru. În român există și un român de dragoste - pentru Marină, în care Alexandru Bota identifica particularități ale Fabiei, enigmatica lui iubita de altădată. De altfel, multe realități sunt suprapuse, pe baza unor simetrii și corespondențe, construite cu arta, între diferite planuri epice. În cele din urmă, protagonistul românului trebuie să îndeplinească o misiune în țara lui de origine. Îndreptându-se spre patrie, el înțelege că, printr-un diabolic joc al logicii istoriei, urmează să întreprindă
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui Mircea Ștefănescu e interesant de urmărit cum indivizi concreți s-au topit în personaje umplute apoi de actori. Sau cum apar neașteptate corespondențe și chiar - este și titlul unui capitol - "coincidențe" între viață și literatura.
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
arie vastă de preocupări și un caracter nobil, dar care știa să prețuiască și plăcerile senzuale ale vieții, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelațiile pe care ni le aduc fragmentele din vastă lui publicistica anticomunista scrisă în exil și din corespondență conturează portretul unui personaj de o frumusețe rară, alcătuită din demnitate și modestie, corectitudine morală și comprehensiune pentru semeni, patriotism adînc, fără umbră de demagogie, un bărbat pasiune, generozitate și curaj. Articolele omagiale scrise la moartea lui și publicate în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
că mi-esti drag, că te doresc, c-aș vrea să te vaz măcar pe stradă, o clipă și numai o clipă"), făcînd, din nou, referire geloasa la Mite ("năsoasa de Mme Kremnitz"). La 1 septembrie 1881 îi cerea înapoi corespondență. Dar în 9 septembrie 1881 se află în București și-l invită seară la ea acasă. Amorul s-a reînchegat, după textul exaltatei scrisori din 23 decembrie 1881, în care îi amintea de domnul lipsit de cavalerism (era vorba de
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
în care îi amintea de domnul lipsit de cavalerism (era vorba de Caragiale), care refuză să-i înapoieze scrisorile. Ciudată, într-adevăr, aceasta Veronica, trecînd usuratec de la un barbat la altul, apelînd la unul să depună diligente pentru a recapătă corespondență ei de la celălalt. ("Dl. în chestiune (e vorba de Caragiale, n.m.) poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curînd seama că e de rea-credință!... El mi-a mărturisit că-i este rușine să-mi spună pînă
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
poetul, și ori vine ea la București, ori el la Iași. Eminescu îi răspunde la 28 decembrie 1881, anuntînd-o că a avut o altercație, în societate, cu Caragiale și că dacă, la o revenire a Veronicăi, nu-i va înapoiă corespondență, atunci îi va cere satisfacție, semn sigur că poetul știa de episodul sentimental cu viitorul dramaturg și acum îi ținea ei partea. Dar drojdia amărăciunii i-a rămas în suflet. Cîteva scrisori succesive i-a trimis totuși, la începutul anului
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
Asculta, dragă, toți mi-au interzis ca să-ți scriu, căci ziceau că purtările tale șunt nedemne pentru un răspuns din partea mea". (Se pare că, după incidentul Caragiale, Maiorescu însuși i-a atras atenția poetului despre ușurătatea totală și depravarea Veronicăi). Corespondență dintre cei doi amanți a continuat totuși, inclusiv deplasările ei la București, el plîngîndu-se, la 21 februarie 1882, că are "o cumplită nevralgie la cap". Dar ea tot insistă, inclusiv vorbind de căsătorie. Încît, la 28 februarie 1882, Eminescu îi
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
la mînăstirea Văratec, unde a și fost îngropată. Legendă acestei iubiri, socotite unică (deși n-a fost) s-a consolidat cu trecerea vremii. D-na Simona Cioculescu a avut bună inițiativa de a relua, într-o ediție de-sine-stătătoare, textele acestei corespondențe din volumele XVsi XVI ale ediției academice. Le-a adnotat cu știința de carte, făcînd un bun serviciu cultural. Cînd te-am văzut Veronica... Mihai Eminescu-Veronica Micle. . Ediție îngrijita de Simona Cioculescu. Ed. Cartea Românească, 1998.
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
a fost preocupat de multe domenii - filosofie, psihologie, pedagogie, teologie, filosofia culturii, lingvistică ș.a. -, sumarul urmărește să ilustreze toată amploarea spațiului teoretic acoperit de gînditor, dar și să-i contureze biografia și profilul uman, prin fragmente memorialistice, de jurnal și corespondență sau prin mărturiile celor care l-au cunoscut. Volumul trebuie citit în întregime: secțiunile lui se completează strîns iar ilustrațiile numeroase te ajută să cunoști personajul și destinul sau sub vremi. În strimtul spațiu de aici nu putem decît să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
unei scrisori deschise, publicată de noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși îi era un aliat și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
cu nesaț meleagurile europene, nu pentru a fugi de sine (în felul "divertismentului", vestejit de Pascal), ci pentru a se regăsi că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Germaniei, i se pare a fi acu atât mai indicată cu cat nici acolo emanciparea evreilor nu s-a făcut de pe o zi pe alta.ă Slavici a cunoscut textele lui Richthofen. În Închisorile mele baronul este citat în legătură cu o corespondență privitoare la însărcinările pe care le primește de la Friederich Wilhelm IV. Împăratul dorea unirea țărilor sub dinastie străină. 6. Fidelități și infidelități imperiale. Practic, în aceste agitate decenii asistăm la nașterea unei națiuni. Tânărul Slavici, cel care nu stia bine
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
supărîn-du-l pe Comarnescu, care mi-a reproșat că am avut eu "ultimul cuvînt"). În timpul studenției, îl cunoscusem pe Theodor Pallady, în casa doctorului Aronovici, care avea o colecție remarcabilă de artă românească. Prieten cu Matisse, cu care purta o strînsă corespondență, Pallady era supărat foc pe Picasso, dar nu era blînd nici cu el însuși. Cerîndu-i părerea despre o lucrare a să mai veche, mi-a replicat că nu răspunde de ea, deoarece toate celulele noastre se schimbă în șapte ani
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Dan este o "descoperire" a lui Teodor Murăsanu, căci prozatorul de mai tarziu al Câmpiei Transilvane i-a fost elev, l-a susținut și încurajat, chiar dacă discipolul nu i-a arătat întotdeauna gratitudinea cuvenită. (A se vedea în acest sens corespondență lui Pavel Dan cu Ion Chinezu păstrată în arhiva revistei "Gând românesc") Ca poet, Teodor Murăsanu este discutat din două perspective diferite: din perspectiva epocii sale și din perspectiva actualității. Cred că autorul ediției a procedat bine punând față în fața
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
protectoare în străinătate, particulare sau oficiale. Războiul de independență i-a smuls stări de exultare, apoi redevenind omul de lume care a știut să se facă prețuit și la Junimea. Niciodată nu va fi îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri creatoare, nefăcînd un pas fără să imite sau să ironizeze pe cineva. În cei șapte ani berlinezi (1905-1912) îi lipsea, acut, suetă de acasă. O suplinea extraordinar în corespondență expediata, pe care o scria cu acribia cu care își compunea opera literară. Tot scriind corespondență, repet, cu aceeași artă că și în bucățile literare, cheltuind, deci, enormă energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
fără să imite sau să ironizeze pe cineva. În cei șapte ani berlinezi (1905-1912) îi lipsea, acut, suetă de acasă. O suplinea extraordinar în corespondență expediata, pe care o scria cu acribia cu care își compunea opera literară. Tot scriind corespondență, repet, cu aceeași artă că și în bucățile literare, cheltuind, deci, enormă energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i convivii condeiul a rămas paralitic. Dar nu e această corespondență, aparent banală, o efectivă opera literară
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
își compunea opera literară. Tot scriind corespondență, repet, cu aceeași artă că și în bucățile literare, cheltuind, deci, enormă energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i convivii condeiul a rămas paralitic. Dar nu e această corespondență, aparent banală, o efectivă opera literară? Ce altă este decît mare literatura scrisoarea către Alecu Urechia în care descria vizita lui Delavrancea la Berlin, în drum spre Paris? E aici efectiv (mă bucură că mă întîlnesc în opinie cu dl
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul, nemaisuportîndu-i grandomania, i-a aplicat știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Cronicar Din adîncul hăului În cel mai recent număr al revistei STEAUA, Rodica Baconski traduce o parte din corespondență purtată de soția lui B. Fundoianu, Geneviève, cu prietenul lor Jacques Maritain, si anume scrisorile schimbate între aprilie și noiembrie 1945, cînd cei doi, în lipsa unor informații certe, încă mai sperau că Benjamin Fondane ar putea fi în viață. Document
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]