2,406 matches
-
datorită expunerii detaliate pe care o propune asupra cristologiei lui Marcion, care nu este de fapt decât o anticristologie catolică răsturnată. Expunerea ocupă cea mai mare parte a cărții a III‑a, dar ecourile sale se regăsesc în aproape întreg corpusul. În acord cu doctrina lui Marcion, Cristos despre care vorbesc Luca și Pavel este Fiul adevăratului Dumnezeu, propovăduit exclusiv de Evanghelie. Aceasta înseamnă că venirea sa nu a fost anunțată prin nici o profeție a Vechiului Testament și nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Referitor la importanța acordată textelor ioanice - Evanghelia, Apocalipsa și Epistola întâi - se impune o altă observație preliminară. Putem spune, fără nici o exagerare, că mai mult de trei sferturi din „materialul de construcție” folosit de Augustin pentru ridicarea edificiului provine din corpusul atribuit prin tradiție apostolului Ioan. Două pasaje din evanghelia ioanică pun în mișcare mecanismul exegetic. Este vorba de In. 5,25: „Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întreaga Biserică. Această obiecție nu este însă valabilă. Desfășurând metafora sa, Augustin spune că anticriștii nu sunt părți/mădulare ale trupului bisericesc, ci „umori maligne”, străine de trup: sic sunt in corpore Christi, quomodo humores mali. Quomodo euomuntur, tunc releuatur corpus: sic et mali quando exeunt, tunc Ecclesia releuatur („Ei sunt în trupul lui Cristos asemenea unor umori maligne. Atunci când sunt îndepărtate, trupul este eliberat; tot astfel și atunci când cei răi părăsesc Biserica, aceasta este eliberată”) [3, 4]. Aceste „umori” ies
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
G. Kittel (éd.), trad. G.W. Bromiley, Grand Rapids, 1995, 10 vol. Altaner, B., Patrology, trad. par H. C. Graef, Fribourg, 1960. Altaner, B., Précis de patrologie, adapté par H. Chirat, Mulhouse, 1961. Coman, I.G., Patrologie, București, 1985-1988, 3 vol. Corpus Christianorum. Series Graeca, Turnhout, 1977 sq. Corpus Christianorum. Series Latina, Turnhout, 1953 sq. Daniélou, J.; Marrou, H.-I., intr. de R. Aubert, Nouvelle Histoire de l’Église, Paris, 1963, 2 vol. De Labriolle, P., Histoire de la littérature chrétienne de langue
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Grand Rapids, 1995, 10 vol. Altaner, B., Patrology, trad. par H. C. Graef, Fribourg, 1960. Altaner, B., Précis de patrologie, adapté par H. Chirat, Mulhouse, 1961. Coman, I.G., Patrologie, București, 1985-1988, 3 vol. Corpus Christianorum. Series Graeca, Turnhout, 1977 sq. Corpus Christianorum. Series Latina, Turnhout, 1953 sq. Daniélou, J.; Marrou, H.-I., intr. de R. Aubert, Nouvelle Histoire de l’Église, Paris, 1963, 2 vol. De Labriolle, P., Histoire de la littérature chrétienne de langue latine, Paris, 1948. Denis, A.-M., o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lettre, in Écrits des Pères apostoliques, Paris, 1990, pp. 261-313, trad. par Sœur Suzanne-Dominique, o.p., notes de Fr. Louvel, o.p. Ascensio Isaiae, éd. P. Bettiolo, A. Kossova Giambelluca, C. Leonardi, E. Norelli, L. Perrone, 1. Textus, 2. Commentarius (Corpus christianorum. Series apocryphorum, 7-8), Turnhout, 1995. L’Ascension d’Isaïe, intr., trad. et notes par E. Norelli, Brepols, 1998. Justin, Dialogue avec Tryphon, texte grec et trad. par G. Archambault, Paris, 1909. Giustino, S., Dialogo con Trifone, intr., trad. italienne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Η ⇓ΒγΔ≅∴Φγ4 6∀6≅℘Η Βς<ϑ∀Η ϑ≅⋅Η ♣:ΒΔ ≅Φ2γ<, 6∀ℜ ϑΔγ℘Η ∃∀Φ48γ℘Η ϑ∀Βγ4<φΦγ4. . Ascensio Isaiae, ed. P. Bettiolo, A. Kossova Giambelluca, C. Leonardi, E. Norelli, L. Perrone, 1. Textus, 2. Commentarius (Corpus christianorum. Series apocryphorum, 7‑8), Turnhout, 1995. . L’Ascension d’Isaïe, Brepols, 1998. Vezi și volumul de studii al lui Norelli, L’Ascensione di Isaia. Studi su un apocrifo al crocevia dei cristianesimi, Bologna, 1994. Ne‑au fost de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1,9; 1Cor. 6,6; Rom. 1,18 etc. Tradiția targumică vorbește și ea despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología... p. 99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in the Third Century, Leyde, 1995, în care fixează data apariției mono‑episcopatului la Roma, către jumătatea secolului al III‑lea, adică la câteva decenii după data unanim admisă de istorici. Interpretarea lui Brent, care distinge mai mulți autori ai corpusului hipolitan, pornește chiar de la ipoteza pe care Simonetti o consideră inacceptabilă (vezi Simonetti, Intr., pp.119‑126). . Hippolyte, Commentaire sur Daniel, intr. de G. Bardy, text îngrijit și tradus de M. Lefèvre, Paris, 1947, SC 14. Folosim această traducere pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și post-niceeni, 1, X; 1, XIII. 167. Ibidem. 168. Ibidem, vol. I, p. 141. 169. M-am folosit de textul editat în J. P. Migne, Patrologiae Cursus completus Series latina, tomul XL, col. 429. și urm, confruntat cu versiunea din Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, vol. 41 p. 309-310. 170. Biblia, ed. cit., p. 1285. 171. Ibidem. 172. „quad elegit filia tua”. în traducerea pe care o am la îndemână se folosește pluralul - „alese de fiicele voastre”, deși Augustin îi scrie Iulianei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
totuși că bactriana face parte din familia limbilor iranice, la egală distanță, ca și teritoriul ei, de partă și sogdiană, concluzii lingvistice sigure la care a ajuns abia Nicholas Sims-Williams, Bactrian Documents from Northern Afghanistan. I: Legal and Economic Documents, Corpus Inscriptionum Iranicarum III.2, Oxford University Press, Oxford, 2000. De altfel, Frantz Grenet reamintea, mai demult, faptul că „dacă lăsăm deoparte budismul, istoria cultelor care coexistau În Bactriana antică este extrem de puțin cunoscută” (cf. „Trois documents religieux de Bactriane afghane
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
zona care avea să motiveze ulterioara geografie arheologică a Afganistanului 7. La fel, indianistul Ernst Windisch credea că Jacquet prelua numai descoperirile „englezilor din India”, dar este și primul care preia informația lui Félix Nève despre proiectul lui Jacquet: un Corpus Inscriptionum Indicarum, poate primul program de acest fel1. La est de Kabul, Honigberger ar fi vrut să-și continue cercetările (de observat că, la Jacquet și Honigberger 2, explorarea și relatarea utilizează o imagine aproape identică a Asiei antice). Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din care au apărut primele șase volume (2002-2003). SCRIERI: Elogii, Cluj-Napoca, 1986; Solilocvii, Cluj-Napoca, 1989; Catulliene, București, 2002. Ediții: Alexandru Todea, Luptele mele, un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac, Cluj-Napoca, 2003.Traduceri: Albius Tibullus și autorii Corpusului tibullian, Elegii, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1988; Properțiu, Opera omnia, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1992; Montri Umavijani, Călătorii prin tranziții, pref. trad., Cluj-Napoca, 1997 (în colaborare cu Lucia Sav); Sfântul Augustin, Opera omnia, I-
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
pref. trad., Cluj-Napoca, 2002-2003. Repere bibliografice: Petru Poantă, „Elogii”, TR, 1986, 25; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Adrian Popescu, „Elogii”, ST, 1986, 7; Artur Silvestri, „Elogii”, LCF, 1987, 12; Irina Petraș, Tibul, „Elegii”, ST, 1989, 2; Gheorghe I. Șerban, „Corpus Tibullianum” în română, LCF, 1989, 32; Ioan Milea, Dialogul sinelui cu sinea, TR, 1990, 14; Tudor Vlad, Semnificația unui premiu, TR, 1993, 22; Irina Petraș, Portret de traducător, ATN, 1993, 9; Adrian Popescu, Traducător și poet, ST, 1993, 11; Poantă
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
cărei ediție în trei volume a coordonat-o), ce pledează cauza valorizării literaturii subiective din perspectiva literarității, uneori superioară valoric operelor ficționale scrise de unul și același autor. Pasiunea acestui gen de cercetări crește pe măsură ce, după 1989, se mărește și corpusul de luat în studiu, prin publicarea memorialisticii și jurnalelor „de sertar”, a corespondenței unor personalități până atunci prohibite, dar și prin editarea unor texte mai vechi (I. G. Duca, C. Argetoianu ș.a.), tot indezirabile sub regimul comunist. Interesat și de
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
al unui adevărat cult. Ediția Opere alese (I-VI, 1966-1982), contribuțiile privind biografia și opera, bibliografia Coșbuc, realizată în 1965 în colaborare cu Ioan Domșa (una dintre primele de acest gen apărute la noi), cercetarea comparată a poeziei constituie un corpus de lucrări temeinice. Istoricul literar investighează momentele biografiei lui Coșbuc, insistând asupra chestiunilor controversate (etapele formației intelectuale și universul lecturilor, activitatea publicistică și de traducător, manuscrisele etc.), fără a rămâne în perimetrul strict factologic. Materialul documentar este valorificat și cu
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
ar avea țesătură fantastică. Cu preocupări constante privind cultura populară și plecând de la constatarea că „în folclorul românesc s-a acumulat, de-a lungul timpului, o sumă de credințe, de idei, de concepte care, considerate în ansamblul lor, formează un corpus ce nuanțează o veritabilă ontologie”, S. își propune în lucrarea Viața spirituală. Un model ontologic (2001) să prezinte acest orizont, dedus mai întâi din textele ceremoniale de înmormântare, apoi din folclorul obiceiurilor și al basmelor. Autorul se referă și la
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
populaires roumains, îngr. Ovid Densusianu, București, 1999 (în colaborare cu Florica Șerb). Repere bibliografice: Eugen Simion, O antologie din lirica populară, GL, 1961, 6; Pavel Ruxăndoiu, Flori alese din cântecul poporului, REF, 1961, 1-2; Mihai Pop, Primele volume ale unui corpus al liricii populare, LCF, 1962, 14; Valeriu Rusu, „Flori alese din poezia populară”, LR, 1962, 3; Ion Taloș, „Folclor din Transilvania”, TR, 1962, 47; Ion Horea, „Folclor din Transilvania”, „Scânteia”, 1963, 5 762; Perpessicius, Alte mențiuni, II, 182-199; Vrabie, Folcloristica
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
istoria literaturii române vechi denotă rigurozitate metodologică, respect - uneori chiar excesiv de critic - față de ceea ce s-a făcut înainte, prudență în raport cu tendința de a înfățișa literatura română veche numai după influențele străine. Pe de altă parte, începuturile literaturii române însemnând un corpus de texte religioase preluate - prin filieră slavă - din Bizanț, el deplânge faptul că „strălucitele literaturi greacă și bizantină n-au dat mediului slav (și de acolo, literaturii române) decât în mod excepțional opere de un nivel superior”, cărturarii români din
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
ale lui Dimitrie Cantemir scrise în limba latină. Istoria culturii române vechi s-a îmbogățit, de asemenea, prin inițiativa de a edita lucrarea lui Al. Busuioceanu Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole (1985), ca și prin traducerea corpusului de documente latine dintr-o lucrare a Luciei Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului în Transilvania (1966). De o remarcabilă precizie sunt versiunile din Platon, făcute fie singur (Lahes, 1973), fie împreună cu Petru Creția (Ion, 1976). Și alte transpuneri intră în
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
o extremă se află educatorii care transmit ,”livrează” informația, la cealaltă, cei care proiectează și facilitează la elevi activități ce produc învățarea. Conținutul este un continuum de la pre-organizat/pre-structurat la „construit”. Ceea ce trebuie învățat poate fi, la o extremă, un corpus de cunoștiințe elaborat pentru preluare, iar la cealaltă extremă-enunțul unui proiect pentru realizarea căruia elevii trebuie să adune informații, să le analizeze, să tragă concluzii,să redacteze. Elevul este un continuum începand cu accesul limitat la resursele online și terminând
CUM DETERMINĂM STILUL DE PREDARE POTRIVIT?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cristina Hîncu, Agachi Luminiţa () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_900]
-
de a comunica, de a participa la proiecte comune, de a face parte dintr-un grup constituit după un anumit criteriu. Conținutul este un continuum de la pre-organizat/pre structurat la „construit.” Ceea ce trebuie învățat poate fi, la o extremă un corpus de cunoștiințe elaborat pentru preluare, iar la cealaltă extremă enunțul unui proiect, pentru realizarea căruia elevii trebuie să adune informații, să le analizeze, să tragă concluzii, să redacteze. Utilizarea TIC determină o regândire holistică a educației începând chiar cu punerea
CUM DETERMINĂM STILUL DE PREDARE POTRIVIT?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cristina Hîncu, Agachi Luminiţa () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_900]
-
în consiliere este vorba despre o relație care are ca scop diminuarea sau înlăturarea dificultăților existențiale ale individului. Consilierea poate fi considerată un proces terapeutic. Consilierea și psihoterapia au în comun un spațiu teoretic pe care se întemeiază și un corpus de tehnici. Consilierea poate fi considerată ca fiind centrată pe schimbarea evolutivă, în timp ce psihoterapia pe schimbarea revolutivă, care presupune modificări structurale mai profunde. Numeroși autori s-au străduit să diferențieze cele două domenii. Conform Random House dictionary, psihoterapia este definită
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
Sămănătorul” (N. Iorga și corespondenții săi), iar ultimul conține indicele general. Studiile lui T. referitoare la personalitățile care primesc sau semnează scrisorile și la operele acestora, la circumstanțele istorice, sociale, culturale în care au trăit și s-au manifestat precedă corpusurile de documente, iar notele din final aduc alte numeroase informații. Astfel, apar texte substanțiale despre viața lui Iacob Negruzzi, despre Titu Maiorescu, Eminescu, Duiliu Zamfirescu, N. Iorga, Vasile Pârvan, Simion Mehedinți. Colecția a fost apreciată superlativ, unii comentatori considerând-o
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
Paris în 1863, sub semnătura Marie Movila. Virtuți de romancier U. avea totuși puține, neștiind să depășească spațiul de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii, va reveni la înzestrarea adevărată, aceea de povestitor, în Legende române (1891), corpus de proză scurtă, reluat și completat în câteva ediții. Povești, legende, snoave, anecdote transpuse într-o expresie inspirată, alertă, plastică, ca într-un joc, autorul lăsând impresia că „povestește de dragul poveștii” (I.L. Caragiale). Țară fără bătrâni, bunăoară, o prelucrare ingenioasă
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]