3,539 matches
-
ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe un deal singură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine parcă este fructul unei caise imense înmiresmat adânc și frust umplut cu miere de albine, luminoasă și dulce iar eu sunt sâmburele lui care-l gust, când îmi mișc mâna prin aer te mângâi
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
Avea o altă „pălărie”... și după ce-a aterizat dintr-un soi de „farfurie” se prezentă : -Sunt „Candidat” ! El, era trimis din Marte pentru-n post în „Liga Mare”. Nu avea minte, n-avea carte, dar vrea recompensă, tare ! În Cosmos, lipea afișu ', căra câte-o servietă, ocupat cu-alișverișu' servind pe la vreo mazetă. Azi, e „candidat de seamă”, omulețu-i pișicher. N-are de ce să se teamă fiindcă e căzut din „cer” ! Și dă multe ca ofrandă celor care îl ajută și
„MARȚIANUL” ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368752_a_370081]
-
răsfăț, de voluptatea de a formula paradoxuri.» (SSra, I, 196). E numai „impresia de a formula voluptuos paradoxuri“, de „a naște paradoxuri“; această „impresie“, desigur, se relevă dintr-o extrem de originală „conjugare“ la moduri lirice / epice a paradoxurilor „antice“ din cosmosul nostru cotidian, conditio sine qua non a „noi esteticii“. X. Treapta receptării „mesajelor“ Fant-Omului înzestrat cu necuvânt. Volumul publicat de Nichita Stănescu în anul 1969, Necuvintele, a stârnit cele mai contradictorii reacții ale criticii literare. Chiar criticul cel mai apropiat
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Eu am rămas un pom singur. / El / un om singur. («Necuvintele» - SOrd, I, 381 sq.). În fața întrebărilor „extraterestre“ întru cunoaștere reciprocă puse de Omul-Fantă din Necuvintele, de Fant-Om - întrebări reluate în titlul: Cine sunt eu ? Care-i locul meu în cosmos ? -, protagonistul poematic stănescian, răspunde categoric, aducând chiar și „dovezi“ menite a-l lăsa pe „interlocutor“ perplex: Fără mine nu se poate, dovadă că sunt. / Fără mine nu s-a putut; / dovada e că m-am tras din mine însumi / adică
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și mozaic», spre a-și grăi constatarea „post-edenică“: «Domnișoară, mai nimic...». Nu s-a întâmplat / schimbat „mai nimic“ și, în fața măreției omului angajat întru cunoașterea absolută, cunoaștere pentru care a
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și mozaic», spre a-și grăi constatarea „post-edenică“: «Domnișoară, mai nimic...». Nu s-a întâmplat / schimbat „mai nimic“ și, în fața măreției omului angajat întru cunoașterea absolută, cunoaștere pentru care a fost „blestemat“ de Dumnezeu și
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
sentimental, lângă scrisori, jurnal, oracol...! Azi fotografiile digitale se pot procura la secundă și de la oricare artist, în arealul digital al lumii moderne vorbești și te vezi cu oricine, pe toate meridianele pământului, în avion, pe vapor, în munți, în cosmos..., la orice moment din zi și din noapte, nu mai este nevoie nici de fisă de telefon, nici de centralistele telefonice, nici de scrisoare prin poștaș... ce romantice erau așteptările de altădată cu recipisa în mână. la poștă, ca să vorbești
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
scrie, / o cântă, / o poartă / ca pe propria-i soartă. Atenție dar, / clipa nu este har, / ci e drum / sau hotar! Să vorbesc cu mine, e ca un tratament. O fi un semn al epocii moderne? „Omul arhaic vorbea cu cosmosul, omul medieval vorbea cu Dumnezeu, omul modern cu el însuși”, spunea Heineman, și se confirmă. Te las să răspunzi singur cititorule pentru că eu știu: îmi place să vorbesc cu mine însămi...și am încept să scriu. S-a tot căutat
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
respectați în lumea antică când era vorba despre mersul astrelor pe cer, iar vasta bibliotecă din Alexandria le stătea la dispoziția acestora în orice moment spre cercetare. Nume de savanți elini precum Pithagora, care enunțase pentru prima dată noțiunea de cosmos, ori Hiparh din Niceea care calculase cu o foarte mare acuratețe durata anului, sau Eratostene din Cyrene care aflase cu mare precizie marimea circumferinței pământului prin măsurarea arcelor de meridian, erau la mare cinste printre astronomii Alexandrini, Eratostene fiind, sub
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
lucru pentru a relua o discuție începută cu puțin timp în urmă. Se aflau în fața unor tufe de verdeață din care răsăreau aștri de aramă decorativi, înălțați pe tije metalice. -Rigoarea și ordinea sunt pe placul zeilor, magnifice! Pitagora descrie cosmosul ca pe o mașinărie exactă, îi spuse astronomul arătând cu mâna spre un astru de metal. Dimpotrivă, neorânduiala și inexactitățile nu sunt plăcute celor din înălțime. Iată de ce și eu cred asemeni alexandrinilor că ceva de bun augur e pe cale
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
ce nu înțeleg prea bine magistre, sunt ultimele cuvinte. ,,În anul îndurării...” Ce ar putea să însemne asta? Și care va fi acel an? -E destul de limpede... Anul îndurării este acesta al eclipsei și al planetelor! Nu poate fi altul. Cosmosul va fi însemnat cu aceste evenimente unice! Zeii ne vor salva! -Ne vor salva magistre, spuse Tiberius cu scepticism, însă probabil cu un preț foarte mare! Acesta este și interpretarea sacerdoților Romei dar și al meu... Însă orice ar fi
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
și în imperiu iar jocurile și celelalte sărbători să fie anulate! Ce spui la acestea magistre? -Poate că aveți dreptate magnifice! Fără îndoială cultul măritului Phoebus Apollon trebuie intensificat. Dar acum trebuie să ne gîndim și la așezarea planetelor în cosmos. De ce și-ar lua strălucitorul Apollon această diademă de aștri în timpul întunecării sale? Ce vor ceilalți zei? Tiberius îl privi pe Thrassylus oftând. Magistrul avea dreptate. -Ce ar putea să ne spună acest lucru? întrebă împăratul. -Încă nu știm magnifice
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
cu apoteoza divinului pe cerul Romei. Cercetate, cărțile Sibiline au întărit lucrul acesta. Rememorând gloria și trecutul Romei, Tiberius se lăsă astfel înduplecat pe jumătate de faptul că urma să se producă totuși un eveniment de bun augur, atât în cosmos cât și pe pământ. Apoi, Thrassylus îi sugeră împăratului că trebuiau să acționeze iar primul lucru era acela de a aduce mai mulți învățăți chiar acolo în insula Caprae, aceștia urmând a se alipi la grupul deja existent care cercetase
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
mine ca o mică vietate speriată. Apoi trupurile noastre s-au contopit, într-o oră a uitării, a eliberării. A fascinației. "OK, v-am iubit pe amândouă, e tot ce pot spune...". Am avut impresia stranie că plutesc undeva în Cosmos, departe, într-o neverosimilă stare de imponderabilitate. Că sunt strivit de cuvinte care vin spre mine din viitor spre trecut, într-o avalanșă de nestăvilit. "Tu ai fost?", "E timpul să mori...", " Pentru ce tot acest chin, pentru ce...". "Deborah
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
în Iisus Hristos, de aceea el întâmpina pe fiecare om cu cuvintele: „Hristos a înviat, bucuria mea!” Căci iată, în mijlocul istoriei stă pururea Învierea Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos - Marele Eveniment și Marea Taină a Creștinătății, a lumii, a cosmosului și a universului întreg... Căci, cu adevărat a Înviat!... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre asumarea personală a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos... Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
depășire a „lumii” în sens evanghelic; o depășire diferită de ascetism dar echivalentă acestuia. În actul creator omul iese din „asta lume” și trece într-o altă. În actul creator nu se orânduiește „asta lume”, ci se edifica o altă, cosmosul autentic. Creația nu înseamnă adaptare la această lume, la necesitatea acestei lumi, creația înseamnă trecere dincolo de granițele acestei lumi și depășire a necesității ei. Porunca evanghelica de a nu iubi „lumea” și de a birui „lumea” rămâne valabilă pentru veci
OMAGIU POETEI VALENTINA GRAUR LAZARENCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350352_a_351681]
-
de a se împlini sub corola Prieteniei, ca Chip al Său și ca Asemănare. Prietenia este cea care dă măsura Iubirii creștine a omului și în funcție de aceasta omul își mărește lumea ortodoxă a iubirii sale. Dimensiunea ortodoxă a creștinului în cosmosul rezervat lui de către Atotcreatorul îl așează și îl integrează profund numai în consens cu participarea sa la definirea Prieteniei întru Dumnezeu și semenii Aleși, care trebuie exprimată în toată plenitudinea ei divină, asumându-se astfel sub toate formele și treptele
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
echilibru, de responsabilitate, de recunoștință, de bunătate, de dreptate, de fidelitate, de creație, de mulțumire, de slujire, de bucurie, de jertfă. Prietenia așează omul în condiția sa firească și supremă ca ființă și persoană spirituală, imanent și transcendent lucrurilor, naturii, cosmosului, traversând universul armonios în care pulsează dumnezeiasca frumusețe sublimă. Prietenia transpune omul creștin din natura sa creată în supranatura spiritului, consființindu-l ca Prieten al lui Hristos. Prietenia creștin-ortodoxă, Prietenia hristică revelează ierarhia cerului, ierarhia oamenilor, ierarhia naturii, ierarhia lucrurilor, esența
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
cu bolta tăriei maturității, toată simplitatea Îngerilor cu Cerul desăvârșit al Trinității. Numai prin puritatea Prieteniei găsim revărsată în inimile noastre, Iubirea dumnezeiescului Hristos. În unicitatea concretă a Prieteniei hristice, existența sa specifică trece de la singularitate la pluralitate: Omul devine cosmos al iubirii, iar Iubirea cosmos al Prieteniei. Căutați Iubirea în sufletele voastre și veți găsi inimile tuturor Prietenilor dragi. Prietenia este harul cel mai de preț cu care ne pecetluiește miraculos Sfântul Duh. Prietenia este o stare de intensă trăire
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
simplitatea Îngerilor cu Cerul desăvârșit al Trinității. Numai prin puritatea Prieteniei găsim revărsată în inimile noastre, Iubirea dumnezeiescului Hristos. În unicitatea concretă a Prieteniei hristice, existența sa specifică trece de la singularitate la pluralitate: Omul devine cosmos al iubirii, iar Iubirea cosmos al Prieteniei. Căutați Iubirea în sufletele voastre și veți găsi inimile tuturor Prietenilor dragi. Prietenia este harul cel mai de preț cu care ne pecetluiește miraculos Sfântul Duh. Prietenia este o stare de intensă trăire creștină și o bunăstare a
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
să ne reprezinte în astfel de negocieri, pe care am încercat să le sugerez mai sus. Să vedeți atunci negocieri la nivel înalt în “Biroul Oval”, să vedeți atunci cum cad îngerii de lumină din Cerul Hyperboreei într-un alt Cosmos demonizat (demonizat doar în “spațiul sublunar”, supus corupției, nu și în “spațiul supralunar” de origine solară); să vedeți atunci tablou cu Renașterea Venerei României ca Pasărea Pheonix dintr-un ou de cenușă; să vedeți atunci cum leșină Franța șchiopului Francois
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
curățire sufletească, înțelepciune și armonie! „Qui cantat bis rogat!”, („Cel ce cântă se roagă de două ori!”). Iată cât adevăr se descoperă în această cugetare...! Muzica, în toată durata umanității nu este nimic altceva decât părtașă legăturii omului cu taina cosmosului. Fără să conștientizeze, omul cântă neîncetat. Fiecare moleculă vie vibrează și-n tot universul pătrunde și rezonează sunetul, iar omul aude necontenit, fără însă a percepe muzica, fără a o o distinge în întreg universul sonor. Muzica există în sine
NELLY MIRICIOIU. OPERA, UN PARADIS AL BUCURIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349189_a_350518]
-
s-au împotrivit la a da calendarul cu 13 zile mai devreme, îndemnând ca „zilele să hie cum le-o lăsat Domnul nostru Iisus Hristos“. Sărbătorile în viața satului românesc nu implică doar omul și Divinitatea, ci și natura. Întreg cosmosul se regenerează în preajma unor sărbători. Unii pomi înfloresc în anumite zile sfinte din calendar, așa cum unele păsări cântau doar de anumite sărbători. Acest lucru nu ar trebui să ne mire, fiindcă în gândirea populară „toate lucrurile merg laolaltă“, nimic nu
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
O poezie a duratei, cu un mesaj care rămâne încrustat în fibrele inimii, e un adevărat temei de rămânere. Tradiția ardelenească e vie și-ți respiră prin pori. Mireasma ei este neasemuită. Mircea Dorin Istrate a mutat prin versurile sale, cosmosul în Ardeal. Aici e pentru toți, ombilicul pământului, de aici începe viața și tot aici se sfârșește vremelnicia umană. Tot aici va fi și locul Învierii. Versurile poetului îi conferă trăinicie și specificitate, în oceanul de înstrăinare în care înotăm
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
spațiu afectiv al procesului de creație afectivă, cu certitudine că poetul are nevoie în mod fundamental de aprecierile valorizatoare ale cititorului afectiv de la care se hrănește cu realitate afectivă, realitate ce este, în fapt spiritual, profunzimea sufletească de dimensiunile unui cosmos umbros în care se relevă lumina meditativă a sentimentelor unice și pure, pe care poetul este menit să le ordoneze și să le exprime în creația sa artistică, în formă de actualitate aflată în mișcare, creație care are atât sens
CITITORUL ȘI POETUL SĂU AFECTIV de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348608_a_349937]