991 matches
-
cu ea..." Spectacol amplifiant e și Nuntă în cer. "Un cer nebun de lumină tresare din noaptea / definitivei tăceri, ca o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus și de jos migrează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gunoaie, colcăiau șobolanii care băgau spaima în motani. Purici, ascunși în colbul drumurilor pietruite, mușcau trecătorii, răspândind ciuma. În fiecare bortă se năștea și creștea câte o cotoarbă. Pacostea se hrănea până aproape să plesnească din mizeria strânsă în întunericul cotloanelor. Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ori albumul cu lucrările lui de război păreau acum să facă parte fără stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deși femeia urlase Întreaga noapte, nici un vecin n-a aprins lumina, nici n-a ieșit În stradă să vadă ce se Întâmpla, a adăugat. De astă dată, tăcerea a fost mult mai lungă. Faulques nu știa ce să zică. Încet-Încet, cotloanele inferioare ale incintei s-au Învăluit În umbre. Lumina roșiatică se depărta de Markovic, deplasându-se spre acea parte a zidului pe care se afla schița În cărbune, negru pe alb, unde un bărbat Îngenuncheat, cu mâinile legate la spate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căuta acum să afle, ci să arate că aflase și că nimeni nu se putea feri de privirea pătrunzătoare și vigilentă a ochiului... nu divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
2); răutate (2); urît (2); ușă (2); vîrf (2); ajutor; animal; aparte; ascundere; ascunsă; ascunzătoare; ceva ascuțit; avere; brad; bucățică; o bucățică; bun; cafenea; canin; după casă; al casei; cerc; Colț Alb; colț de rai; colțar; colțunaș; copii; corner; cot; cotlon; cumpănă; curbă; dantură; decizie; dificultate; de divin; dreaptă; dreptate; dualitate; etapă; de fier; final; fir; firav; foc; fotbal; fotoliu; ger; gri; gros; haină; de iarbă; ideal; indignare; inert; inexistent; inocent; intimitate; încăpere; încheietură; îndoială; îndoit; înghesuială; între; jertfă; jumătate; la
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu-i scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
părțile; în șoaptă) Te iubesc. Ea 1: (izbucnind, aruncă basca și ochelarii) Să taci! Să taci! Să nu mai spui vorbele astea. Să nu le mai spui, auzi! Pentru că au murit, înțelegi? Au murit de spaimă și umilință prin toate cotloanele orașului... în intersecții... în ganguri... în 17 și 3, și 9, și... El 1: Nu-i adevărat... te iubesc! Te iubesc! (adunînd manuscrisele) Fără tine am să mor. Și tu ai să mori. Te iubesc! Ea 1: Taci! Morții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de bordură, desfăcîndu-și aripioarele ca un fluture. Radu a rîs la rîndul lui, ascunzîndu-și furia. Au mai fost și alte încercări. Unui bețiv bătrîn i-a tras un șut în haina prăfuită și a fugit de urmărirea împleticită, ascunzîndu-se prin cotloanele întunecate pînă a avut prilejul să-i mai tragă unul încît să-l dezechilibreze și l-a ajutat să pupe asfaltul, îmbrîncindu-l. L-a buzunărit apoi în mai puțin de-o secundă, înainte ca ăla s-apuce să facă vreun
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
astfel de metamorfoză. Încercau ei să râdă, însă răul era făcut. Până și în cazul celor mai sceptici și neîncrezători, simpla alăturare a acestor două cuvinte, "broască" și "prințesă", își făcea efectul, își împlinea menirea, răscolea prin cele mai ascunse cotloane ale copilăriei, vârsta la care se mai credea în zâne. Ceva tot nu le dădea pace: se îndepărtau de borcan, râdeau cam galben, se uitau cu un ochi la mica bestie și cu celălalt la autorul glumei. Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca un mare poet, dramaturg și romancier catolic, sau ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau generoase elanuri de prietenie. Regăsim, la destinatari, minunata pleiadă a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-a reproșat autoarei tocmai graba empiristă de a închide orice portiță de scăpare explicației care depășește frontierele bunului-simț. Totuși, autoarea are intuiții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune multe despre firea defunctului proprietar: "o mulțime de coridoare, cămăruțe și cotloane încurcau drumul și întârziau pașii". În descrierea cvasi-balzaciană a interiorului, surprinde mai ales prezența unui veritabil muzeu, haut lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a recunoașterii și a construirii lumii în intervalul dintre trecut și prezent. Dacă, din punct de vedere politic, experiența urbană este asumată de figurile marginale ale metropolei, din punct de vedere teologic, ea revine celui care știe să citească, în cotloanele prezentului, povestea trecutului. În cele două momente ale experienței urbane schițate anterior se poate sesiza iar un paralelism interesant, despre care am mai vorbit deja: și într-un caz, și în celălalt, constituirea lumii metropolei se face plecând de la instanțele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mișcarea haotică a Moscovei, închisă între limitele prezentului dominator, monumental; pe de altă parte, mișcarea incertă a prezentului mereu provizoriu, „poros“, specific orașului Napoli. Pierderea cu bună știință a flaneurului pe străzile Parisului sau cea ritualică a copi lului printre cotloanele Berlinului sunt, de asemenea, întruchipări ale mișcării în forme concrete, diverse, ale experienței urbane. Caygill extinde analiza la un alt text important al lui Benjamin, Einbahnstrasse (1926). Fenomenul originar despre care vorbește acest text, caracterul lumii urbane pe care o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
inferiori chiar celor din satele aflate în imediata vecinătate. În efortul de a construi o „problematică eficace”, conform aprecierilor lui Georges Duby, „cea mai bună metodă este de a porni de la cuvinte, de a explora un câmp semantic, adică tocmai cotlonul în care s-a cuibărit conceptul”. Acceptând teoria etnolingvistă a „cuvintelor și lucrurilor”, ce stipulează că oricărei realități îi corespunde o certă reprezentare la nivelul limbii, putem aprecia că, de-a lungul perioadelor medievală și modernă, civilizația românească nu a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
începuse vechea dorință a oamenilor noștri de a vedea capra moartă și în ograda vecinului, pentru că altfel nu se poate justifica găsirea de către „geandarmi” a unor bunuri furate ce fuseseră ascunse chiar sub omăt sau cine știe în ce alte cotloane ale unei gospodării. La data de 5 mai 1907, Ion Gh. Melian din Pungești, scrise laconic următoarele fraze în declarația sa de justificare: „N’am luat parte la stricarea și jefuirea târgușorului Pungești. N’am nici o cunoștință despre obiectele ce
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
unei foarte îndoielnice prietenii cu țarul roșu de la Răsărit, generalissimul Stalin. De la data acestei informări și până târziu, spre sfârșitul anilor ’40, acesta va fi comportamentul soldaților ruși ce împânziseră țara chiar și prin cele mai nebănuite și mai ascunse cotloane. p. Mizerii cotidiene fără sfârșit și Operațiunea de război „Pianul” Înainte de atacarea propriu-zisă a subiectului, trebuie remarcat faptul că unele adrese oficiale soseau aiurea pe la județele din Moldova, în special, ca și cea cu nr.7218/aprilie 1945. Instituția care
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de 1800 de oameni însă au reușit ca în dimineața zilei de 24 august să cucerească Bârladul după aprige lupte de stradă bine descrise de avocatul Ioan Bontaș, primul edil de după ocuparea orașului. c.„Noi suntem comuniștii ilegaliști!” Din cine știe ce cotloane mizere sau din diverse ateliere au apărut așa-zișii „ilegaliști” comuniști de prin orașele noastre. Arhivistic am demonstrat că toate afirmațiile lor nu au fost decât niște minciuni fără valoare și că de fapt, pe toată durata războiului (1941-1944) organele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ne forțează să ne revizuim în mod radical felul în care înțelegem viața publică și termenii asociați acesteia, precum "opinie publică", "bine public" și distincția public/privat. *** Deși aceste sfere publice apar în cadrul unor medii de mărimi diferite în toate cotloanele și ascunzișurile societăților civile și ale statelor, ele sînt, toate, etape ale acțiunii constrînse de putere și interese și prezintă caracteristicile esențiale ale unei sfere publice. O sferă publică este un tip deosebit de relație spațială între doi sau mai mulți
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oficială, de partidele politice și de privirile iscoditoare ale publicității media, ele prezintă de fapt toate caracteristicile eforturilor publice de grup mic, iar contestarea pe care o lansează distribuirii actuale a puterii poate fi eficientă, deoarece ele operează nestînjenite în cotloanele și ascunzișurile societății civile, care nu prezintă interes pentru presă. Sferele micropublice pot apărea și printre copii, după cum o ilustrează apariția competițională, în anii 1980, a culturii jocurilor video. Pentru mulți adulți, mai ales pentru cei fără copii, marea atracție
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
luminate nu stătea parcă nici ea pe loc. Când în fața ei, când în dosul ei, lui Tașcă tare-i venea să facă calea întoarsă. Dacă crivățul te bate în câmp deschis, ce alta ai putea să faci decât să cauți cotlon să te aciuezi din drumul lui?! Luând-o peste arături, bărbatul se pomeni în spatele ciudatului han ce fusese cândva, după spusele slugii, casă bisericească. Cu chiu cu vai, găsi cu cale să intre și să dea ochii cu hangiul grec
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
știu câta oară. Un loc special între amintiri îl ocupă hanul familiar cu odăi curate și odihnite mirosind a mere și gutui și cu o bucătărie inundată în aburi de pâine caldă. Câtă deosebire față de Hanul Ciorilor! Bucătăria e un cotlon, iar cârciuma, o încăpere largă și scundă, cu pereții pătați de muște și gălbeniți de fum, aproape goală și luminată de o lampă proastă care se afla în peretele de la teșghea. Ostilitatea casei e resimțită organic de Tașcă. Deși baricadat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
toate odăjdiile strălucitoare” „mesager de lumină învăluit în miresme sfinte”; un trup „ofilit”, dar „înflorit întru iubire” al aceluia care se dorește a rămâne un „venerabil bizantin al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]