996 matches
-
Noica, care dau, cuminți, examene cu tine și pe care îi regăsești după licență, școliți în Germania, Anglia sau Franța, tobă de carte, la curent cu ultimele noutăți bibliografice și cu care abia mai poți ține pasul când intri în cotloanele "deceniului fenomenologic" la Heidegger. La Freiburg, Bogdan a studiat limbile clasice și îmi amintesc când l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate, cu trei-patru ani în urmă: se întorsese de la Freiburg cu o zi înainte, și în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca de o garanție a non-abrutizării mele. ( Mai e ceva: orice punte aruncată în urmă, către altă generație decât a ta, către prieteni tineri, este singura soluție pentru a evita singurătatea lugubră a bătrâneții. Vai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al generației sale".) 25 februarie Ieri, după ce m-am despărțit de "copii", am simțit nevoia să recitesc paginile despre Don Giovanni-ul lui Mozart, cu care Kierkegaard deschide analiza "stadiului estetic" al existenței în Alternativa, sub titlul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poți relata o experiență de care ceilalți nu au avut parte. Abia apoi realizezi că povestirea te zidește în propria ta singurătate și că ceea ce în primă instanță părea că-ți dă un prestigiu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale. ( Corolar: a ști istorie înseamnă a avea vârsta tuturor generațiilor de dinaintea ta. A fi nespus de bătrân. Sau dimpotrivă: a ieși din jocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în chip nemijlocit.) 4 iunie Observația Hannei Arendt că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intimitate tandră, de aceea o găseau atît de frumoasă, de aceea Îi iertau totul și o iubeau atît de mult. Palatul Îi aștepta scăldat În lumină. Soarele de vară pătrundea prin ferestrele largi și ajungea pînă În cele mai ascunse cotloane, Înveselind totul. Celso și Daniel făcuseră să sclipească din nou de curățenie fiecare lucru și toate odăile Își recăpătaseră strălucirea dinainte. Orice amintire tristă trebuia să dispară, toiul era pregătit pentru o viață nouă și ei se grăbeau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al misterelor particulare, datorită acestor autori, Agamemnon a devenit mai celebru decât a fost vreodată prin propriile isprăvi (I, p. 354). Țara a ajuns o sală de teatru, iar numele cârmuitorului o afacere (I, p. 356). În palatul plin de cotloane după care mișună măști se va desfășura spectacolul uciderii lui Agamemnon (I, p. 357). Invitat să privească vestita scenă a crimei, generalul refuză în temeiul omorurilor reale săvârșite de el : când ai la activ un genocid ca acela pe care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ca pe Fernando, restul băieților Îl considerau ceva mai puțin decît un lacheu nedorit, mișuna singur prin grădini și curțile interioare, fără să intre În contact cu nimeni. De atîta rătăcit prin colegiu, ajunsese să știe pe de rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe labirintice de care nu-și mai amintea nimeni. Era lumea sa secretă și refugiul său. Avea mereu la el un briceag sustras din sertarele lui taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă Întorc și a doua zi dacă era necesar, mi-a adus o cafea, mi-a aprins lumina și s-a Întors În grădină, lăsându-mă stăpân pe locul respectiv. Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta dulăpioare, scrinuri, cotloane În care să poți scotoci, dar nu am neglijat nimic, m-am uitat deasupra, dedesubtul și Înăuntrul puținelor mobile de acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stil Tudor, e cu două etaje. Ridicată la începutul secolului, era tipul de conac-castel suburban, cochet dar și impozant, construit de un agent bancar sau de proprietarul unei mori relativ prospere, pentru familia sa, recent îmbogățită. Pe undeva, prin vreun cotlon retras, stă la pândă doamna Privett-Clampe. În altă parte, există un număr de birouri folosite intermitent de secretare și ofițeri politici tineri. Într-unul din ele, la o distanță confortabilă de acea zonă unde bântuie soția sa, maiorul Privett-Clampe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mine. Curând. E vremea să ies În oraș. Mă duc În oraș mami. Spune-i lui Stacey că n-o să Întârzii mult. Pa. Barul este mare, ideal să-i urmăresc cu privirea pe oameni. Sunt o mulțime de unghere și cotloane unde te poți ascunde. Șezând aici, singură, Îmi aduc aminte când i-am cunoscut prima oară pe părinții lui Bruce. Erau oameni cumsecade, dintr-un sat de mineri din Midlothian. Asta a fost Înainte să fie schimbați În rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor prin toate cotloanele acestui cort. Pur și simplu radia de fericire. Sachs tresări la auzul unei pocnituri puternice în spatele și deasupra ei. Privi în locul din care se auzise zgomotul și zări două steaguri imense fluturând în vânt și strălucind în lumina soarelui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era unul din cele mai mari talente pe care Katherine le avea: îi citea gândurile aproape telepatic. - Ce e? șopti ea. Îi povesti pe scurt ce aflase de la Lincoln Rhyme și de la echipa acestuia. Ochii ei începură să scruteze toate cotloanele cortului, repetând gestul pe care îl făcea el încă de când ajunsese, căutând bomba și privind spectatorii în același timp. - Și ce facem acum? întrebă ea răspicat. Se gândi câteva momente, apoi îi dădu câteva instrucțiuni. La final, adăugă: - Apoi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp, am acoperit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fața albă, luminată și mai mult de doi ochi strălucitori, Ștefana. Tu, de exemplu, Crina, i-ai putea oferi cri-nii albi care au început să înflorească și pe care tu îi îngrijești cu atâta dragoste. Eu am observat într-un cotlon al grădinii violete firave, simbolul modestiei, care pot alcătui un minunat buchet. Eu aș aduce trandafirii îmbobociți, de un roșu aprins, roșul dragostei nemărginite, spuse Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se în propria ignoranță. Decuble își asumă deci acoperirea acestui teritoriu, inventariind holocausturile unul după altul în cotloanele încăpătoare ale unei conștiințe morale zguduite de imperativul lui Adorno, reluat și detaliat în poezie: „după auschwitz nu se mai poate scrie nimic“. Nu trebuie să accentuez că, în ciuda luării de poziție curajoase, o astfel de atitudine esențial etică nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții mai bine, șopti deodată Ilona, ghicindu-i gândurile. Știu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am să-ți fiu călăuză! ― Nu, nu! tresări Apostol uimit. Tu nu trebuie să... Îi tremura glasul. Tăcu. Peste câteva clipe însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să te iau!... Crezi? ― Cred! răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curios, iar eu ascult zgomotul picăturilor de ploaie, încă un nor se sparge deasupra capetelor noastre, ca în dimineața aceea, la mansardă, de ce a trebuit să stau cu el în fața ferestrei, în loc să îl trântesc pe un pat într-unul din cotloanele încăperii, să îi scot puloverul, să îi ating pieptul larg îmbrăcat în maioul negru, să ascult tot ceea ce nu îndrăznea să îmi spună și să zic, și eu, și eu, și eu, cât de ridicol fusese să plătesc un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr - mai adă un rând! — Temeiurile credinței voastre întru Domnul le-am înțeles prea bine - zise Metodiu. Mai greu vine minții mele să priceapă aplecarea voastră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
romani. „Iar l-am scăpat! Oare unde s-o fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l găbuiască, dar micul Metodiu se mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o fi fost el îl dibui, îl apucă de după ceafă și... — Preacuvioase! Preacuvioase! — Ce-i? - sări Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
animalul, dintr-o mușcătură, ci din bucățele mici. Privirea spășită a lui Remy, care seamănă cu cea a Motanului Încălțat din Shrek; bucătăria restaurantului, extraordinară prin culorile ei și minuțiozitatea amănuntelor (pe net poți să o explorezi virtual prin toate cotloanele și cutele); străzile Parisului pe care realizatorii n-au vrut să-l recreeze în culori tari, ci în tonuri de culoare (și Parisul e, într-adevăr, Parisul pe care îl avem în cap, construit din raze de lumină care cad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată-i așezați pe două scaune alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-o șapcă roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe teren, în cercetări, am hălăduit prin fermă inspectând toate cotloanele, cu inima cât un purice, mă temeam să nu descopăr cine știe ce murdărie, dar doream în același timp să o descopăr, nu știu dacă mă înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat că Dimitrie e în ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceste după amiezi sterpe, pline de vorbe goale, trebuie s-o sfârșim într-un fel, indiferent de consecințe, așa sunase primul impuls, ca imediat în a doua fracțiune de secundă, să se retragă pas cu pas, cu aripioarele pârlite în cotlon. De ce să se împotrivească unor ore de amiază lunecând în taină, lejer, plăcut, de ce să se arunce împotriva curentului, o victimă sigură a atâtor alternanțe, când se poate și așa, foarte simplu, AȘA! Știi, auzi din nou vocea Fanei, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]