1,606 matches
-
alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi” se găseau și pe lângă crâșme, care, multă vreme, a fost loc de întâlnire și de petrecere a timpului liber. Evident, câștiga echipa care dobora cele mai multe popice, cei care pierdeau fiind obligați la plată, fie direct în bani, fie în băutură, de regulă, vin, Alte întreceri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țărănistă. Milian Gurău cu rudele și prietenii făceau politică cuzistă. în sat (Lunca) nu erau organizații de partid și nici membrii de partid. Organizațiile erau la Bacău. Cei din sat, simpatizanți ai unor partide (liberal, ori rănist) se întâlneau la crâșma lui Cojocaru și puneau țara la cale. În preajma alegerilor, venea câte unu de la Bacău, îi spunea lui Cojocaru să le dea oamenilor câte un butoi de vin și le spunea ce avea de spus. Dintre localnici, cel mai bine vorbea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceea ce s-a observat chiar la înfăptuirea reformei agrare. Influența lui Gheorghe Sterian a fost și mai mare după ce a contribuit hotărâtor la construcția primului local de școală și a localului primăriei. Adăugăm că lumea mergea la morile proprietarilor, la crâșmele deschise tot de ei. Comuna, fiind o unitate autonomă, își angaja singură preotul și învățătorul, pe care-i plătea din banii comunei. Din banii comunei se făceau podurile, șanțurile, drumurile, reparațiile, iar veniturile erau nesemnificative. Autoritatea comunal avea în subordine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era luxul care este acum. Cununia: se făcea ca și acum. Înmormântarea: se făcea ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se mergea la biserică și după-masă la horă. Horele (trebuie înțelesă toate jocurile naționale) se făceau în bătătura crâșmelor. Tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă - bluze, ii, cămeși cu pui, ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei de vulpe sau garnisite pe margini) etc. Nu era cizmar în sat, ci tocmai la Botez (Gloduri). Crâșme: erau boierești și arendate lui Crîstea Grigorovici, Donecă - armean, etc. Hanul lui Cojocaru a fost hanul lui Jorj Sterian. Hanul lui Pintilescu ÎÎÎÎ.. Copiii stăteau acasă. Nu-i dădeau la școală. Ajutau în gospodărit. Bătrânii, cu deosebire iarna, stăteau mult
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boierești și arendate lui Crîstea Grigorovici, Donecă - armean, etc. Hanul lui Cojocaru a fost hanul lui Jorj Sterian. Hanul lui Pintilescu ÎÎÎÎ.. Copiii stăteau acasă. Nu-i dădeau la școală. Ajutau în gospodărit. Bătrânii, cu deosebire iarna, stăteau mult la crâșme (2-3 zile). Femeile le duceau mâncare acolo. Bătăuși au fost „Puienii” și „Foșlenii” și Maricenii. Date culese de Olimpia Bădăluță. însemnarea mărturisirilor orale ale mătușii Floarea V. Călin - vârstă 75 de ani 470Părinții: - Niculae Boca - a murit cca. 1920 la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte copiii. Hanul lui Cojocaru a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
soției, a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lângă biserica Uspenia din Botoșani 4. Faptul s-a întâmplat la 2 iunie 1842, când încă mai era administrator la Dumbrăveni. A cumpărat apoi o crâșmă, în târgul vitelor (8 decembrie 1844), tot în Botoșani, achitând, desigur cu gândul la câștig, cei 70 de galbeni pretinși de vânzător. Casele de lângă Uspenia rămân în continuare în proprietatea sa până în 1855, an în care le vinde fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque* pe popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. Chiu! popa-n biserică 17. Dar nu numai Iurăsceștii, ci și Eminoviceștii erau oameni credincioși; nu lipseau duminica de la slujbă și, fără îndoială, își obligau și copiii să meargă 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aproximativ ca la 300 fălci pământ în care intră tot cu aproximație 23 fălci pădure, 200 fălci pământ arabil, ear restul fânaț și imași; pe moșie se află o casă compusă din două odăi acoperită cu șindrilă ce servește de crâșma pe șleahul Dorohoiului și două eazuri cu pește; în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noastră au știut s-o facă: Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
urmau bă trânii, bătrânele, tinerii, fetele și, în urmă, copiii. Multe sate reprezentau pe carele lor specialitatea regiunii. Au fost carele industriei lemnului de la moți, de la tăierea copacului până la vân zarea hârdaielor și donițelor; carele viilor, de la cultura viței până la crâșmă; stânele întregi cu fabricarea brânzei și turma de oi dusă de baci și de câini, la care nu lipsea nici măgarul frumos împodobit pentru ocazie. Deși realist, niciodată teatral sau vulgar. Cum de acești oameni simpli și trăiți izolați prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
are omul obosit de lupta cu valurile. "La naiba toată zbaterea mea pentru un lucru așa mărunt: o garsonieră! Avea dreptate inginerul Florea: un lucru de nimic! Mă duc să mă îmbăt! Vreau să mă fac criță, să ies din crîșmă rezemîndu-mă de pereți, să cad prin șanțuri! Apoi..." "Ba nu! îmi zic, oprindu-mă în fața unei femei care duce niște cărți. Mai am o șansă." Vă rog, o întreb pe femeie, tovarășul prim-secretar unde are biroul? Acolo, îmi arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i anuleze acuzația. Îți dai seama, nu e deloc recomandat să vorbești beat în fața conducerii de partid a județului! Mai ales într-o situație cu totul specială. E mai bine să se știe că veneai de la o întîlnire, nu din crîșmă. Șeful s-a oprit și fumează în tăcere. Eu îl privesc și caut să prind firul unui gînd care nu-mi dă pace: doamna blondă, întîlnire, declarație... Nu înțeleg nimic din ce-ați spus, domnule inginer, îi spun șefului. Fiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nebună să fiu adunat de prin șanțuri!... Eeei, Don Șef! rîd eu. Nu-i de noi. Dar ce-i "de noi", ce-i?! Batjocura tovarășei Roman Brîndușa?! Vreau să mă îmbăt și să-i sparg ferestrele cu pietre! Hai la crîșmă! Fac eu cinste. Deși nu meriți! Mă consolasem la gîndul că i-ai pus poalele în cap lui madam Roman... Totuși, hai la crîșmă! Îl prind de braț prietenește: Nu pot, zău! Mă așteaptă prietena. Dacă te iubește, o să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășei Roman Brîndușa?! Vreau să mă îmbăt și să-i sparg ferestrele cu pietre! Hai la crîșmă! Fac eu cinste. Deși nu meriți! Mă consolasem la gîndul că i-ai pus poalele în cap lui madam Roman... Totuși, hai la crîșmă! Îl prind de braț prietenește: Nu pot, zău! Mă așteaptă prietena. Dacă te iubește, o să-ți ierte un chef. Sînt obosit, și gripa asta... Vă așteaptă și pe dumneavoastră doamna... Din fericire, nu mă mai. Cum așa?! Femeile au simțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine să nu-l mai inviți! Auzi!, a fost și copilul la tine... Mă mir că nu mi-a venit bolnav! Las' că vă știu eu pe voi, ăștia... cu aere de artiști... Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și nes? Nu, mulțumesc!... Nu te mai deranja... Nu mai am chef, spun, ridicîndu-mă din fotoliu. Îmi pare rău că ți-am povestit, se scuză Fulvia. Văd că... Hm! surîd eu trist. Ar fi trebuit să merg cu el la crîșmă, să ne îmbătăm ca niște porci... să dăm cu pietre în geamul unei ipocrite ah!, cancer moral, cum distrugi !... Apoi... O!... Apoi ne-am fi dus la casele noastre, ori poate că ne-am fi dus la poala muntelui și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeele nordice... Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. Metafizicul nostru se apropie să se uite și razele pătrunseră prin ușă și-i loviră fața. Nu era un cap urât acela a lui Dionis. Fața era de acea dulceață vânătă albă ca și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stam fluierând la fereasta deschisă, era zăpadă și frumos afară, când iată văd trecând un bătrân c-o manta lungă în spate și cu pălăria cu marginile foarte largi. Il văd intrând la Corabia lui Noe. Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun. Acolo aveam și eu masa mea de baștină și sara, când mi se ura cu cititul și scrisul, mă duceam la mesuța din colțul corăbiei și mi se părea că mă făceam iar copil
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
potcapul ° dracului! Cu totului deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque * p[e] popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa, aceeași vorbă despre el - și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălul nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă, nu lăsați ușa. în fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O, muză! învață-mă să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]