1,970 matches
-
poartă. —Vino, zice. Mergem s-o vedem pe baborniță. Pe loc, am mers cu mașina până acolo. Am sunat la ușă și Zoe a început să latre, apoi deodată s-a oprit. Trebuie că bătrâna ne-a văzut prin vreo crăpătură și a hotărât să se dea plecată de-acasă. De Zoe îmi pare rău. Încuiată pe undeva cu un căluș. Cu o șosetă sau poate o „bandană“. S-ar putea sufoca. Helen i-a strigat prin deschizătura pentru scrisori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o crăpătură a zidului exterior, de fiecare dată când tata era plecat pentu o săptămână la țară. Într-o zi, cam pe la sfârșitul lui safar, a doua lună a anului, trecusem pe acolo; firul de iarbă înnodat se afla la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-o păstrez de-a lungul călătoriei. Chiar în ziua aceea, am trecut să-i văd pe tata și pe Warda ca să le dau vești de la fiica lor. Înainte de a bate la ușă, am stat o clipă nemișcat. Într-o crăpătură a zidului exterior, se afla încă, uscat și înnegrit, firul de iarbă înnodat de Mariam în ziua când fusese luată captivă. L-am apucat între degete și l-am dus pe furiș la buze. Apoi l-am pus îndărăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște, având tot mai clar senzația unei primejdii. Mai era cineva cu el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău că nu avea curajul lui Julius Civilis, batavul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
foamei, gerului și lupilor. Vrei să te ucidă teama pe care ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vezi că se apleacă atât de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zi la fel de plină de promisiuni și activitate ca a lui. Când făcea baie, lovea cu putere gălețile de metal una de alta și turna apă peste el în cascade puternice, inundând toată baia, astfel că valurile miniaturale se revărsau prin crăpătura de sub ușă. Când ieșea, cu obrajii netezi și proaspeți, mirosind puternic a săpun Lifebuoy, stârnea o asemenea agitație în casă, că familia credea că va avea nevoie de tot restul zilei pentru a se reface de pe urma ei. Cămașa trebuia călcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
moduri de pregătire a orezului, cântau ei, șaptesprezece copaci înflorind în pădure, douăzeci de pustnici la masa mea. Dar cei care te cunosc spun că iei forme fără număr. O, Doamne, arată-mi drumul spre minunea nesfârșită. Aerul năvălea prin crăpăturile autobuzului, prin sari-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că greața a început să mi se ridice spre gât De fapt, greața îmi dispăruse fără urmă, înecată într-altă tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bani. Stând în spectralele lui turnuri din Sixth Avenue și Cheapside, blondul Ossie se folosește de bani spre a cumpăra și vinde bani. Având la dispoziție doar un telefon, el cumpără bani cu bani, vinde bani pe bani. Lucrează printre crăpăturile și fisurile cursurilor valutare, vânzând și cumpărând cu acoperire, călare pe mareea zilnică a cursului. Pentru aceste servicii e răsplătit cu bani. Cu foarte mulți. E frumos și frumos e și Ossie. Am schimbat Sidecar-ul cu Old Fashioned 1. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta. Amândouă nu se poate. — Și nu e asta o tragedie? Îmi aruncă o privire atentă. I-am urmărit ochii cu tristețe și am văzut și eu ce a văzut și el. Obrajii albicioși și pleoapele injectate, gura ca o crăpătură, cu dinții muiați parcă în tanin - și părul, un păr uscat, păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e deosebit de neted. Pielea e a dracului de excitată acolo: are luciul unui șarpe. Când te uiți, descoperi cute complice, mătăsoase, în tendoanele de lângă crăpătură. Nu dai în fiecare zi peste fete cu asemenea coapse pe dinăuntrul lor. Selina arată ca o fată din revistele pentru bărbați. Probabil că e o fată din revistele pentru bărbați: astăzi sunt atât de multe, încât e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe și se ține de tăblia nechezătorului ei pat de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie. Seamănă cu... Uau. Nici chiar Selina nu face așa ceva prea des. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul în lada de gunoi... După care am dat-o-n bară cu râșnița. I-am scos capacul prea devreme, orbindu-mă și spreind fiecare crăpătură din bucătărie. În cele din urmă am reușit să-mi croiesc drum afară din bucătărie cu o cană de cafea căldicică, dar foarte neagră, care s-a înnegrit și mai tare după ce i-am adăugat și laptele. Până la urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi un soi de hartă umană în relief - un destin aproape împlinit - pentru ca, în cele din urmă, destinul să devină palpabilitate în toată puterea cuvântului, cu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Vino și îngroapă-l. Prepelicarule, rosti încet Vultur-în-Zbor. Tu ești? Stătea batjocoritoare pe o stâncă și bătea în pământ cu talpa piciorului drept în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
proiectată. Nu mai intrasem niciodată în acel local. Știam că era un restaurant select. Urmăream, uneori, din stație, așteptând troleibuzul, cele ce se petreceau dincolo de perdelele grele, de pluș, vișinii. De obicei erau trase. Uneori, totuși, mai rămânea câte o crăpătură între ele, nu mai mare de un lat de palmă, prin care zăream câteva mese, undeva în centrul sălii, ringul de dans și platforma orchestrei. Cântau formații destul de bune. În acea vreme, când plănuiam cina cu Ester, se producea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în primul rând, căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici servieta. Ca un fel de blestem al manuscrisului aceluia pierdut sau ca o răzbunare a vieții care țâșnea prin toate crăpăturile literaturii, oricâte petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori. Nu mi-am dat seama, la început. În felurite momente, în spații și în secvențe de timp neașteptate, povestea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
21 Seara se lăsă parcă pe nepusă masă, cu o suflare rece și o mantie de purpură ce se prelingea printre crăpăturile străzilor. Am grăbit pasul și, douăzeci de minute mai tîrziu, fațada universității se ridică asemenea unei corăbii vopsite În ocru și ancorate În noapte. Portarul de la Facultatea de Litere citea, În ghereta lui, din scrierile celor mai influente condeie ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văzuse nimic. Nu auzise nimic. Nu m-am oprit să-i dau explicații. Mă așteptam ca, dintr-o clipă Într-alta, ceva să țîșnească din Întuneric și să ne bareze drumul, Însă ușa principală ne aștepta la capătul coridorului, cu crăpăturile ei proiectînd un dreptunghi de lumină. — E Închisă, bîigui Bea. Mi-am pipăit buzunarele, căutînd cheia. M-am uitat o clipă În spate și am avut certitudinea că două puncte strălucitoare Înaintau Încet-Încet către noi, din fundul coridorului. Ochi. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În esența lui... Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută orice crăpătură pentru a pătrunde În corp... Uneori e suficient să ai un por deschis pe undeva pentru a te trezi cotropit de unul din miile și milioanele de coșmaruri ce bântuie materia din univers. Ceea ce, după cum vedeți, s-a Întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privi cu atenție În jos. Piciorul, afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]