748 matches
-
opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
foarte loial. Trecând de la un port la altul, în comica lor navă, Puiul de Mare, Jack și Snuk dau peste tot felul de împrejurimi bizare, cu climate periculoase și locuitori neobișnuiți. Dragoni de mare care explodează și vrăjitori nebuni, un crab fals numit Chuck și bulgări de zăpadă care tânjesc mereu după gheață sunt câteva dintre personajele pe care le veți întâlni împreună cu eroul nostru de-a lungul fascinantelor sale călătorii. Dublajul în limba română a fost realizat de studioul Mediavision
Piratul Jack cel Teribil () [Corola-website/Science/327611_a_328940]
-
sub pietre sau în tufișuri. Vidrele erau mereu în mișcare, vizitând fiecare vizuină o dată la trei sau patru zile. Ca și majoritatea vidrelor, vidra de râu japoneză nu era un mâncător extraordinar de mofturos. Deși se hrănea predominant cu pești, crabi și creveți mai mânca și țipari, insecte, pepene verde și cartofi dulci. De-a lungul anilor 1990 au fost câteva încercări de a găsi o vidră japoneză de râu în viață. În decembrie 1991 Agenția de Mediu a Japoniei în
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
tristețe misterul lumii de pe țărm. Chiar dacă știe că legăturile dintre oameni și cei că ea sunt strict interzise, Ariel începe să își dorească tot mai mult să ajungă pe uscat. Îngrijorat de comportamentul fiicei, regele îl trimite pe muzicianul curții, crabul Sebastian, să o supravegheze. Sebastian descoperă că Ariel ascunsese toate obiectele strânse într-o grota secretă, aflată în adâncurile apelor, dar se decide să nu îi spună și regelui. Fără ca ceilalți să știe, totul este observat și de Ursula, vrăjitoarea
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare sau în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi pe care le
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
slabe. Multe specii au două înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini planctonici. Au
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
galbene, pătate cu brun. Clocitul durează circa 26-27 de zile și este asigurat de ambele sexe. Puii sunt nidifugi. Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește îndeosebi cu moluște bivalve (midii, scoici). Hrana este completată cu gasteropode (litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
mare ("Zostera noltii", specia aflată pe lista roșie a IUCN) și alge (verzi, roșii) cu specii de: "Cladophora vagabunda, Ceramium rubrum" și "Cystoseira sp.". Fauna este constituită din pești cu specii de: guvid ("Gobius cobitis"), guvidul de nisip ("Pomatoschistus minutus"); crabi cu specii de "Diogenes pugilator, Eriphia verrucosa", moluște cu specii de "Solen marginatus" sau scoici din specia "Paphia aurea". În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
ul este o polizaharidă care se realizează din chitină - substanță rezultată în urma procesului de tratare a carapacelor de creveți, precum și a altor crustacee, cu hidroxid de sodiu. Spre exemplu o carapace de crab conține 25 procente chitină și 75 procente carbonat de calciu. A fost folosit la reducerea nivelului de colesterol. ul a beneficiat de un număr mare de utilizări comerciale și, în egală măsură, biomedicale. Acesta poate fi folosit în agricultură, pentru
Chitosan () [Corola-website/Science/328667_a_329996]
-
se numără, Siserman, care a pregătit paste cu negru de sepie, Alex, cu o supă tailandeză de pui, Mirabela, cu risotto cu ciuperci și vișine, Mihai, cu medalion din piept de pui, Louis, cu piept de pui cu clești de crab, Greta, cu un turban de biban de mare, Silviu, cu o pulpa de rață umpluta cu ciuperci, Alexandra, cu tarta cu migdale și cremă de brânză, Virginia, cu un măr umplut îmbrăcat în aluat, Lucian, cu un cheese cake, Nico
MasterChef România (sezonul 4) () [Corola-website/Science/332914_a_334243]
-
plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și cu rizomii plantelor acvatice de sub gheață. Plantele și
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
și un cap care seamănă superficial cu cel a unui crocodil, nu există înregistrări autentice a unor atacuri grave asupra oamenilor. Lepisosteiformele sunt în principal piscivore, hrănindu-se cu alți pești, iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des Krebes", Editura Meridiane, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis; reeditată în 1968 și 1972 de Verlag der Nation din Berlin) și bulgară ("Зодия рак или времето на княз Дука", Narodna kultura, Sofia
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Aceate observații l-au condus la definirea populațiilor stelare. A descoperit și existența a două tipuri de cefeide. Această descoperire l-a condus la recalcularea taliei Universului cunoscut, dublând precedenta evaluare făcută de Hubble în 1929. A identificat și nebuloasa Crabului ca fiind un remanent al supernovei din 1054, căreia i-a identificat părțile optice și radio. A descoperit și 10 asteroizi, printre care 944 Hidalgo și 1566 Icarus, un asteroid cu orbită foarte excentrică punând în evidență fenomenul de precesie
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
blainville". Traiește mai mult izolat la adâncimi de 50-90 metri, în intervalul martie-iunie și octombrie-noiembrie, uneori până la 100 m, foarte rar apropiindu-se de litoral la adâncimi mai mici de 10 m. Se hrănește cu scrumbii, aterine, hamsii, guvizi, stavrizi, crabi și creveți. Câinele de mare are o talie mică. La maturitate masculii ajung la 1-1,5 m, femelele până la 1,7 m, iar greutatea între 6-14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunți, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]
-
este teren de împerechere pentru câteva păsări marine, în special fulmari sudici, dar și petreli ai lui Wilson și chire. Pinguinii, inclusiv pinguini antarctici și pinguini Adélie, vizitează și ei uneori insula. Există numeroase foci, în special foci mâncătoare de crabi, leoparzi de mare și, în numere mai mici, elefanți de mare sudici. Insula Petru I este una dintre cele două teritorii din Antarctica revendicate de Norvegia, celălalt fiind Țara Reginei Maud. Insula Petru I este singurul teritoriu revendicat între meridianele
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
planetei. Împăratul Skeksii și Maestrul lui Jen mor simultan. Apare un duel între Skeksii Șambelan și General, ambii dorind tronul. Generalul devine noul Împărat și Șambelanul este exilat. Aflând de existența lui Jen, Skeksii trimit uriașe creaturi sub formă de crab și numite Garthim ca să-l urmărească. Jen ajunge la Aughra și este dus la casa ei, care conține un planetariu enorm pe care ea îl folosește pentru a prezice mișcările cerului. Jen descoperă ciobul de cristal cântând la un flaut
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
(n. 10 noiembrie 1695, Old Sarum, Wiltshire - d. 6 noiembrie 1771) a fost un medic și astronom amator englez, fiind cunoscut pentru că a descoperit Nebuloasa Crabului în anul 1731. s-a înscris la 4 aprilie 1712, pentru a studia medicina, la "Christ Church din Oxford". După ce a absolvit cursurile de medicină în 1718, Bevis a petrecut mai mulți ani în Franța și Italia, continuându-și studiile
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
studiile de medicină. După ce s-a întors în Anglia, Bevis și-a deschis un cabinet de medicină la Londra, pe la sfârșitul deceniului al treilea; totodată a lucrat ca astronom amator. În 1731, Bevis a fost primul care a observat Nebuloasa Crabului, cu 27 de ani înainte ca Charles Messier să o redescopere, în mod independent în 1758. Munca și catalogul lui Messier câștigând în popularitate, de-a lungul anilor, Bevis a luat cunoștință despre catalogul obiectelor difuze redactat de Messier și
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
voci noi în domeniul dublajelor de desen animat, Valentin Teodosiu fiind unul dintre cei mai bine cotați actori ai studioului, acesta dublând încă de la începuturile înființării Ager Film, din 1991 personaje reprezentative precum Pete din serialul "Trupa lui Goofy" sau crabul Seabastian din "Mică Sirenă". Muzică filmului este compusă de Michael Giacchino și este a cincea colaborare a acestuia într-un proiect Pixar. Walt Disney Records a lansat coloana sonoră pe 16 iunie, 2015. "Inside Ouț" a fost anunțat în august
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu. După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au fost utilizate pentru a determina mișcarea corectă a Pulsarului Crabului. Keeler a fost distins cu Medalia Henry Draper de la Academia Națională de Științe în 1899. În anul 1900, el a fost ales președinte al
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu. După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au fost utilizate pentru a determina mișcarea corectă a Pulsarului Crabului. Keeler a fost distins cu Medalia Henry Draper de la Academia Națională de Științe în 1899. În anul 1900, el a fost ales președinte al Societății Astronomice a Pacificului. În 1880, directorul Observatorului Allegheny Samuel Pierpont Langley, însoțit de Keeler și
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]