11,264 matches
-
din 1840, această religie s-a răspândit pe scară largă. În 2010, în China erau aproape șase milioane de credincioși, peste 6.300 de biserici catolice și mai bine de 2.700 de preoți tineri și de vârste mijlocii. Protestantismul Creștinismul de factură protestantă a fost adus în China în prima perioadă a secolului al XIX-lea și a căpătat o dimensiune mai mare după Războiul Opiului. În 1950, cercurile creștine erau chemate să renunțe la influențele imperialiste și să depună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare lucru de capul lui - în materie de trucuri sângeroase, sunt altele mult mai reușite. Și atunci, ce caută lumea la el? Oricât ar părea de paradoxal, succesul internațional al acestui film reprezintă pentru mine un semn planetar al declinului creștinismului. Cei care se bulucesc să-l vadă și zic după aceea că au ieșit pătrunși de spiritul creștin, unii până la infarct, nu sunt altceva decât niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți, ai propriei conștiințe. Viața cotidiană a marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de rasă, limbă sau naționalitate - e hilar, în schimb, să ne imaginăm un român cerând și primind ajutor în Germania sau Brazilia pe baza credinței comune în Iisus Hristos. Iar la biserică mai merg regulat, de pildă în Europa - citadela creștinismului, unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să se cufunde în vizionarea showului „Ciao Darwin”, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu. Se pune, astfel, în practică o imposibilitate oximoronic definită de înțelepciunea populară: Și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. De altfel, creștinismul însuși a fost de la bun început găunos. O religie exclusivistă și agresivă, prost deghizată în nonviolență și milă. Un film mult mai puțin văzut și discutat decât Patimile... spune asta cu mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
opriți dacă e în stare să nu plângă. Îi datorez asta”. Iar pe Tom îl împușcă în cap cu mâna ei. Rămâne în viață doar câinele Moise, ca un remember pentru acel „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” de dinaintea creștinismului. A întoarce și obrazul celălalt nu mi s-a părut niciodată un gest moral în lumea oamenilor. Mai degrabă printre animale el poate să capete un astfel de sens: așa cum menționează Konrad Lorenz, etologia lupilor conține o mișcare de expunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
armă eficientă și silențioasă de dezumflare, de descurajare a asupritorului pentru a-l lua apoi prin învăluire. Extinsă la mase, ea poate copleși chiar și un imperiu. După ce s-a instituționalizat și a înșfăcat puterea, ce treabă a mai avut creștinismul cu obrazul celălalt, cu ruga pentru binele dușmanului? Ca bun creștin, în fața Bisericii care te decreta vinovat, nu mai aveai ce obraz să întorci, căci ți se lua capul. A lua asupra ta păcatele tuturor presupune mai degrabă dezordine etică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
inconștient, alungându-l din conștiință. Ce înseamnă să răstorni o valoare? Să-l plătești pe comerciant cu mai mulți bani decât pe creatorul ei [...]. Demonizându-l pe Hitler, Europa a uitat de Stalin [...]. Mentalitatea primitivă, magică, identifică răul exclusiv în afara noastră. Creștinismul ne-a îndrumat să-l căutăm în noi. Însă omul care se leapădă de creștinism, revine la credința magică. Democrații Europei au identificat diavolul în Hitler și nu l-au mai văzut și în ei înșiși. Este suficient să-i
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comerciant cu mai mulți bani decât pe creatorul ei [...]. Demonizându-l pe Hitler, Europa a uitat de Stalin [...]. Mentalitatea primitivă, magică, identifică răul exclusiv în afara noastră. Creștinismul ne-a îndrumat să-l căutăm în noi. Însă omul care se leapădă de creștinism, revine la credința magică. Democrații Europei au identificat diavolul în Hitler și nu l-au mai văzut și în ei înșiși. Este suficient să-i distrugem pe dictatori, cred democrații, și lucrurile se îndreaptă de la sine. Irakul atestă utopia magicienilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un bun teolog. Dar atâta vreme cât Sfinții Părinți au făcut teologie, diavolul a bătut în retragere. În timpurile moderne, însă, satana este lăsată a fi teolog, înlocuind vechile erezii [...]. În postmodernism, gnosticismul e pe cale de a repurta o mare victorie, transformând creștinismul într-o religie între altele. Îmi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate,alt filosof. Și acela avea o femeie foarte talentată. Și a început să spună: „Domnule, am o femeie așa de frumoasă!“ Celălalt era la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mare misiune poporul român. Sunt foarte optimist, tocmai pentru faptul că noi trăim de două mii de ani pe cruce. Să știți că urmează Învierea. Învățătura creștină, față de alte religii din lume, este că celelalte vor să scape de suferință, pe când creștinismul spune că «nu», numai prin suferință scăpăm de suferință. Cât privește drepturile omului, în anul electoral 2004, s-a remarcat presiunea imensă la care e supusă presa și opoziția. Într-un clasament întocmit de Freedom House, România ocupă locul 103
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu s-a substituit vreunei idei. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri ai creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru un ideal;” „Românul este consecvent numai în luciditatea față de condiția românească. El știe că nici unul dintre semenii lui naționali nu este entuziasmat de soarta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tari, blondele alea de te fac din ochi, o să fie și concurs de Miss și artificii, mi-a zis un băietan de pe-acolo... - Și azi? Care-i cu potolu’? - Azi e-un partid mai nou, ceva cu... dreptate și creștinism... - Cu dreptatea-s toți, bă! - Și creștinismu’? - Cine mă-sa mai are nevoie? Poate tu, Buzatule? Balaoacheșii sar pe scara autobuzului. Primul „mort” l-au săltat deja. Mi-arată pumnul să-mi țin gura și să-mi văd de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a orânduirii existente. El, Însă, nu va dezvălui originea documentului misterios - pe baza căruia va face rechizitoriul -, ci se va mulțumi doar cu o remarcă aruncată În treacăt, că era vorba de un text scris „undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îmbelșugată care Îi aștepta, atunci așa vor și trăi. Ca să fie cât mai covingător, Își lua pildele din Evanghelii, cu care toți țăranii erau de acord. Pe nesimțite, Coriolan trecea din propagandist al partidului În misionar Întârziat și caraghios al creștinismului. Atunci a fost mutat la Arhivele partidului la oraș și de acolo la Direcția regională a cinematografiei unde se simțea cel mai bine, chiar dacă nu făcea altceva decât să lipească afișe prin oraș cu noile filme, ajutat de Flavius-Tiberius, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu, lumea nu are sens. Totul ar fi haos, Diavolul ar triumfa. Infernul ar triumfa și ar fi Rai; sătul de vânzoleala necontrolată fără arhetipuri și constante, Diavolul s-ar autoflagela convertindu-se la creștinism. Adică la autocunoaștere și-și va vedea răul din el pe care-l va modela, cizela, șlefui și-i va falsifica unele finaluri, înlocuind actorii sau înlocuind adevărul cu minciuni frumoase. Privind la creația sa, își va da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceste particule. Problema este însă că nu e deloc ușor de dus până la sfârșit lectura unei asemenea cărți. Ioan Buduca prepară un cocteil din filozofia antică grecească, noile cosmologii (inclusiv aceea a lui Stephen Hawking), gândirea chinezească, gândirea indiană și creștinismul. Cu o ușoară forțare a pronunției, el face ca „big bang“ să rimeze cu „yin-yang“. Rezultă un galimatias istovitor pentru cititor: „Big bangul e imaginat el însuși ca fiind centrat ubicuum fără centru (căci n-ai putea gândi un reper
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tovarășul prim, secretarul citea omagiul conducătorului iubit, directorul ținea un spici despre neprihănita inimă a statuilor, părintele Tatu binecuvânta sfânta virilitate, erecțiile lui Vladimir Ilici Lenin ridicau mausoleul în fiecare an cu un metru deasupra pământului. Să reformulăm un pic creștinismul, tovarăși! spunea președintele de consiliu. Mici nuanțări, pe ici, pe acolo (în fond și el este o doctrină socialistă). Dacă știm să-o exploatăm bine, dacă facem niște retușuri, în scurt timp, evanghelia va fi cartea de căpătâi a proletariatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fie de eventualitatea morții, fie chiar de moartea deja survenită a Mariei Magdalena, întrucât ea singură deținea, din gura lui Isus Însuși, taina învierii Sale. Odată cu ea riscă deci să dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria creștinismului. 8. Opoziția Petru/„ucenicul iubit”. De Boer invocă unele texte gnostice, în care opoziția dintre Petru și Maria Magdalena apare la lumina zilei (de pildă, în Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt împărțite: Petru primește în grijă grupul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiu al lui Iacob, alt apostol (Lc. 6,16; Fapte 1,13); un frate al lui Isus (Mt. 13,55; Mc. 6,3); un Iuda Galileanul (Fapte 5,37) etc. Începând cu secolul al II-lea, odată cu detașarea polemică a creștinismului de matricea sa iudaică, numele „Isus” începe să fie tot mai rar atribuit evreilor; compensativ, numele „Iuda” este evacuat din onomastica creștină. Chiar și astăzi, legislația germană, de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru a nu-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani47. Cel mai celebru text în acest sens îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba despre o predică rostită în Joia Mare, cândva la sfârșitul secolului al IV-lea (anul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o predică rostită în Joia Mare, cândva la sfârșitul secolului al IV-lea (anul nu se poate preciza)48. * Origen constituie o fericită excepție și în materie de „iudalogie”49. Celsus, în vestitul său Discurs adevărat, printre alte acuze împotriva creștinismului, se oprește și la trădarea lui Iuda. Dacă Isus, spune Celsus, era Fiul lui Dumnezeu și dacă învățătura lui dumnezeiască a schimbat sufletele celor din jur, făcându-le mai bune și mai curate, atunci cum se explică faptul că tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind, o face pe deplin conștient, împotriva Duhului din care s-a împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]