55,062 matches
-
tânăr dar mult mai adult mileniul acesta frumos și urât ne vinde la negru eșantioane de smult feroce e clipa timpul probabil mai ascunde un trib malițios corul Îngerilor este inconfundabil și ne-ar fi necesar un sfânt mincinos vindem credință cu pelagra pe mâini și ne bate Dumnezeul adjunct oameni buni și nebuni dați drumul la câini eu mă duc să mă scald În jeratice PUNCT ! MARIA celei trimisă din cer a venit ca o lumânare eternă de departe, poate
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
a mă fi Însoțit pretutindeni, de la distanța inimii sale, prin țara fantasmelor mele... Credeți-mă! N-am vrut decât să mă joc În părul curcubeului... București, 4 iulie 2009, la 55 de ani... DE ÎNDURARE Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței În umbra cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
plină de puritate și nu de umilire: ea să nu aibă nici o semnificație morală. Și gestul acesta față de Dumnezeu și față de natură nu mi se pare altceva decât cea mai Înaltă prețuire a lor...Și Încoronarea trudei lor și a credinței de a tinde către ele. (nostalgic, zâmbind trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Eu sunt Învierea și viața. Cel ce crede În mine, chiar de va muri, va trăi" (Ioan 11,25), chezașia Învierii noastre, după cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel, "Căci dacă Hristos n-a Înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința noastră" (I Cor. 15, 14). și dacă Părinții Bisericii și teologii ei au dedicat pagini nenumărate acestui mareț praznic, poeții acești zefiri ai slovelor nu puteau rămâne mai prejos și, cu atât mai puțin, poeții români. Luceafărul poeziei românești, Mihai
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
se Încheie cu un Îndemn " Voi toți ce-ați plâns În Întuneric/ și nimeni nu v-a mângâiat,/ Din lunga voastră-ngenunchere/ Sculați ... Hristos a Înviat !" Mobilizatoare este și poezia "Christos a Înviat" de Vasile Alecsandri, În care afirma "Christos, zeul credinței, ieșit-a din mormânt/ Și-a Sa Înviere/ Ne-arată că nu piere/ Dragostea, credința și adevărul sfânt./ Christos e viu ! Ca Dânsul, o, voi ce suferiți/ În lanțuri de robie/ Curând la viața vie/ Din umbra trist-a morții
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
v-a mângâiat,/ Din lunga voastră-ngenunchere/ Sculați ... Hristos a Înviat !" Mobilizatoare este și poezia "Christos a Înviat" de Vasile Alecsandri, În care afirma "Christos, zeul credinței, ieșit-a din mormânt/ Și-a Sa Înviere/ Ne-arată că nu piere/ Dragostea, credința și adevărul sfânt./ Christos e viu ! Ca Dânsul, o, voi ce suferiți/ În lanțuri de robie/ Curând la viața vie/ Din umbra trist-a morții veți fi cu toți ieșiți ! Octavian Goga, În poezia "E sărbătoare" face o paralelă Între
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea și credința./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte călcând a Înviat/ Spre Învierea vieții În faptele de bine ..." C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
și afirmarea gândirii juridice românești În domeniile dreptului internațional aerian și spațial». Alexandru Danielopol a trăit zeci de ani la Paris, dar niciodată nu și-a uitat țara În care s-a născut, pe care a slujit-o În mare credință. Alexandru Danielopol: „Pleava e trecătoare, o zboară vântul. Ce contează și ce rămâne - e trunchiul teafăr al nației, nu pleava” • interviu realizat de IOAN BARBU Jurist, născut În 1916, fiu al doctorului academician Daniel Danielopol, marele endocrinolog, celebritate mondială a
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Îndeaproape, copil fiind, pe Nicolae Titulescu, bun prieten al tatălui său, care le-a fost chiar naș de cununie, și, după studii la renumitul Colegiu al Iezuiților din Évreux (departamentul Eure, Franța), pe care l-a urmat fără să abjure credința ortodoxă, a obținut o strălucită pregătire pe tărâmul Dreptului. După război, În urma Convenției de Armistițiu cu Aliații, pe care România a semnat-o În septembrie 1944, s-a creat Comisia Română pentru aplicarea Armistițiului, din care a fost invitat să
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
V.3.7.13. Și unul dintre cuvintele care o însoțesc este στάσις; apud Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine..., p. 136. footnote>, unde esența constă în condiția mentală a misticului. La Sfântul Grigorie, ne confruntăm cu o evoluție în credință și virtute, iar „extazul” capătă înțeles în concordanță cu această evoluție. Filon instilează conceptului elenistic al beției un monoteism iudaic și înțelegerea a ceea ce era central convingerilor sale fundamentale, și această interpretare este cea care se poate să fi oferit
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
nu există întuneric final în Dumnezeu. Avem o mistică a luminii”<footnote Ibidem, p. 109. footnote>. Atât la Sfântul Grigorie, cât și la Sfântul Macarie (Pseudo-Macarie), se afirmă necesitatea căutării permanente a împlinirii spirituale, descoperită în har, și personificată de credință. Sfântul Macarie, în special, se concentrează pe rolul Duhului Sfânt, și pe analizarea poruncilor, în participarea progresivă a creștinului<footnote Collection III, E. Klostermann și H. Berthold (ed.), Neue Homilien des Makarius/Symeon, Berlin, 1961, 27.7. footnote>. În „Colecția
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
militând pentru o reformă radicală a societății din “Cea mai iubita dintre țări, căreia i-a jertfit toți anii tinereții”, cum marturseste într-o poezie concepută în închisoare. Dârz și neînfricat, nu și-a renegat niciodată crezul politic și nici credință în Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut îndeaproape mi-au mărturisit că una din marile lui calități constă în faptul că știa să ierte. Profund religios, i-a iertat pe acei câțiva care, incomodați de statura lui morală la înălțimea
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
ales poeziile, și făcea multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul În masă, era oarecum În harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar Începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
lui Dumnezeu care să nu fi trecut prin sumedenie de încercări și de ispite, ca biruindu-le să propășească pe calea binelui, până la capăt. Ispitele sunt înțelese de Sfinții Părinți ca niște probe la care este supus cineva spre verificarea credinței, nădejdii, dragostei, răbdării etc. Ele sunt încercări și tentații care ne ademenesc, ne împiedică de la cele bune și folositoare și ne îndeamnă la rău. Vorbind despre ispite, scriitorul filocalic Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
De la Avva Ammona, ucenicul marelui Antonie și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei fără ispite sunt falși credincioși, care poartă îmbrăcămintea credinței, dar nu trăiesc cum cere credința”<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 90. footnote>. Același părinte ascetic adaugă: „Se spune despre copaci că, atunci când se
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei fără ispite sunt falși credincioși, care poartă îmbrăcămintea credinței, dar nu trăiesc cum cere credința”<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 90. footnote>. Același părinte ascetic adaugă: „Se spune despre copaci că, atunci când se clatină de vânturi, se adâncesc și
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Precum este focul pentru aur, așa sunt ispitele vieții pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credință, ne smeresc și ne învață să ne rugăm și să cerem sfat. Sfântul Paisie Velicikovski, cel mai mare propagator al filosofiei patristice din secolul al XVIII-lea și cel care a tradus Filocalia din limba greacă în limba slavonă („Dobrotoliubie
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de neam. Aceasta înseamnă atitudine și nu diversiune. Ierarhizarea valorii și nu democratizarea ei. Un fond de certitudine și nu un fond dilematic. În cultură, instrucția înseamnă credință în ceea ce susținem, nu ceea ce ni se spune sau se dorește să fim. Întoarcerea către vocația fundamentală a neamului românesc seamănă cu îndemnul mistic al lui Iisus către Simon pescarul de a arunca plasa mai la fund. Același lucru l-
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
la care poate participa fiecare dintre noi. O astfel de participare nu se traduce printr-o legătură concepută numai în termeni fizici, sau prin împărtășirea unui universal platonician, ci prin implicarea umană împreună cu Hristos în istoria mântuirii, în special prin credință, Botez și urmarea Sa ca ucenic al Lui<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 230. footnote>. Dorul continuu al omului după Dumnezeu cu Care se știe înrudit Umanitatea
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
alternativă pentru exprimarea relației noastre din ce în ce mai profunde cu Dumnezeu prin uniunea cu energiile Sale, în timp ce natura Sa rămâne cu totul dincolo de înțelegerea noastră<footnote Ibidem, p. 232. footnote>. Modul în care o ființă umană poate „deveni dumnezeu” Pentru a înțelege credința Sfântului Grigorie în transformarea sau transfigurarea ontologică individuală, în dorința sa ascendentă de Dumnezeu (o transformare care, trebuie să subliniem din nou, nu este niciodată completă), este necesar să insistăm puțin asupra înțelegerii capadociene a procesului de θέωσις sau îndumnezeire
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
răsăriteni, dar și cei apuseni, găsesc mângâiere într-un sens al îndumnezeirii, o astfel de restaurare neînsemnând că devenim dumnezei. Participarea noastră la Dumnezeu este una la energiile lui Dumnezeu, nu la esența Lui, o participare prin slavă, acceptată în credință, care include a fi participanți la slava lui Hristos<footnote F. W. Norris, „Deification: consensual and cogent”, în Scottish Journal of Theology, 49.4, 1996, p. 428. footnote>. Deci, în viziunea Sfântului Grigorie, creaturile pot participa la însușirile lui Dumnezeu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
CU CIORI de SAVATIE BAȘTOVOI Cam așa s-ar traduce strigătul lumii contemporane, evocând titlul ciclului de poezii care la consacrat pe Savatie Baștovoi ca scriitor. Marea criză a societății moderne are la bază necredința sau, mai bine zis, absența credinței. Aflați Într-un proces de negare continuă a valorilor pe care le primesc prin filieră religioasă, oamenii Încearcă să anihileze prezența Divinității În viața lor. Această atitudine reprezintă o formă de schizofrenie În care individul se luptă În interior cu
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
demers de anulare a nevoii firești de a crede, iar În exterior, Într-un demers de afirmare forțată a unor idei violente ce camuflează tocmai această criză. Simptomatic este faptul că fiecare om are În structura sa morală sau spirituală credința care, după cum spune scriitorul, “este un instinct, ca și foamea”. Din această perspectivă, pentru a-și adormi conștiința și pentru a-și reprima nevoia de Dumnezeu, omul apelează la tot felul de „tranchilizante”, la factori exteriori, de ordin cultural sau
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
conștiința și pentru a-și reprima nevoia de Dumnezeu, omul apelează la tot felul de „tranchilizante”, la factori exteriori, de ordin cultural sau social, care i-ar putea potoli spasmul lăuntric și atrofia conștiința. Și atunci de ce să scrii despre credință? Aceasta e Întrebarea, la care, pentru a răspunde, autorul recurge la o analogie sugestivă, care justifică și titlul romanului. Apărută la Editura Cathisma În 2012, cartea lui Savatie Baștovoi, având ca subtitlu „Amintiri dintr-o copilărie ateistă”, propune o incursiune
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
Editura Cathisma În 2012, cartea lui Savatie Baștovoi, având ca subtitlu „Amintiri dintr-o copilărie ateistă”, propune o incursiune În trecutul sovietic și, implicit, În nihilismul unei societăți controversate, fără reper. Pledând pentru scrisul autobiografic, romancierul Își dezvăluie concepția despre credință, artă, dragoste, cultură, dar și viziunea asupra influenței contextului istoric, pe măsură ce rememorează Întâmplări dintr-o copilărie marcată de un tată propagandist al ateismului științific și o tinerețe efervescentă, guvernată de incertitudine. Acest elan artistic este exprimarea unei dorințe de recuperare
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]