2,528 matches
-
iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui de bălegar. Nu sufla fum în direcția din care bate vântul. Dacă vorbești despre cretă, n-ai să vezi brânză...“ — Dacă vorbești despre cretă... n-ai să vezi brânză? Foarte ciudat. De unde apăruse brânza aia? Întrebă perceptorul districtual plin dintr-o dată de interesîși dorea să se poată opri să întrebe ce sens aveau toate lucrurile pe care spuneau. N-ai să vezi brânză... În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Uneori mă întreb dacă ești un simplu targuí ignorant, născut și crescut în cel mai mizer deșert, sau în spatele acestui văl se ascunde altceva. Targuí-ul surâse ușor: — Se zice că rasa noastră era inteligentă, cultă și puternică, acolo, în insula Creta, în vremea faraonilor. Atât de inteligentă și de puternică, încât a încercat să cucerească Egiptul, dar tuaregii au fost trădați de o femeie și au pierdut marea bătălie. Unii au fugit spre răsărit, s-au stabilit la țărmul mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții...“ își amintea, de parcă n-ar fi trecut anii cuvintele „Marelui Bătrân“ așezat în fotoliu în spatele biroului său enorm, cu mâinile și mânecile sacoului închis la culoare albe de cretă, încercând să le sădească în minte convingerea că celelalte rase ce alcătuiau ceea ce într-o zi avea să fie o țară liberă nu trebuiau să li se pară inferioare pentru simplul fapt că avusesră mai puține contacte cu francezii decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și să fiu lăsat în pace. Asta vrem toți: să trăim în pace. Tu cu familia ta și eu cu gravurile mele. Dar mă îndoiesc că ni se va permite. Gacel făcu un gest cu capul spre desenele marcate cu cretă ce se vedeau pe stâncile din jur. — Ce-i asta? vru să știe. — Istoria strămoșilor tăi. Ori istoria oamenilor care au locuit pe aceste pământuri înainte ca tuaregii să devină stăpânii deșertului. — De ce faci asta? De ce îți pierzi timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Poate datorită dragostei tale pentru istoria strămoșilor mei te las în viață acum, spuse. Dar încearcă să nu te miști de-aici și să nu mă denunți. Dacă te văd prin El-Akab înainte de luni, îți zbor creierii. Celălalt își recuperase creta, periile și cârpele și se pregătea să se apuce din nou de treabă. — Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targuí-ul se îndepărta, îi strigă: — Și sper să-ți găsești familia! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-au fonfăit câteva minute, dar în cele din urmă a venit unul cu un cuțit de vânătoare solid, cu mâner de os, bun de ucis mistreții. Am desenat pe ușa mâzgâlită cu desene și cuvinte porcoase un cerc cu creta. L-am împărțit în mai multe felii și le-am numerotat pe fiecare de la zece până la o sută. Ca să aplic metodele pedagogice moderne, i-am împărțit pe jucători în două echipe. Cu aceeași cretă țineam scorul pe un perete alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cuvinte porcoase un cerc cu creta. L-am împărțit în mai multe felii și le-am numerotat pe fiecare de la zece până la o sută. Ca să aplic metodele pedagogice moderne, i-am împărțit pe jucători în două echipe. Cu aceeași cretă țineam scorul pe un perete alăturat. Nu erau valabile decât aruncările în urma cărora cuțitul rămânea înfipt minimum cinci secunde în placajul ușii. Spre dezamăgirea mea, fetele păreau la fel de plictisite. Atâta doar că își rotiseră scaunele la 180°, să ne poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ferestrele stabilimentului erau opace. Situația o lămurea îndeajuns o placă din plastic negru, ca o tablă de școală, pe care se afișa meniul zilnic și care fusese retrasă preventiv, din uliță, în mijlocul grădinii, din motivul evident înscris pe ea, cu cretă albă și cu majuscule: INVENTAR! De-aici, o luăm la dreapta, pe curbă și o ținem tot astfel, înainte, până la Piața Anton, vorbește Fratele, localnic get-beget, care se născuse și copilărise în zonă. Nici unul dintre amici nu apucase să observe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uita. Rana s-a vindecat până în septembrie când a început școala. Am învățat să scriu și să socotesc, nu pe caiet, ci pe tăbliță, un obiect de mărimea colii de hârtie A4. Aveam un creion special care lăsa urme precum creta la tablă pe care le puteai șterge ușor, nelăsând urme. Pentru a învăța citirea, aveam abecedarul, iar pentru a învăța cele patru operațiuni aritmetice, aveam manual. În clasa întâi am avut trei învățători. Primul, domnul Constantin Ahire, care fusese ofițer
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe o mică tablă neagră, așa că am dedus că deocamdată aveam să fiu doar spectator. Sumele erau mari, mai mari decât tot ce văzusem vreodată mizîndu-se la un joc de noroc. La un moment dat, animația acționarilor - cum aveam să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prefăcîndu-se că se prăbușește. Noi, ceilalți, nici nu ne puteam apropia de balustradă, darmite să ne suim pe ea. Fetițele de seama noastră nu intrau, bineînțeles, în gașcă. Ele își petreceau timpul de joacă desenând pe asfalt nesfârșite peisaje cu cretă albastră, galbenă și ciclamen sau chiar cu cărămidă, sau jucând jocurile lor cu năfrămioare, prinți călare, sărutări, odi-odi-oda și "o piatră nestemată ce nu este-n lumea toată". Dau doar câteva nume: Viorica, fata muților, singura care vorbea din toată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a cerut de la Mona (tocmai de la ea!) o cretă mov. Mona, care nu știa multe, i-a întors fundulețul în pantaloni bej și s-a bătut cu palma peste el." Asta nu vrei?" Băiatul a privit-o indiferent și s-a îndepărtat. Timp de vreo săptămână l-am tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privit-o indiferent și s-a îndepărtat. Timp de vreo săptămână l-am tot văzut în fiecare zi stând de vorbă cu copilul care avusese poliomielită, îi explica tot soiul de lucruri, ajutîndu-se prin desene făcute pe asfalt cu o cretă adusă de-acasă și prin niște gesturi pe care, acum, le-aș numi parcă rituale. Uneori parcă îndepărta de pe el o pânză străvezie de păianjen. Alteori arăta cu degetul spre cer, zâmbind enigmatic, în serile învăluite în ceață purpurie, trecând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un infinit de puncte? Nu e decât un infinit mai micuț. Și blocul ăsta e un infinit mai mare decât mine. În toată lumea nu există decât infinituri mai mari sau mai mici: scaunul e un infinit, garoafa e un infinit, creta asta e un infinit. Infinituri care se înghesuie unul în altul, care se mănâncă unul pe altul. Dar există un infinit care cuprinde toate celelalte infinituri. Mi-l închipui ca pe o turmă nesfârșită de tauri. 6. După moarte mergi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțin noroc ajungem să privim prin ochii ființelor minunate care urmează după om. Un mort vă privește prin ochii mei. 7. (De fapt, al șaptelea punct nu este o "teorie", ci câteva rânduri scrise de Mendebil cu litere mari, cu cretă de diferite culori, pe fața netedă, ușor lăsată pe spate, de ciment, a transformatorului din colțul curții interioare. Probabil că se trezise într-o dimineață mai devreme ca să le scrie, pentru că ne-am pomenit cu ele în coastă pe la mijlocul verii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mendebilul ne prostise pe toți cu tâmpeniile lui, dar că acum și-a dat arama pe față. Vova și cu frati-su s-au repezit la transformator și au șters cu palmele frazele colorate pe care le scrisese Mendebilul cu cretă și care fuseseră de atunci întărite de mai multe ori de câte unul din noi. Mimi triumfa: se cățărase pe tronul Mendebilului și conducea de acolo, mare, burtos și negru, disputa despre cum trebuie pedepsit Mendebilul. Bineînțeles că nu-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vreo trei metri, poate mai mult, unde vara, pentru că acoperișul ținea umbră, tanti Aura scotea o masă cu picioare în formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l voi dezamăgi pe tânărul uriaș și fragil, care la despărțire, la poartă, mă privise cu atâta dureroasă speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-am plictisit repede de desenat și deodată ne-am hotărât (nu mai știu cine a fost cu propunerea) să ne jucăm de-a Reginele. Jocul nu era greu: fiecare din noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plictisim nici o clipă întreaga săptămână. Ester a propus să tragem la sorți. Ne-am apucat pe loc să ștergem cu o cârpă udă desenele de pe asfalt și să tragem cercurile celor șapte zile. Cel mai larg l-am tras cu cretă violetă, în interiorul lui am desenat altul cu cretă indigo, următorul era albastru, următorul verde, apoi galben și oranj, iar în centru rămânea un cerc de diametrul unei mingi, pe care l-am hașurat cu cretă roșie. După această ispravă, fetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să tragem la sorți. Ne-am apucat pe loc să ștergem cu o cârpă udă desenele de pe asfalt și să tragem cercurile celor șapte zile. Cel mai larg l-am tras cu cretă violetă, în interiorul lui am desenat altul cu cretă indigo, următorul era albastru, următorul verde, apoi galben și oranj, iar în centru rămânea un cerc de diametrul unei mingi, pe care l-am hașurat cu cretă roșie. După această ispravă, fetele s-au împrăștiat pe la casele lor ca să aducă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]