8,264 matches
-
mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am găsit leșinat în șalupă. Oamenii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de raze timpul este infinit, vara este veșnică, iar fericirea e perpetuă, întrucât razele sunt la un milimetru în fața noastră. Ești chiar atât de sigură că nu sunt săgeți fermecate și castele? Pentru noi picăturile de apa sunt oglinzi de cristal. Nu se implica prea mult, dar inima ei se întinde peste tot. Dacă ai fi încă mică te-aș lua lângă inimă mea, dar așa ? Aș vrea să împart cu voi aceasta poieniță, lume feerică! Cristina, numai să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
privesc. Fără ca ținuta-mi să fie sfidătoare, ochii să-mi sclipească. Mă uit în jur. Toți sunt așa cum îi văd. Cu mintea mea îi văd, înțeleg, citesc cu ușurință. Mă învăluie toate aceste lucruri care mi se strecoară în suflet. Cristalul albastru clincăie. Sunetul se aude ca și cum pe el aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea. Plânse disperată pe pod la fiecare cinci minute după miezul nopții. "Aș fi vrut să te fac fericit", o lacrimă i se scurge în apă. Acea lacrimă se evaporă și se ridică la cer. Celelalte scot sunete ca de cristal și se varsă una câte una. Coboară și se ascund în fundul mării, vrând să își îngroape durerea. Ele cântă de acolo, ciocnindu-se de valuri. În urma ei, Veneția petrece, cântând. · · · · Cupele de șampanie sunt așezate pe vârful muntelui cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
legătură clară, statornică și de necombătut, care mă mai ține pe mine strâns legat de credință, este doar muzica cântată la liturghie. Da, așa este... Muzica este cu adevărat divină, și să mă contrazică cineva, dacă îndrăznește! Ea este un cristal neprețuit și fin șlefuit, născut din sensibilitatea de neestimat a compozitorului și spart în mii de bucăți de zgomotul urlător, care se tot aude astăzi în chip de muzică! Și nici n-are cum să fie 178 Rareș Tiron altcumva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iernii, ca faimosul pește fugu într-un soi de ghiveci care, după cum repetă japonezii, îți încălzește și trupul și sufletul. Dar iată că există cum altfel? niște dulciuri tradiționale care imită, cu o artă care te lasă cu gura căscată, cristale albe de zăpadă care ți se topesc în gură. Desigur că și peisajele de iarnă atrag, mai ales admirate din aburul fierbinte ale onsen-urilor, popularele și luxoasele izvoare termale în aer liber. Dar micul amănunt picant pe care nu mă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta normal și când o căutai era în compania băieților. Dacă era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
observat nimic, i s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu să le pot atinge mai ușor cu tălpile. Mărturisesc că fac parte din acei drumeți ai acestei vieți care se bucură de izvoare care abundă în nestemate. Dar cristalele se opresc și îmi zâmbesc, gândind că voi reuși să înțeleg odată că eu, omul, trebuie să le respect și nu doar să mă opresc pentru a le privi, ci și pentru a le ocroti. E uimitor cât de minunat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
minunății, cum e Parisul, uiți parcă toată lumea din altă parte. Ți se pare atât de frumos și încântător, încât te fură pe nesimțite, ca un basm frumos, ce-ți vorbește de pe alte tărâmuri, în care toată lumea locuiește-n palate de cristal și oamenii sunt deștepți, isteți și buni de glume. Așa e Parisul! Pretutindeni vezi case atât de înalte, că nici cerul nu se mai deslușește; auzi fluieratul fabricilor, al automobilelor, al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a observa deocamdată că apropierea instituită între anumite producții estetice, pe de-o parte, și științifice, de cealaltă parte, are o semnificație inversă față de aceea care se crede că i-ar putea fi dată. Chiar dacă nervurile unei frunze sau structurile cristalelor seamănă cu rezultatele exercițiilor practicate asupra unor elemente grafice pure precum punctul, linia etc., sau dacă fotografiile la microscop ale formelor vegetale sau minerale pot fi comparate cu opere picturale, mai ales dintre cele mai novatoare, aceasta nu demonstrează că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte clar, ca o xilogravură în alb și negru: Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă în prim-plan, strălucind de lumina reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i se topească. Tata stă oblic în spatele lui și îi pipăie capul, întrebător și ezitant. Poate chiar în acea secundă părul de pe craniu s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a fi „cel mai mare poet european în viață“. Printre volumele lui, se numără Bariera adevărului (1978), Amintirile mă privesc (1993), Gondola durerii (1996), Marea taină (2004). Per Olov Enquist (1938-), romancier suedez. A debutat în 1961 cu Ochiul de cristal. Celebritatea i-a adus-o romanul A cincea iarnă a magnetizorului (1964). A mai publicat printre altele, Cartea despre Blanche și Marie (2004). Göran Tunström (1937-2000) a descris în opera sa Värmlandul, ținutul său natal. Printre romanele sale se numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
doilea etaj, rămaseră câteva clipe în picioare, unul în fața celuilalt, studiindu-se reciproc și gratulându-se că trecerea anilor nu îi marcase deloc, apoi se așezară de o parte și de alta a unui birou cu tăblia verde, acoperită de un cristal gros, moștenit odată cu imobilul retrocedat, pe care trona calculatorul, între hârtii redacționale diverse împrăștiate peste tot de mâini grăbite. Totuși, ambianța din cabinetul patronului de la „Investitorul” nu-i păru lui Bart deloc neplăcută, dimpotrivă. Iartă deranjul, dar știi și tu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului. Dar zadarnic. Vizavi, acesta rămânea în picioare, drept de parcă înghițise un băț. G. a căutat să-i prindă privirea, dar încercarea s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
supravegheat e uneori stilul, cu comparații tocite sau chiar răsuflate și cu naivități de benzi desenate. Câteva exemple: ,Măcar așa, cerneala beznei ținea la distanță necazurile și grozăviile" (pp. 26-27); Prea multe silnicii are viața asta ca să dai cu piciorul cristalelor de fericire." (p. 45); , Tânărul conducător nasrid, care abia împlinise douăzeci și doi de ani, ceru sprijinul omologului său pe pământ african, Abu Hasan al Marocului" (p. 47); Inčs de Castro purta pe chip prospețimea unei flori înviorate de o
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
o latură ridicolă și artificială... - Domnule, e lucru știut, țiganii recunosc pe loc oamenii de calitatea, asta e. - Fiindcă au fost la boieri, probabil... - S-ar putea, s-ar putea... * Albert (dela Bruges) mai stă și acum lângă fereastra cu cristal scump, privind parcul cu arbori rari, căruia asfaltul ce taie în două întinderea acoperită de frunze... * Eroul poate fi un personaj ca P. G. care, la persoana întâia, își confesează turpitudinele, vrând să se elibereze... Unii ca aceștia scriu la
Fortuna, Anankè by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6997_a_8322]
-
știind că o va lua de la capăt, e un îndreptar de sens al unei poezii care-l ocolește: "Ascultați cum aplaudă aierul de emoție/ Notele au rămas o amprentă pe timpane/ Cîntecul a murit ca o lebădă/ Cu gîtul de cristal încovoiat// Stelele au leșinat pe brațele apelor/ Visele au căzut în genunchi/ Pe catafalc tăcerea a aprins o lumină/ Trece ecoul și-i sfărîmă lacătele". Nimic materie, doar impresiunea ei pe lumea împrejmuitoare, nimic acțiune, doar reacție. Ce mai frumoasă
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
extreme. O anestezie ușoară, menind, deopotrivă, a bine și a rău, amețește ființa, ca o îmbrățișare de fire de mătase. O delicată confuzie, o vigoare părelnică a hibrizilor, în lumea unde orice gest schimbă și te schimbă: Încerci cu piciorul cristalul unei ape/ Și scoicile se-adună sub talpă ca un roi/ Din care se împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe nisipuri cum se tîrăsc desculți/ Cu solzii cuirase de argint pe pîntec// Și-ți tragi piciorul apoi din apa de cristal/ Privindu-te în unda rămasă tulburată/ Te recunoști cu fața sculptată în opal/ Dar crezi că e un altul ce marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul, atracția unei mări în care ignorăm de mult forța germinală deranjează, blînd, misterele, declanșînd
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
întră'n repaos ca'ntr'un han călătorul." (II). Mărgele cu ața tăiată, ciocnind, una cîte una, timpanul dedulcit la rime: "Crepusculul se'ncrustează în bufniță, în fluer,/ Prevestitoarea întârzie în tâmplă, rotește în turlă,/ Cu fundele distanței mărite prin cristaluri,/ Cu ghețurile zdrobind în strângeri corabia spiritului/ Și anotimpul înmărmurit pe colină ca un luptător în armură." (VII). E un sfîrșit de vară, sau cine știe... Hazard pe care ar fi de rău augur să cauți să-l înțelegi, dar
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
-un epigraf pe care nici o carte, cît de osîndită, nu și l-ar dori, în Apocalipsul 4,6,7, tradus de Gala Galaction, pe care Voronca îl așează pe prima pagină: "Și înaintea tronului: ca o mare sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului și împrejurul scaunului: patru ființe, pline de ochi, dinainte și dinapoi. Și ființa cea dintâi era asemenea leului, a doua ființă: asemenea vițelului, a treia ființă avea față ca de om, iar a patra ființă era asemenea
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
scriu în continuare! Dar îmi țin poeziile într-o cutie roșie, pe care am primit-o când am fost desemnată Femeia Anului. Acolo m-a prezentat Mircea Cărtărescu, pentru că el colaborează constant la revista femeilor, la Elle. Am primit un cristal superb în această cutie roșie. Așadar pun acolo textele, așa-zisele poezii, care nu sunt altceva decât niște fraze care mi-au plăcut mult. După un timp, nu mă mai mișcă, dar nu le rup niciodată, ca să pot vedea cât
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
aceștia s-au amuzat aducând o ghicitoare să le prezică viitorul națiunii lor. I-a ghicit prima dată rusului: - Aoleu, văd puzderie de capitale: Moscova, Chișinău, Kiev, Minsk, Vilnius, Taskent, Erevan și altele de nu mai încap în globul de cristal; vai, țara asta va fi praf! Zâmbetul rusului îngheață. Americanul repede o întreabă pe ghicitoare: - În SUA câte capitale vezi? Se uită ghicitoarea, se uită, ghicește destul de greu ... - Una singură, Washington! - Of, mi-ai luat o piatră de pe inimă. Dar
BANCUL ZILEI: De unde are Băsescu 200.000 de euro () [Corola-journal/Journalistic/68665_a_69990]