1,737 matches
-
finalmente, pentru autorul în cauză. De la analize stilistice, de mare rigoare teoretică, asupra unor texte reprezentative din poezie, proză, teatru, autoarea tinde către înțelegerea operei poetice ca o unitară constelație de idei și reprezentări în continuă dispută și tensiune, urmărind cristalizarea unor paradigme ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. SCRIERI: Mângâios, Iași, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
ca atare. Am crezut întotdeauna că sunt dator să contribui, prin profesia mea de sociolog, la schimbarea societății românești. După Revoluție, ca ministru în primul guvern ales și ca sociolog, am încercat să contribui la reconstrucția legislativă și instituțională, la cristalizarea opțiunilor politice în domeniul social. Entuziasmul pe care l-am investit în noul curs al istoriei a fost dublat de o amărăciune crescândă. Este procesul de trecere de la speranța că lucrurile vor evolua conform așteptărilor și bunelor intenții la o
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
avea în minte un asemenea program. • Un socialism „adevărat”/reformat. Lozinca fundamentală a acestei orientări era: socialismul de tip sovietic - cu atât mai mult cel ceaușist - a deformat „adevăratul socialism”. Experiența ultimelor decenii declanșase în lumea comunistă un proces de cristalizare a unei noi ideologii comuniste, aflat însă de-abia la începuturile sale. Tot mai mulți comuniști credeau că trebuie operate modificări importante în modelul comunist. Nu era însă clar cum ar putea arăta acest socialism adevărat: probabil mai multă independență
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mentalități comuniste era inevitabilă, dar marea majoritate a populației nu considera că acestea sunt suficient de puternice pentru a se exprima într-o mișcare politică importantă. În plus, era de așteptat că acestea se vor diminua rapid în procesul de cristalizare a unei strategii de schimbare. 2. Substituția criteriilor: de la democrația ca participare și libertate la democrația ca instituție și impunere a opțiunilor politice „corecte”. S-a produs o deplasare de semnificație a principiului democrației de la conținutul ei propriu-zis - voința colectivității
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fundamentalist, centrate pe tradițiile cultural-religioase proprii, mai frecvente în ultimele două decenii; în fine, începuturi de programe de reformă „pas cu pas”. O caracteristică a sociologiei din aceste societăți este orientarea critică față de aranjamentele internaționale care mențin subdezvoltarea. Tendințele de cristalizare a sociologiei în aceste societăți sunt puternic frânate nu de lipsa resurselor intelectuale, ci mai degrabă de paralizia șanselor de dezvoltare socială. Sociologia în societățile în tranzițietc " Sociologia în societățile în tranziție" Societățile foste comuniste aflate în tranziție prezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
reprezentanții tehnocrației, persoane cu un anumit prestigiu în comunitatea de specialiști și în comunitatea locală sau națională, care nu neapărat aveau o orientare politică clară. Parlamentul ales nu ar fi avut o orientare politică distinctă, dar ar fi reprezentat cadrul cristalizării noului sistem de partide politice pentru alegerile propriu-zise după adoptarea Constituției. O asemenea posibilitate ar fi fost adecvată în mod special pentru România, deși nu este deloc clar cum s-ar fi realizat un asemenea proces. Constituirea structurilor politice în
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Din acest motiv, ideologia tehnocrației includea principiul consensului și al amânării diferențierilor politice. Diferențierea politică urma să ia inițial forma diferențelor de idei, acestea putându-se dezvolta, printr-un proces treptat, greu predictibil, în diferențe de programe politice și ideologice. Cristalizarea unei democrații pluripartite era extrem de dificilă nu din cauza deficitului culturii democrației, ci a lipsei mecanismului de producere a diferențierii politice. Preluarea de către Occident a rolului de producere a strategiei tranziției și de ghidare a implementării acesteia a avut ca efect
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un rezultat apropiat. Partidele istoricetc "Partidele istorice" Apariția noilor partide istoricetc "Apariția noilor partide istorice" Specific României este că partidele standard de tip european nu au fost înființate ca noi partide de către grupurile provenite din clasa politică în curs de cristalizare, având o bază tehnocratică puternică. Dimpotrivă, ele au reprezentat o reconstituire a partidelor desființate de regimul comunist de către foștii lor membri. Este explicabil de ce aceste partide au apărut în opinia publică nu ca partide noi, moderne, rezultat al cristalizărilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de cristalizare, având o bază tehnocratică puternică. Dimpotrivă, ele au reprezentat o reconstituire a partidelor desființate de regimul comunist de către foștii lor membri. Este explicabil de ce aceste partide au apărut în opinia publică nu ca partide noi, moderne, rezultat al cristalizărilor politice ale masei comunității, ci ca „partide istorice”. Cum se poate explica o asemenea excepționalitate? Explicația sugerată aici constă în decalajul de estimare a urgenței formării partidelor politice dintre masa tehnocrației și foștii membri ai partidelor desființate de regimul comunist
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
valori; există, altfel spus, un super-, un meta-cod axiologic. Ne situăm în zona raportului dintre sisteme de valori de grade diferite de generalitate. Procesul de socializare și învățare socială nu este unul perfect linear, cu o rată constantă a acumulărilor, cristalizărilor și sedimentărilor valorice. Că lucrurile stau astfel în planul individului apare destul de clar. Examinarea unor biografii ale personalităților din diverse domenii de activitate, ca și cunoașterea umană nemijlocită ne arată ce mutații axiologice profunde pot produce experiențele cruciale de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
relative, având în vedere specificitatea contextelor socioculturale. Analizând ontogeneza moralei, trebuie să arătăm că ea nu este același lucru cu ontogeneza orientărilor axiologice; valorile morale, deși ocupă un loc central în sistemul de valori, sunt doar componente ale acesteia. Or, cristalizarea conștiinței axiologice personale înseamnă și stabilirea unor raporturi, ierarhii între diferite genuri de valori (morale, politice, intelectuale etc.). Pe de altă parte, dacă acordăm valorilor - așa cum am subliniat pe parcurs - funcția de principii abstracte despre dezirabil, noi considerăm că putem
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
asemenea, în aprecierea atitudinilor și conduitelor semenilor noștri. Valorile constituie, în același timp, standarde în virtutea cărora se iau decizii acționale și se rezolvă conflictele dintre motivele concurente. Orientarea axiologică este un determinant subiectiv conștient al personalității umane, dar coeficientul de cristalizare, conștientizare și activare nu este același la toți indivizii, la toate grupurile și în toate situațiile. M. Rokeach (1973) afirmă că sistemul de valori „este un plan general care poate fi asemănat probabil mai bine cu harta sau schița de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și de durată). Prin selecție naturală s-a ajuns în acest mod ca ființele umane să caute sexualitatea, să se îndrăgostească și să fie grijulii cu odraslele lor. Chiar dacă respectivul scenariu evolutiv s-ar dovedi adevărat, apare limpede că, o dată cu cristalizarea unor civilizații, factorii culturali, dintre care practicile și credințele religioase și, mai apoi, legile, au accentuat sau estompat tendințele biogenetice și le-au dat conținut specific. E. Hatfield și G. Walster (1981) cred că cei mai mulți dintre oameni se îndrăgostesc atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
scris sau oral), iconic (afișe, obiecte simbolice) sau pe planul acțiunilor deschise (în special demonstrații). Să consemnăm însă că la baza opiniei publice exteriorizate stă opinia publică latentă. Întruchiparea opiniei publice latente în cea manifestă (exprimată) depinde de gradul de cristalizare a opiniilor, de intensitatea lor și a intereselor implicate și, mai ales, de accesul la canalele de comunicare și de toleranța socială (în primul rând, a puterii) față de opiniile în cauză. Trecerea de la regimurile totalitare la democrație este și un
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bucura de faptul că avea copii - se înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și ca etaloane ale judecării unui caracter: unul este sentimentul de comuniune socială, constituind “fermentul marilor realizări ale culturii și civilizației”, celălalt este “aspirația către putere și către superioritate”. (Adler, Cunoașterea omului, Editura Științifică, pag. 149). Iată cum descrie Adler cristalizarea vanității: „De îndată ce tendința de a se pune în valoare devine predominantă, aceasta devine o tensiune crescută în viața psihică, ceea ce face ca omul să-și contureze mai limpede scopul de a obține putere și superioritate. Viața sa devine un fel
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morții cu viața. Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeților renascentiști Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camöes, Dante, Shakespeare. Imaginarul lor, impregnat de simbolurile recent descoperitei Antichități, pune în evidență cristalizarea mitului orfic ca mit întemeietor al poeziei europene. Volumul Imagini ale lumii (1987) urmărește motivul călătoriei în câteva texte reprezentative ale literaturii moderne, semnate de Walt Whitman, Saint-John Perse, Thomas Mann și Mihail Sadoveanu. Operele aduse în discuție au ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
mai recente în chip mai explicit și viguros, recurgând la o simbolistică fără ambiguități și la o imagerie frapantă. Se poate observa la V. o continuă, deși nu spectaculoasă, ajustare și concentrare a temelor, o amendare subtilă a manierei, o cristalizare a viziunii și o optimizare a expresiei, care, după cum au remarcat criticii, câștigă în profunzime și acuratețe. SCRIERI: Harfele grâului, București, 1976; Corabia seminței, București, 1978; Edena, Iași, 1981; Vânătoare nocturnă, București, 1981; Sigiliul grădinii, București, 1983; Lacrima învingătorului, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
o selecție a lor devine stringentă. Din multitudinea și varietatea acestor probleme noi ne vom opri asupra a patru dintre ele: tipologiile (clasificările) stilurilor de conducere; modalități de diagnoză și autodiagnoză a stilurilor de conducere; factori care influențează și facilitează cristalizarea unor stiluri de conducere; efectele practicării diferitelor stiluri de conducere. Încercăm prin analiza acestor probleme să răspundem unor deziderate de ordin teoretic, metodologic și altora de ordin practic. 3.3.1. Tipologiile stilurilor de conduceretc " 3.1. Tipologiile stilurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stilurilor de conducere, succesiunea și interacțiunea lor în timp, concomitența și contingența lor. Cele de până acum oferă un răspuns de principiu la problema formulată la începutul acestui paragraf, dar nu identifică și nici nu enumeră factorii concreți, particulari ai cristalizării și utilizării diferitelor stiluri de conducere. Care sunt acești factori și câți sunt ei? - ne‑am putea întreba în continuare. În literatura de factură psihoorganizațională există discuții cu privire la două probleme intim corelate între ele: natura și numărul factorilor determinanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consideră esențial în generarea stilului de conducere. Alături de aceste interpretări pe care le‑am putea numi unidimensionale există și altele care iau în considerare mai mulți factori. Cătălin Zamfir (1977) inventariază nu mai puțin de 11 factori care contribuie la cristalizarea diferitelor tipuri de stiluri de conducere (unii sunt legați de om: pregătirea profesională, nivelul motivațional, tipul de personalitate, existența unor cunoștințe speciale despre conducerea democratică; alții de particularitățile muncii: organizarea tehnologică a muncii, diviziunea ei; alții de particularitățile mediului social
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
natura și numărul lor (psihoindividuală, psihosocială, psihoorganizațională, sociologică), a modului de trăire și percepție a lor, a preluării, asimilării și sedimentării influențelor lor în structurile psihocomportamentale ale liderului. Cunoscând acești factori, vom putea stăpâni și dirija mult mai bine procesul cristalizării stilurilor de conducere practicabile și dezirabile. De asemenea, cunoașterea factorilor determinanți ai stilurilor de conducere facilitează procesul ameliorativ‑transformativ al stilurilor pentru a crește gradul lor de eficiență. 3.3.4. Efectele practicării stilurilor de conduceretc " 3.4. Efectele practicării
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe cea centrală, mobilitatea și flexibilitatea comportamentală a liderului se transformă în fluctuație, în inconstanță și inconsecvență, ceea ce va crește și mai mult riscul eșecului. • Deși este greu ca un stil de conducere să atingă perfecțiunea, se poate tinde spre cristalizarea și generalizarea unui asemenea stil. Cu cât ponderea unor efecte pozitive ale unui stil de conducere este mai mare, cu cât practicarea lui îndelungată se asociază cu mai multe efecte pozitive, cu cât el este mai adaptat și corespunzător condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi, la prima vedere, psihoindividuale, ele nu sunt altceva decât reflexia imediată a modului de raportare a conducătorilor la ceilalți oameni, la felul de a concepe relațiile cu ei, de a le realiza practic. Din această perspectivă, ele reprezintă sedimentarea, cristalizarea și generalizarea selectivă tocmai a planului interacțional uman. Toate aceste slăbiciuni au cauze diverse. Ele pot avea la bază incapacitatea de a judeca oamenii, supraestimarea diferențelor individuale dintre oameni, neputința de a recunoaște forțele motivaționale ale oamenilor ca factor‑cheie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
latentă n-ar constitui o formă autentică de participare. Autoarea considera însă că aceste două forme de participare n-ar trebui considerate ca fiind antitetice, ele putând trece cu ușurință una în alta. Stadiul de latență ar putea contribui la cristalizarea orientării dominante a participării manifeste, iar participarea manifestă ar putea fi uneori punctată de liniștea reflecției latente, menită a o întări. Eficientă este deci apropierea, chiar convertirea uneia în alta, și nu distanțarea lor. Se consideră chiar că, dacă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]