3,585 matches
-
și butoaie și au apărut dogarii, butnarii, lemnarii. Când s-a văzut că nu fiecare poate să facă cojoace din piele de oaie, au apărut 208 cojocarii, care au făcut și căciuli, au apărut și sumanarii croitori care șștiau să croiască și să coase stofa țărănească numită aba (pănură). Statul național român a înțeles, târziu e drept, necesitatea dezvoltării meșteșugarilor și meseriașilor în lumea satelor, acordând, pentru aceasta, burse elevilor din școlile profesionale și tehnice. La sfârșit, când absolvenții primeau diploma
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar prelucrarea pieilor, de la dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și de culoare albă. Cojocarul era croitor, el croia materialul și-l cosea cu mâna, dar folosea și mașina. Obiectele de îmbrăcăminte ieșite din mâna cojocarilor erau destinate și femeilor: bundiță, cojoc, cațaveică. Numai în Lunca erau meșteri cojocari: Neculai Șorea (Rusu), Ion Știrbu, Vasile Foșlea, Toader Foșlea, Alexandru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi căzut la grea cumpănă de sărăcie. Opincile purtate de locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului erau confecționate din piele de porcă sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
buni erau Dumitru Romedea, Ion Palade Romedea, Dumitru Iordache Bârgăoanu, Costică Bârgăoanu, iar croitorese erau Floarea V. Pușcuță, Elena Miron Boca, Maria Bârgăoanu, Ileana D. Romedea, Tudora Bontaș. Cred că Maria Bârgăoanu era cu mai multă căutare, avea mână și „croi”, era pedantă și nu te purta cu vorba. Stătea lângă casa bunicii mele, Domnica Ignătescu, acolo unde a stat fiul ei cel mai mic, Mircea Ignătescu, care a refăcut din temelii vechea casă părintească. Prin anii 1960-1962 au început a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
studenți, și se spunea în termeni argotici „antijeg”. Cu material de antijeg și cu un 218 model m-am dusă la Maria Bârgăoanu ca să-mi coase două cămăși. E de prisosă să vă spun că, nu din orgoliu, le-a croit și le-a cusut ireproșabil. A fost un timp - o modă - ca fetele de la țară să învețe croitoia; apăruser mașinile de cusut „Ileana” și, când se măritau, aveau în zestre o mașină de cusut - era ceva de distincție - deși nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
două culori „imperiale”: albul și negrul. Portul popular al răzeșilor din Fruntești s-a pierdut mai repede decât al bejenarilor bucovineni. Se mai știe astăzi că unele femei bătrâne purtau cămașă din 343 in sau bumbacă (și amestec), cu un croi simplu, față-spate, cu o deschidere pătrat pentru cap, care avea marginile cusute cu un model geometric. Se purta fustă alb din bumbac, peste care se purta un brâu lat țesut sau împletit de care atârnau niște franjuri lungi, unul lângă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țesut era rulat în valuri și urmau lucrări pentru a putea folosi pânăza pentru lenjerie de corp, de pat, ștergare tec. Pânza trebuia „ghilită”, albit prin operații repetate de spălare și uscare la soare, după care devenea moale, se putea croi (un croi simplu, spate-față la cămașa de corp și nici pentru „pantalon” ițari, croiul nu era prea complicat), apoi era cusut cu mâna cu ață din același material. între multele operații succesive până la obținerea pânăzei, aplicate inului și cânepii, cea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rulat în valuri și urmau lucrări pentru a putea folosi pânăza pentru lenjerie de corp, de pat, ștergare tec. Pânza trebuia „ghilită”, albit prin operații repetate de spălare și uscare la soare, după care devenea moale, se putea croi (un croi simplu, spate-față la cămașa de corp și nici pentru „pantalon” ițari, croiul nu era prea complicat), apoi era cusut cu mâna cu ață din același material. între multele operații succesive până la obținerea pânăzei, aplicate inului și cânepii, cea mai grea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meciurile oficiale. în meciul oficial din luna august, pe terenul comunei Traian, am câștigat cu 2-1, deși am fost rău bătuți la picioare. Era acolo, în echipa lor, un tractorist care demola tot. Ajunsă la picioarele lui Ilie Vraciu, îl croiește și îl seceră, iar Ilie, băiat fin, cu reacționează cu pumnii și înjurăturile de rigoare, nu, s-a dusă în fața lui și i-a spusă tare în graiul luncașilor: „Băi, urâtuli’!”. Râsă general, conflict închis, făr intervenția arbitrului de centru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
coreean va fi tot mai apreciat în China, în Malaysia, în Indonezia, în Filipine și chiar în Japonia, considerat ca fiind modelul de succes demn de urmat în locul celui american. Perenitatea succesului va depinde de capacitatea Coreei de a-și croi un drum între două scenarii catastrofice: reunificarea impusă de prăbușirea subită a regimului nord-coreean, al cărei cost economic ar fi insuportabil, și o escaladare a unui conflict militar, poate chiar nuclear, provocată de accelerarea înarmării regimului nord-coreean, ceea ce ar reduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau tot mai ascuțite, dintr-un moment în altul aveau să irumpă de după un colț. Prima mașină apăru când primarul își croia drum prin aglomerația de oameni care alergaseră să vadă dezastrul, Sunt primarul, spunea el, sunt primarul, lăsați-mă să trec, vă rog, și se simțea dureros de ridicol repetând-o o dată și încă o dată, conștient că faptul că era primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
norocul de a capta, fugară, o imagine a obrazului sănătos, care, așa cum se va înțelege fără greutate, în același timp confirmă partea rănită și e confirmată de aceasta. Trăgându-l după el pe operatorul de imagine, reporterul începu să-și croiască drum prin mulțime, spunând într-o parte și-n alta, Dați-mi voie, dați-mi voie, lăsați-mă să trec, faceți loc, e foarte important, și apoi, când deja se apropia, Domnule primar, domnule primar, vă rog, dar ceea ce gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hârtii, Exact, domnule prim-ministru, cu hârtii, în primul rând, în ordinea importanței, ar fi o proclamație semnată de domnul președinte al republicii și adresată populației capitalei, în al doilea rând, o serie de mesaje scurte și eficiente care să croiască drum și să pregătească spiritele pentru acțiunile cu efect previzibil mai lent decât a preconizat domnul prim-ministru, adică, ziarele, televiziunea, amintirile legate de cele trăite în timpul în care am fost orbi, relatări ale scriitorilor etc., apropo, amintesc că ministerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o disciplină salutară să ții seama de marele număr de cărți publicate, de speranțele frumoase pe care autorii le leagă de simpla lor tipărire și soarta care le așteaptă. Câte șanse ar putea avea vreuna dintre aceste cărți să-și croiască drum către marele public? Iar cărțile de succes sunt numai succese de un sezon. Dumnezeu știe prin câte chinuri a trecut autorul, câte experiențe amare a avut, câte strângeri de inimă a îndurat pentru a oferi unui cititor întâmplător câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte scurt, și ochii mici, albaștri sau cenușii. Avea o înfățișare banală. Nu mă miram acum că dna Strickland se simțea puțin jenată de el. Nu era deloc o carte de vizită frumoasă pentru o femeie care voia să-și croiască un drum în lumea artelor și literelor. Era evident că nu e câtuși de puțin înzestrat pentru viața mondenă, dar un bărbat se poate lipsi de un asemenea har. Nu avea nici măcar vreo excentricitate care să-l scoată din anonimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-am văzut pe Strickland. — Uite-l acolo în capăt, în colț, joacă șah. Am observat un bărbat aplecat asupra unei mese de șah, dar nu puteam distinge decât o pălărie mare de fetru și o barbă roșie. Ne-am croit drum printre mese până am ajuns la el. — Strickland! îl apostrofă olandezul. Ridică ochii. — Salutare, grasule! Ce vrei? — Am adus un vechi prieten care voia să te vadă. Strickland îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
despre cele prin care trecuse, așa că a trebuit să umplu golurile cu propria mea imaginație. Era de-a dreptul chinuitoare această ispită care consta în a căpăta doar bucățele dintr-un portret care mă interesa de multă vreme. Parcă-mi croiam singur drum printr-un manuscris mutilat. Căpătăm impresia unei vieți care reprezenta o luptă cruntă cu tot soiul de dificultăți; dar mi-am dat seama că multe lucruri care majorității oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcut-o tablourile lui Strickland era derutantă și adevărul - pe care mi-l voi reproșa întotdeauna - e că nici prin cap nu mi-a trecut să cumpăr măcar vreunul dintre ele. Am ratat o șansă minunată. Majoritatea lor și-au croit drum către muzee, iar restul se află în posesia unor amatori înstăriți care le consideră adevărate comori. Încerc să-mi găsesc scuze. Socot că am destul gust, dar îmi dau seama că nu sunt prea original prin preferințele mele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prăpădite de pe lângă Quai La Joliette și presupun că acum s-ar putea vinde cu o mie cinci sute de lire. Ideea lui Strickland era să se îmbarce pe vreun vas cu destinația Australia sau Noua Zeelandă și, de aici, să-și croiască drum spre Samoa sau Tahiti. Nu știu cum îi intrase în cap ideea de a se duce în Mările Sudului, dar îmi amintesc că imaginația lui fusese multă vreme obsedată de o insulă toată verde și însorită, înconjurată de o mare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ziua aceea. Tiaré m-a prezentat și el mi-a dat cartea sa de vizită de mari dimensiuni pe care erau tipărite cuvintele René Brunot, și dedesubt, Capitaine au Long Cours. Eram așezați pe mica verandă de lângă bucătărie și Tiaré croia o rochie pentru una dintre fetele din casă. S-a așezat și el cu noi. — Da, într-adevăr l-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a spus. Sunt mort după jocul de șah și el se bucura întotdeauna să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația că mă afund în valurile mării, și-și apăsă buzele roșii pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar apoi despică marea largă, mă cuprinse o oarecare melancolie. Briza era și acum încărcată de aromele plăcute ale uscatului. Tahiti se afla la mare depărtare și știam că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Trebuie să văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada din mâna unuia din oameni și Își croia drum secerând plantele cu avânt, cufundat În apă până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani, pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu o țesătură de lână albă, brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate. Lângă el Își croise drum un tânăr Îmbrăcat În straiele studenților, care se așeză alături, cerându-și scuze grăbit. Dante se răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]