1,863 matches
-
o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că a smuls favoriții unui bărbat din rădăcini, trimitea oameni În fața plutonului de execuție la Moscova, dar când Pierre Bezuhov a venit la el, s-au uitat unul În ochii celuilalt. Au schimbat o privire umană și Pierre a fost cruțat. Tolstoi spune că nu omori o altă ființă umană cu care ai schimbat o asemenea privire. — O, asta e minunat! Dumneata ce crezi? — Împărtășesc dorința pentru o asemenea credință. — Doar o Împărtășești. — Nu, o Împătășesc profund, o Împărtășesc cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi putut să Îi spun și eu la fel. Deci nu s-a Întâmplat brusc? — A știut când Începe. Era doctor. A știut. M-a rugat să Îl scot din cameră. — V-a rugat? Era evident că voia să o cruțe pe fiica lui. Așa că am zis analize. Se numește domnișoara Angela? — Da, Angela. — A spus că preferă la subsol. Știa că o să-l duc acolo oricum. — Desigur. Fiind chirurg, Elya a știut. Fără Îndoială a știut că o operație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întotdeauna dădea de ceva la care nu se așteptase - cabane și oameni acolo unde n-ar fi trebuit să fie decât natură sau cea mai dulce voce de pe Pământ. O bucată de pădure decimată de foc, în timp ce o alta era cruțată fără nici un motiv aparent. Danny a urmat cărarea. N-avea de gând să se mai piardă. Hei ! i-a strigat Charlie. Așteaptă. Vin și eu. Danny s-a uitat înapoi suspicios. Amândoi arătau ca dracu’, dar durerea și vânătăile meritaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-l strige. Își amintise că, în Idaho, țipetele nu-ți foloseau la nimic. Zach s-a întors. Pe chip i se citea furia, dar mâinile și le ținea întinse în față, ca un om care te imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
soarele în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum, ca să te apăr. Pe urmă te duci și te sui în polog. Goangele au avut parte de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și purpură era deasupra celor lumești. Voiam să te întreb, moș Mitre... —Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în salcie. Cum le spui dumneata? Ce să spun? Cum le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a strigat ea spăimântat, cu palmele împreunate. —Iubita mea doamnă, a rostit el grav, mărturisește-mi ce se întâmplă. Nu-mi ascunde nimic. Am văzut cartea. Copilul nu poate fi vinovat! a strigat venețiana. E sânge din sângele măriei tale. Cruță-l. Soliman-Sultan s-a apropiat și a mângâiat-o. — Vreau să văd cartea. Domnul și stăpânul meu, se zbătea ea, sunt încredințată că e o carte plăsmuită. Dușmanii noștri se ascund pretutindeni în juru-ne; îi avem și înăuntru și în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastre își urmau cursul lin și că ne trăiam netulburați cei patruzeci de ani sau cât ne mai rămăseseră împreună, fără să știm că scăpaserăm ca prin minune, fără a bănui, prin mila cerului, care este durerea de care fuseserăm cruțați. Zăboveam asupra fiecărui detaliu din aceste fantezii - ce haine purtam, la ce oră mergeam la serviciu, ce mâncam la prânz - și noaptea, când nu puteam dormi, îmi țineau de urât. Dar el? Oare cum se simțea? Uram faptul că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a le distrage atenția musulmanilor cu ajutorul așa-zisei sale viclenii pentru a le ascunde obiectul veritabil al tratativelor lui cu Ferdinand. Luase această hotărâre, ziceau unii, în schimbul unei însemnate sume de bani și al făgăduielii că viața le va fi cruțată soldaților și locuitorilor orașului său. Căpătase însă și mai mult: convertindu-se el însuși la credința în Hristos, acest emir din familia regală, acest nepot de sultan, avea să devină un înalt personaj al Castiliei. Îți voi mai vorbi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care mi-au fost spuse de atunci încoace. Istorisirile astea nu începeau toate la fel. Cele ale mamei vorbeau mai întâi despre foamete și neliniște. — Încă din primele zile ale anului, spunea ea, zăpezile căzute întrerupseseră accesul pe puținele drumuri cruțate de asediatori, izolând complet Granada de restul țării și mai ales de Vega și de munții Alpujarras, la sud, de unde încă mai ajungeau până la noi grâu, ovăz, mei, ulei și stafide. În vecinătatea noastră, oamenii erau speriați, chiar și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va respecta până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveau curând să ne disculpe și să ne aducă aminte că, chiar și liberi, eram de acum înainte înlănțuiți de umilința noastră. Cu toate astea, în lunile care au urmat căderii Granadei - fie ca Domnul s-o dezrobească! - am fost cruțați de ce e mai greu, căci, așteptând noi ca legea învingătorilor să se înverșuneze asupra noastră, ea s-a abătut asupra evreilor. Spre marea ei nefericire, Sara avea dreptate. * * * În perioada jumada-thania din acel an, la trei luni de la căderea Granadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
început imediat s-o ia razna. — Dacă Dumnezeu mi-ar fi dăruit moartea, dacă m-ar fi chemat la El în loc să mă lase să trăiesc agonia orașului meu, ar fi fost oare crud față de mine? Dacă Dumnezeu m-ar fi cruțat să văd cu ochii mei Granada captivă și pe binecredincioși dezonorați, ar fi fost El oare crud față de mine? Șeicul ridică brusc tonul, făcându-i pe toți cei prezenți să tresară: — Sunt cumva singurul de-aici care crede că moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față se aflau copii sau femei. Toți, copii și femei, s-au îndepărtat cu părere de rău, cu capul plecat. În ce mă privește, am mai adăstat câteva clipe, cât să-mi cruț amorul-propriu. O sută de priviri dojenitoare s-au întors atunci în direcția mea. Nefiind în stare să le țin piept, mă pregăteam s-o iau din loc, dar, făcându-mi cu ochiul, Harun îmi dădu de înțeles că nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și foarte bogați totodată, căci, deși pământul lor e roditor, ei refuză să plătească un dirham ca bir. Cel care este pe nedrept alungat din Fès știe că la ei poate găsi întotdeauna adăpost și găzduire, că va fi chiar cruțat de o parte din cheltuieli și că, dacă adversarii caută să-l urmărească, locuitorii muntelui le vor veni de hac. L-am strâns pe Harun cu putere la pieptul meu, dar el s-a desprins iute, fiind nerăbdător să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai câteva ceasuri. Și astfel, în chiar ultima zi a anului, Marele Turc și-a făcut intrarea solemnă în Cairo, precedat de heralzi care făgăduiau locuitorilor că le va fi cruțată viața, chemându-i să se întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat de amputare. Dar nu puteam merge, iar pieptul îmi ardea. Ne-am întors așadar spre Bologna, unde Guicciardini m-a instalat într-un han micuț, din imediata vecinătate a colegiului spaniolilor. El a plecat a doua zi, prezicându-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cunoscut, Tumanbay circazianul și Giovanni al Cetelor Negre erau cu siguranță cei mai de valoare. Cel dintâi a fost ucis de sultanul Răsăritului, al doilea de împăratul Apusului. Cel dintâi nu putuse salva orașul Cairo; al doilea nu a putut cruța Roma de supliciul care îi era menit. În oraș, de îndată ce această moarte a fost cunoscută, a început panica. Inamicul nu înaintase decât câteva mile, dar impresia era că el se găsea deja la porțile cetății, ca și cum dispariția lui Giovanni ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soldați, prost îmbrăcați, prost hrăniți, prost plătiți, și care aveau de gând să trăiască și să ia tot ce le trebuie de pe spinarea țării. Mai întâi s-au apropiat de Bologna, care a oferit o însemnată răscumpărare pentru a fi cruțată; a venit apoi la rând Florența, unde izbucnise ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prevestitor de dezastre? Cu toate astea, n-am avut parte în ziua aceea nici de revărsarea Tibrului, nici de valuri nimicitoare, nici de vreo hecatombă. Ba chiar, spre sfârșitul după-amiezei, acordul de pace a fost semnat. Pentru ca orașul să fie cruțat, el specifica totodată că papa va scoate din vistierie o importantă sumă de bani. Banii au fost într-adevăr vărsați, șaizeci de mii de ducați cu totul, mi s-a spus, iar pentru a-și dovedi bunele intenții, Clement al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de demnitate și de siguranță. Clement al VII-lea a intervenit iarăși: — Repet, nu trebuie să ignorăm riscurile. Eminența Sa îmi spune că unii soldați fanatizați te-ar putea face bucăți, pe tine, familia și escorta ta, fără a-l cruța nici măcar pe acel preot. Hotărârea care îți este cerută nu e ușoară. Pe deasupra, nici n-ai vreme să stai să chibzuiești. Cardinalul se pregătește deja de plecare și ar trebui să-l însoțești. Prin firea pe care o aveam, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dacă își dădea frâu liber mâniei, băiatul avea să moară, iar el ar fi trebuit să renunțe la plăcerea mâncării. Ca să-și satisfacă această plăcere - știa că faima lui de mâncău era mai mare decât cea de luptător -, trebuia să cruțe viața băiatului, ba mai mult, să-l lase să muncească în bucătăria lui și să-l plătească. După privirea lui obraznică, își dădea seama că micul gal era în stare să dispară dacă nu-și primea plata. — Ia-l de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ai vorbit cu el? — Cu Salix? Da, l-am văzut. E un bărbat curajos, știi doar. E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el? — Cu Salix? Da, l-am văzut. E un bărbat curajos, știi doar. E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știi doar. E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem o singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]