11,104 matches
-
urlînd atît de tare, încît i-a speriat pe toți, apoi, cuprins de-o agitație pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu-i era rușine. Un destin crud îl smulsese de lîngă părinții care-l adorau. Fusese iubit, și nu abandonat, și asta era, pe moment, chiar mai mult decît avea nevoie să știe. Îi părea rău că nu-și recunoscuse tatăl din prima clipă. Regreta că nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de prin parcuri în verde crud. Se trezi năuc și, ridicând receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl fac
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
duce decât la alienare atât față de propria persoană, cât și față de cei din lumea exterioară? Scormoni întregul oraș. Scotoci prin toate cotloanele societății, își abandonă pantofii lângă un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
flata gustul francezilor pentru strălucire. A semnat Pactul de familie și, astfel, ne-a dăruit Corsica. Politica sa avea la bază alianța cu Austria și Spania, pe care a susținut-o cu entuziasm și energie; a fost însă încercat de crude decepții. Atunci când a fost exilat la Chanteloup, societatea franceză i-a serbat plecarea. În epocă era moda vizitelor, iar oamenii s-au grăbit să-l viziteze, timp în care Frederic al II-lea a ordonat ca în vârful domului care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
au zăcut mulți ani acolo; de altfel, unul dintre ei a și murit acolo. Însuși ambasadorul Franței, La Haye-Wautelet, în timpul războiului din Kandia, în 1646, a fost bătut și apoi aruncat în fundul unei temnițe. Beiul de Alger era și mai crud: o dată, de exemplu, el a ordonat legarea consulului Franței (Lavacher) de gura unui tun. Puterile creștine erau mai "umane": Ludovic al XIV-lea strălucea prin rafinament, prin curtoazie. De pildă, în momentul în care urma să intre în război cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
alte chipuri de femei care îi râdeau în nas: „- Și pe mine mă iubește. Și pe mine. Ba pe mine. Doar pe mine mă iubește.” Erau doar creația minții ei bolnave de gelozie? Nu. Avusese suficiente dovezi care-i demonstraseră crudul adevăr. Care era adevărul lui? Îl va afla vreodată? Puse plicul înapoi în rucsac. Nu înaintase deloc în relația aceea ciudată. Orice ar fi spus el, se împiedica în mintea ei de „altele”. Poate că nu iubirea îi lipsea ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care citesc și care nu citesc. Cei care citesc par mai liberi și o idee mai fericiți decât ceilalți... Cărțile unui scriitor trebuie întâi citite și abia apoi numărate... De crezi în ceea ce faci, mergi neabătut mai departe, chiar dacă realitatea crudă nu e tot atât de „roză” ca-n visele tale! În viață există un început și un sfârșit. Nu uita începutul de vrei să înțelegi noimele sfârșitului! De multe ori în cărțile scriitorilor adevărați (că mai sunt și scriitori „închipuiți”...) afli mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și dorită de zei, supusă unui destin de neocolit. Eroul tragic este confruntat cu o lume pe care crede că o înțelege, în care zeii îi dau semne și avertismente pentru a-l călăuzi; dar aceste intervenții divine, printr-o crudă ironie, nu fac decât să înșele și mai mult ființa umană, care descifrează uneori greșit mesajele primite (ca de exemplu, cazul lui Oedip, care crede că evită blestemul oracolului lui Apolo, părăsindu-i pe cei pe care îi crede părinții
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
comand și dumneavoastră o cafea. MINISTRUL: E chiar mai bine. Că poate încurcai cafelele și atunci incidentul chiar că devenea întîmplare. JENI: Oricum, să nu beți din ceașca ei. Cine știe ce boli a avut. MINISTRUL: N-avea grijă. Fardeaz-o. Realitatea e crudă. Dar fardată, se coace. JENI: Ah! Ajutor! MINISTRUL: Ce-i dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL: Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vindecător pe lume e amorul! Ce îmi pasă de coroană și de sceptru! Ești tu lîngă mine! REGINA: Am înfruntat toate pericolele de dragul acestei clipe. REGELE: În sfîrșit (Se sărută lung. Intră Prințul) PRINȚUL: Ah, singurul spițer în lumea asta crudă-i amorul. De n-aș iubi cum iubesc, dreptatea mi s-ar părea un fleac. Doar el îmi dă putete, și astfel întărit pot să-l ucid pe unchiul ce tatăl mi-a ucis (ÎI străpunge cu spada.) REGINA: Iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
contemporani ascunde o infirmitate, o cronică lipsă de apetență pentru experiență. Pe drumul de la teatrul livresc la teatrul politic și retur, textele lui Horia Gârbea sînt borne obligatorii pentru sensibilitatea traumatizată a celor ce prefigurează Apocalipsa cu o tandru de crudă ironie recuperatoare și, de ce nu, reîntemeietoare... (De la teatrul livresc la teatrul politic și retur, Cuvînt înainte la vol. Decembrie, în direct, Ed. ALL, 1999) . DAN-SILVIU BOERESCU CUPRINSUL: ARGUMENT ...................................................... 5 CAFEAUA DOMNULUI MINISTRU ................ 9 DOAMNA BOVARY SÎNT CEILALȚI ........... 47 LEONIDA XXI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
al gheenei, creștinii trebuie să se desisteze de cei fără de Dumnezeu, căci în zilele din urmă “vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, Lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te și de aceștia.” (II Timotei 3, 2-5). Mai mult, creștinul cu convingere intimă în existența
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cum îmi povestise că practicase cu ăla, mânjindu-se amândoi și morfolindu-se și turnându-și sucuri înăuntru și alte asemenea patetice transgresiuni. Ce să spun, să te dai cu dulceață, când eu eram gata s-o mănânc cum era, crudă și nedecupată! Seara dinainte nu-mi vorbise și ne culcaserăm fără să facem amor pentru că în restaurantul de la parter îi atrăsesem atenția să nu mai bage cuțitul în gură. Remarcase că la masa de alături două mumii împerlate, inelate și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
audă gâfâielile răgușite care-i aduceau aminte de acasă, Mmhî... Mhî! și Hai!... Haida!. Din cauza lor, are acum un erotism haiducesc. A făcut și o poezie despre asta, care începe așa: Sunt haiduc cu vulva udă Și mănânc doar carne crudă. O poezie pe care le-o recita la ștoarfe, la românce, când le poștea cu Mirko și cu Xhaferi. Odată una a plâns, i-a zis: „De ce, mă, mă umilești tu așa?“ Nici el nu știa de ce. A bătut-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
subiectivism), au întotdeauna parte de un destin ironic, aceasta este, de fapt și de drept, condiția ingrată a artistului - lupta permanentă împotriva ironiilor nenumărate pe care le introduce în viața lor, cu o perseverență aproape diabolică, infatuatul domn Destin. Iată cruda realitate, iar excepțiile, așa cum se spune, confirmă doar regula. Ușa decupată în mijlocul bibliotecii se deschise ușor și un bărbat înalt, puțin adus de spate, cu părul alb, lăsat să crească un pic mai lung decât ar fi trebuit, intră în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în ozoare, realizat din țesătură. Pe cap, purtau o căciulă țuguiată, rotundă sau mocănească din piele neagră sau brumărie de miel. În picioare, aveau ciorapi împletiți din lână țigaie (albă), neagră sau din culori amestecate. Opincile erau confecționate din piele crudă de porc. Iarna, peste ciorapi (colțuni) purtau oghele tot din țesătură din lână dată la chiuă. Portul femeiesc. Mult mai împodobite în comparație cu cele bărbătești, costumele femeiești alcătuiesc o gamă largă de tipuri ornamentale. Portul femeiesc se diferențiază de la un anotimp
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din final din Iacob, de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și aceste amintiri să nu se șteargă cu ocazia vizionării celui mai prost film al regizorului.
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
circuit doar de cîțiva ani, este un spațiu care respiră altfel. Aș îndrăzni să spun, ca orice spațiu în care intimitatea devine protagonist. Teatrul de cameră impune o regie bazată, aproape exclusiv, pe arta actorului. Apropierea spectatorului de jocul actorilor, crudă, într-un fel pentru artiști, și extrem de solicitantă, impune și alte reguli, alt tip de rostire, de relație. Aproape tot ce am văzut aici - șansa mea! - m-a bucurat. De pildă, O, ce zile frumoase!... cu o artistă extraordinară ca
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
fond, abisală, eternă, între călău și victimă". Jiquidi îi domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
prefață de Eugen Simion, și Panait Istrati, cu Chira Chiralina. Alături de acești prozatori sunt cuprinși doi critici: Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (ediția a V-a, text integral), prefață de Antonio Patraș, și Nicolae Manolescu, Andersen cel crud și alte teme, cu o prefață de Andrei Terian. În afara colecției a apărut spre sfârșitul anului 2007 Jurnal secret. Noi dezvăluiri de Alex Ștefănescu. Mai recent, colecția Scriitori români s-a extins și spre poezie, editând în 2007 trei volume
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
dezinvoltură artificialitatea joacă cinstit, permițând privirii să le descompună și consumând astfel, până la capăt, ideea de obiect. Căci "marea farsă e atunci când unul-și-același se crede unul-și-același, de fapt o imitație a celui ce fusese unul-și-același"; cu alte cuvinte, din jocul crud al identităților și diferențelor, tot ce rămâne este spectacolul exasperant al măștilor care ascund alte măști. Timpul "reprezentației" nu are nimic de-a face cu o cauzalitate exterioară, con-for-mân-du-se principiilor simultaneității paradoxale: "Nunta a fost azi, dar totuși ea a
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
toate acestea istorii. Am fost exploatat. Datorită lipsei mele de experiență, naivității. Am învățat o meserie, dar desigur că nu poci aduna de la bun început. în epocă, când am început să vă trimit câte ceva, agonisisem și eu ceva. Dar soarta crudă mi-a scos în cale pe cineva. îl cunoști și tu: un avocat BARAFF din București. Mi-a fost recomandat călduros de alții și i-am încredințat TOT CE AVEAM și TOT CE AM PUTUT îMPRUMUTA, ca să facem o afacere
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
adesea drept garant. Nu mai puțin modernistă este și atitudinea poetului în fața orașului și, în genere, a civilizației și ordinii burgheze. Ilustrativă, chiar emblematică în acest sens este Capra cont-em--porană: Capra mănâncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat încă iarba artificială / deși mai știe câte ceva despre păduri. / Statuia
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]