1,114 matches
-
de gripă ce se abătea în egală măsură asupra prietenilor și dușmanilor. Ceea ce-mi fusese destul de des evocat de mama, podidită de lacrimi, ca o pierdere a cărei durere nu avea să dispară niciodată putea fi confirmat de conținutul cufărului: celor trei nu le-a fost dat să împlinească ceea ce începuseră din vocație și înzestrați cu diferite grade de talent. Legată cu câte o panglică de mătase în trei grămăjoare diferite, moștenirea lor vorbea limpede: fratele mijlociu, Paul, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și înzestrați cu diferite grade de talent. Legată cu câte o panglică de mătase în trei grămăjoare diferite, moștenirea lor vorbea limpede: fratele mijlociu, Paul, voia să devină pictor și-și încercase talentul în culisele unor montări de teatru. În cufăr am găsit schițe colorate pentu decoruri și costume pentru opera Freischütz sau pentru Olandezul zburător. Dar se poate să fi fost și Lohengrin, căci desene ale unei lebede ca vehicul potrivit pentru scenă îmi stau înaintea ochilor și insistă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numele lui, poeme cu mai multe strofe, plăcut rimate: o duzină bună de poezii închinate primăverii și toamnei, una de Ziua Morților și una de Crăciun, pe care eu le-am găsit acum, adunate ca tăieturi din ziare, în acel cufăr ce a devenit călăuzitor pentru mine - așa a evaluat mama mea, peste ani, această descoperire. Și, deoarece și fiul ei era tentat să considere acest indiciu ca fiind important, pe la mijlocul anilor ‘60, când, după o mult prea lungă trudă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de țânțari. Mai târziu își va afla refugiul acolo, asemenea mie, Oskar Mazerath, înainte să fi fost urmărit și supus la cazne de către copiii din vecini. De acolo exersa cântatul cu efecte la distanță; pentru mine, însă, a devenit important cufărul supraviețuitor. Văd petele de soare pe pielea lui jupuită. Nu, nu a existat nici un porumbel al cărui uguit să-mi atragă atenția. Mie și numai mie mi-a revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veșnic vesel -, urmam o linie aeriană spre Undeva, așa cum, zburând înapoi, încerc acum să aterizez cu precizie acolo unde nu mă așteaptă nici un rest, nici un fotoliu scâlciat, nimic concret și palpabil. Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii. Dar nu a rămas nici o jumătate de vers din primele poezii, nici o pagină din singurul capitol al romanului despre kașubi. Nici măcar unul dintre desenele sau acuarelele tulburi-fantastice ori urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreo asemănare cu răs-decorații eroi de război, de pildă locotenent-căpitanul Prien ori pilotul de vânătoare Galland, chiar dacă amândoi mi se păreau exemplari. Ce ar fi dacă...? Pe cât de inutile, pe atât de încăpățânate sunt speculațiile ce se hrănesc din conținutul cufărului pierdut. Care dintre obiectele din cutia de Persil în care, înainte de evacuarea forțată, mama a împachetat ustensilele fiului și pe care, în graba plecării, a uitat-o, ar putea, șoptind așa, pentru sine, să dea ceva în vileag? Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păsa de nimic. Unul ară cu o vacă înhămată la plug. În urma plugului, ciori. Apoi, din nou, văd convoaie de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți care trag sau împing cărucioare supraîncărcate. Pe cufere și boccele șed copii care vor să-și salveze păpușile. Un bătrân trage un căruț în care doi miei vor să supraviețuiască războiului. Colecționarul de imagini vede mai mult decât poate să rețină. În timpul unei pauze, din nou în retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, după propria sa mărturisire, era și grăjdar, și hoț mi-a picat greu la stomac. Cu sinceritatea ce mă caracterizează, mi-am Îngăduit să Îmi exprim elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arbitrar. N-am să uit niciodată duelul: plebeul Împotriva omului de lume, hrăpărețul Împotriva indiferentului, jidanul contra arianului. Un tablou prețios pentru galeria din mintea mea. Încercând să-și ia suprema revanșă, Goliadkin părăsește brusc vagonul-restaurant. Se Întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitație de crocodil. Scoate un etui și-l pune pe masă. Îmi propune să joc cei trei sute de pesos pierduți pentru diamant. Nu-i refuz ultima șansă. Fac cărțile; am full de ași; arătăm cărțile; diamantul prințesei Fiodorovna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strașnica mașinărie -, am aprins În șemineul din dormitor-biroul meu un rug poștal fulger. Dar stați să vedeți: câinii polițiști au sărit ca arși de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar și poate că i-am făcut cu ou și cu oțet În forul meu interior. Dar de-acuma mi s-a risipit euforia: nu scap de nici o culoare de indivizii ăștia atât de urâți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare de putrefacție. Pentru că prezența cufărului Îl dădea de gol, Fang She mi-a mărturisit că cei paisprezece ani petrecuți În această republică paradisiacă abia de făceau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare de putrefacție. Pentru că prezența cufărului Îl dădea de gol, Fang She mi-a mărturisit că cei paisprezece ani petrecuți În această republică paradisiacă abia de făceau cât un minut din tortura cea mai neîndurătoare, și că obținuse de la consulul nostru un bilet de Întoarcere, dreptunghiular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dea binețe două surprize: prima, că n-a dat de Fang She; a doua, că a dat de Nemirovsky. El i-a istorisit că niște neguțători din mahala văzuseră cum Fang She urcase Într-o birjă trasă de cai un cufăr și apoi propria-i persoană, și fugise spre nord În nu prea mare grabă. Cei doi l-au căutat În zadar. Apoi s-au despărțit: Tai An s-a dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am căutat. I-am cerut consulului nostru să mă repatrieze și i-am dat doctorului Shu T’ung vestea călătoriei mele. Cum era de așteptat, el i-a Împărtășit-o fără Întârziere lui Tai An. M-am dus, am lăsat cufărul pe Yellow Fish și m-am Întors acasă. Am intrat prin maidan și m-am ascuns. După un timp, a sosit Nemirovsky; vecinii vorbiseră despre plecarea mea. Apoi, și-a făcut apariția Tai An. Cei doi s-au prefăcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl așteaptă tresele de sergent. L-a găsit pe Weiskopf În pat cu o roșcată de cincisprezece ani. Fata a spălat imediat putina. Jack l-a pocnit cu pistolul pe Weiskopf, apoi i-a răsturnat canapeaua și a găsit un cufăr plin cu jointuri și pilule de benzedrină. Le-a luat cu el, cu gîndul să-i vîndă lui Mickey Cohen tot rahatul ăla. Welton Morrow i-a oferit aranjamentul cu securitatea. Jack a acceptat. Karen Morrow a fost trimisă urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
securitatea. Jack a acceptat. Karen Morrow a fost trimisă urgent la o școală cu internat. L-au făcut sergent, Într-adevăr. Pe Mickey C. nu-l interesau drogurile; doar heroina, Marea H, reușea să-i stîrnească interesul. Jack a păstrat cufărul și a Început să consume pastilele ca să reziste În lungile nopți de stat la pîndă. Linda, cea de-a doua nevastă, și-a luat zborul cu unul din informatorii lui, un trombonist care vindea marijuana pe șest. Atunci Jack s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pastilele ca să reziste În lungile nopți de stat la pîndă. Linda, cea de-a doua nevastă, și-a luat zborul cu unul din informatorii lui, un trombonist care vindea marijuana pe șest. Atunci Jack s-a aruncat cu patimă asupra cufărului, amestecînd amfetaminele cu opiaceele și cu whisky, Înjumătățind numărul traficanților cunoscuți și devenind OMUL, inamicul public numărul 1 al tuturor „jazziștilor“ din branșă. Apoi a venit ziua de 24 octombrie 1947. Stătea Înghesuit În mașina lui, pîndind În parcarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și doamna Scoggins În Iowa, să fie incinerați. Sergentul Jack Vincennes a ieșit basma curată, ba și cu articole elogioase În ziare. Rănile i s-au vindecat. S-a lăsat de băutură. A renunțat la droguri. A aruncat la gunoi cufărul. A Început să marcheze În calendar zilele de abstinență. A pus În practică Înțelegerea cu Sid Hudgens, consolidîndu-și renumele de celebritate locală. I-a făcut servicii lui Dudley Smith. Domnul și doamna Scoggins Îi incendiau visele. A crezut că băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a elogiat pe inspectorul Exley și s-a făcut ecoul solicitării lui: cetățenii care dețineau informații despre Atherton erau rugați să vină să depună mărturie. Ray Dieterling l-a vizitat pe Douglas. RămînÎnd singur În camera lui, a descoperit un cufăr plin cu păsări măcelărite și degetele unui copil, Împachetate În gheață uscată. A știut pe loc. Și s-a simțit răspunzător. Obscenitățile lui degrabă aducătoare de bani creaseră un monstru. L-a interogat pe Douglas și a aflat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
povestite, să le limpezească ori chiar să le nege, până când faptele vor fi căpătat conturul dorit, nu întotdeauna cel mai nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o piardă, absolut convinsă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că va mai avea nevoie de ea, apoi, cu ajutorul menajerei, pe care a pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-acuma, care tot întrebau unde ne ducem, unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tatălui lor gemetele și vorbele care o fac roșească numai când și le amintește. Din cauza asta a plecat. Și pentru că tărăgăna lucrurile, iar procesul nu mai ajungea la capăt. Cineva trebuia să taie nodul gordian. Nu s-au oprit, târând cufărul și geamantanul după ei, decât la casa bătrânească din marginea Buzăului, pe care n-o mai văzuse de pe vremea războiului, dar rămăsese scăldată în același parfum știut de meri și lumină fierbinte. A fost uimită până și ea însăși când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o. N-a trebuit să aștepte mult. Au chemat-o mai întâi cu telefonul, la câteva zile după aceea a venit și scrisoarea, dar ea a mai lăsat să treacă alte câteva zile înainte de a îndesa din nou veșmintele în cufăr și în geamantanul legat de-a curmezișul cu o curea și de a lua drumul înapoi cu trenul și cu tramvaiul. Copiii fiind la mijloc, pe care era clar că îi vor lăsa în îngrijirea ei, judecătorii hotărâseră să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părea totuși să-i placă. Dar își dorise câteva obiecte, mobile și bibelouri sclipitoare și îl convinsese pe profesor să i le dea. Când a descuiat, pătrunzând în salonul mare în care se așternuse deja praful, dând drumul cu zgomot cufărului și geamantanului uzat, a avut mai întâi un sentiment de gol, de lipsuri foarte concrete și doar pe urmă a văzut câte lucruri frumoase dispăruseră, în afara cărților, transportate în parte încă de dinaintea plecării ei. Ar fi trebuit să o cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]