3,596 matches
-
dar fiindcă ținem atâta la stil, ne ridicăm de la masă, ne înălțăm deasupra încăperii, mai apucând să-l vedem pe Ramza-pașa descoperind în ciorba de potroace un cui de opșpe, plutind deasupra palatului, mai sus, tot mai sus, vedem Iașii cufundați în întuneric, drumurile hrintruite ale Moldovei, o mănăstire, un codru, un mic foc de tabără unde șed doi haiduci cu niște tîrsoage de barbe cât badanalele mărturisindu-și unul altuia păcatele, urcăm, urcăm mereu, rămânând o clipă la înălțimea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau haotic tineri obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde din nou în oaza lui de liniște unde patronau buna înțelegere, căruntețea și lina apropiere a marelui repaus. Episodul 169 A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de viclenie și seninătate, cum, vorbind de personalitățile laice ale lumii, numai la Churchill am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această parte a poveștii noastre, papa Grigorie al XV-lea se plimba cufundat în gânduri pe una din aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de statură, cu păr rar, cu nas mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această parte a poveștii noastre, papa Grigorie al XV-lea se plimba cufundat în gânduri pe una din aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de statură, cu păr rar, cu nas mic, răsucit ștrengărește spre cer, ci aburoase reverii ce se apropiau ușor de pragul somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândul că ar putea fi legat de mâini din nou îi dădea fiori. La rândul său, Gacel Sayah, rezemat de peretele negru de stâncă, cu arma pregătită și cu urechea atentă la tot ce se petrecea în jur, se uita cufundat în gânduri la tinerelul cu trăsături delicate și pielea albă, și se întreba din ce motiv absurd se afla în acel loc îndepărtat și ce șanse de supraviețuire ar avea dacă l-ar lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că or să-l asculte? Nu știu - replică celălalt. Singurul lucru pe care-l știu e că acum trebuie să stăm liniștiți și tăcuți, ca să nu ne consumăm energia, pentru că, la urma urmei, aici energia înseamnă întotdeauna apă. Așa încât se cufundară într-un soi de profundă letargie, la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-o mai găsești. Dacă nu ne-om ajuta noi Între noi că sîntem vecine, de, de la alții... eh, am plecat. Ce greu Îmi vine să mă desprind de aceste rînduri măcar și pentru o clipă. E ca și cum aș fi cufundată Într-un vis captivant și cineva mă trezește brusc cu un pumn și mă aduce la realitate. Poate că sînt nedreaptă. Doamna Oprișan e foarte săritoare, dar uneori mă exasperează cu atențiile. Are ceva de ventuză, vrea să mă absoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Domnul D. Cred că prin comparație am fost tentat să-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ați spus tot ce știți? Am dat din cap. —E doar o presimțire. Credeți-mă, dacă știam ceva concret aș fi fost mai mult decât bucuroasă să vă spun. Probabil și-a dat seama că spun adevărul, pentru că s-a cufundat relaxat în scaun. —Ei bine, în cazul acesta... a început el. — Nu mai e nimic de adăugat, am terminat eu fraza. M-am ridicat și mi-am pus jacheta. —îmi pare rău că v-am făcut să vă pierdeți timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ghivece care atârnau de streașină. Afară era un semn care ruga clienții să părăsească pub-ul în liniște și să nu deranjeze vecinii. Am luat-o ca pe un semn să nu te ușurezi pe gardurile din jur. Strada era cufundată într-o atmosferă de sătuc, cu câteva magazine vizavi de pub și o cutie poștală în fața lor. Am comandat o votcă dublă cu tonic și am luat-o afară. Nu era chiar sezonul pentru terasă, dar înăuntru era prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
însele. Ceva se-ntâmplă însă, iată, în sfârșit! În exact clipa în care negura pare să-mi cotropească pe deplin și definitiv sufletul, ceva se întâmplă! Cum de se poate? Cum de mai este posibil?! mă întreb nedumerit, de vreme ce mă cufundasem atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii civilizației, aflată în inimile noastre, iar eu simt, în sfârșit, poate pentru prima oară... simt că în această seară istorică a universului, destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
n-a reușit să se afirme până la revoluția din 1917 și care a fost risipită în exil de evenimentele care au urmat acestui an. Refugiul a redus la neant unele promisiuni, a întârziat intrarea în literatură a multor talente, uneori cufundând debuturi fericite în tăceri definitive, ca în cazul prezumtivului autor al romanului de care ne ocupăm. Și, cum spuneam, această tăcere n-a fost ruptă de nici unul dintre presupușii autori, deși cu toții ar fi avut timp și motive destule să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când am ajuns în dreptul ei și când, dând s-o depășesc, m-am cufundat într-un troian de zăpadă, fata s-a uitat spre mine, privirile noastre s-au întâlnit și și-au zâmbit. Unde să găsești gravitatea și puterea de a trece înainte fără un cuvânt când cineva îți zâmbește și cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întunecată și mă uit curios la umbra capului meu care trece granița neagră și se rostogolește pe mijlocul trotuarului. Eu însă nu văd luna. Doar când ridic ochii, o zăresc fugind peste ferestrele etajelor superioare și scânteind verde în geamuri. Cufundat în sine, nu dau atenție străzilor pe care merg; trec de la una la alta condus de instinct când, deodată, observ că mă apropii de poarta casei în care stă mama mea. Apuc de inelul care se bălăngăne zgomotos, deschid portița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-am Îndrăznit nici să respir. După puțin timp Își ridică privirea și-mi zîmbi. — Vorbesc de cincizeci și cinci de ani În urmă, ce mare lucru. Însă, dacă e să fiu sincer, nu trece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și am adormit gîndindu-mă la inspector, la Fermín și la ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol și am văzut că tata se retrăsese În camera lui cu deșteptătorul cel nou. Apartamentul era cufundat În beznă, iar lumea Îmi părea un loc mai obscur și mai sinistru decît mi se păruse cu o noapte În urmă. Am Înțeles că, În fond, nu ajunsesem niciodată să cred că inspectorul Fumero ar fi fost real. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru totdeauna, Penélope 17 Cuvintele Penélopei Ayala, citite și recitite În acea noapte pînă cînd le-am Învățat pe de rost, au șters dintr-o dată gustul amar cu care rămăsesem după vizita inspectorului Fumero. După ce mi-am petrecut noaptea veghind, cufundat În acea scrisoare și În glasul pe care Îl intuiam În ea, am ieșit din casă odată cu ivirea zorilor. M-am Îmbrăcat fără să fac zgomot și i-am lăsat tatei un bilet pe comoda din vestibul, spunîndu-i că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ajutor, apoi cu pumnul ridicat -, tehnologiile din ce în ce mai ucigașe și mai selective, războaiele tot mai pline de cruzime, mizeria morală a celor înstăriți, zăpăceala provocată de autosupraveghere și de clonare, toate acestea vor trezi într-o bună zi chiar și spiritele cufundate în somnul cel mai adânc. Dezastrele vor fi, o dată în plus, cei mai buni avocați ai schimbării. La fel ca la sfârșitul fiecărui mare război, se va vorbi atunci, încă o dată, despre necesitatea de a învăța din lecțiile trecutului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fost prea ușor să ies din scenă cu toată demnitatea și aș fi dat nu știu cât să nu fi avut ghinionul de a mă întoarce la Londra înainte de a-și fi rezolvat dna Strickland situația. I-am aruncat o plivire. Părea cufundată în gânduri. Curând a ridicat ochii spre mine, a oftat din rărunchi și mi-a zâmbit: — Totul a, fost atât de neașteptat. Eram căsătoriți de șaptesprezece ani. Nici nu mi-am închipuit vreodată că Charles e genul de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit să observi că până și în starea aceea de slăbiciune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mi-a spus sora. Era prea obosit ca să mai plângă. Zăcea inert pe spate de parcă i-ar fi pierit vlaga din mâini și din picioare, și curând am observat că a adormit. Era primul somn natural în care se cufundase de o săptămână încoace. Natura uneori atât de crudă se arată alteori îndurătoare. L-am învelit și am stins lumina. Dimineața când m-am trezit, mai dormea încă. Nici nu se mișcase. Avea încă pe nas ochelarii cu rame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada din mâna unuia din oameni și Își croia drum secerând plantele cu avânt, cufundat În apă până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]