2,064 matches
-
enigmatică ce emerge la nivelul corpului sau doar acțiunile biologice și psihologice ale corpului. După eliminarea tuturor elementelor care nu sunt specifice ego-ului se realizează o identitate între acesta și cogito. "Dar ce sunt eu, prin urmare? Un lucru ce cugetă. Ce este acesta? Unul ce se îndoiește, înțelege, afirmă, neagă, vroiește, nu vroiește, todeodată imaginează și simte"147 (Sed quid igitursum? Res cogitans. Quid est hoc? Nempe dubitans, intelligens, afirmas, negas, volens, nolens, imaginanas quoque, et sentiens)148. Noua delimitare
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
limitelor ce există în cunoaștere. Cogitatele sunt integrate la nivelul ego-ului, făcând subiectul noii realități ce era construită. Ego-ul se manifestă ca parte integratoare a creației și tot ceea ce există se manifestă doar ca parte integrantă a acestuia. Ceea ce este cugetat se manifestă ca formă a creației, necogitatele fiind exterioare acesteia. De aceea este important să facem distincția între certitudine și cogitate. Doar despre cogitate putem spune dacă sunt sau nu sunt certe. Ele constituie cele două forme de manifestare pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
doar ca dubitate, reprezintă forme ale adevărului pe când cele aflate încă sub spectrul dubito-ului reprezintă incertitudinea. Certitudinea este reprezentată până acum de manifestarea autoreflexivă a ego-ului și componenta fundamentală a acestuia cogito-ul: "Mă simt încredințat că sunt un lucru ce cugetă"151. Separarea cogitatelor certe de cele incerte este realizată prin intermediul regulii simplității: "mi se pare acum că pot stabili drept regulă generală cum că e adevărat tot ceea ce percep în chip foarte limpede și distinct"152. Regula este manifestarea cogito-ului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vorbă . -Ei? Zice vrăjitoarea. Iar omul mărunțel stă și tace. Vrăjitoarea dispare. Atunci omul mărunțel a început să plângă și să-și roadă unghiile. Mai întâi și-a ros toate unghiile de la mâini, si apoi pe cele de la picioare. Cititorule, cugetă la basmul acesta, pentru că și tu s ar putea să ai necazuri! ”Basm”, de Daniil Harms m-a impresionat de la prima lecturare; un lucru cert e că o cere stăruitor și pe a doua, după cum, cu sigurantă ați observat. Contrar
Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
subiectivă. La acest înțeles a contribuit din plin filosofia lui Descartes (1984Ă cu a sa metodă a îndoielii ontologice, care consideră că, dovada certitudinii existenței se găsește la limita cugetării subiective; omul nu se poate îndoi de existența sa, de vreme ce cugetă. În secolul XX Husserl a dezvoltat amplu o teorie filosofică a „subiectivității transcedentale” (Husserl, 1994Ă. Wittgenstein (2004Ă susține că perspectiva trăirii subiective nu e primară, ci secundară, fiind mediată de limbaj și de „formele de viață” sau cel puțin intens
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
gândirea contemporană a început să dea o anumită interpretare problematicii carteziene a relației dintre gândire și lumea negânditoare. Cogitația carteziană a evoluat, sub aspectul sensurilor spre conceptele de „gândire”, „conștiință”, „rațiune”. Rațiunea ca raționare se corelează, desigur, cu individul care cugetă, dar ea este concepută și ca o entitate sau un principiu supraindividual (suprapersonală, fel în care a fost interpretată în secolul al XVIII-lea, denumit și Secolul Rațiunii. În această perioadă s-a vorbit mult despre variate „ființe raționale posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care considerați că aveți nevoie; 10Ă Creșterea continuă a cantității de informații, diversitatea situațiilor din viața concretă, schimbările constante la nivel socio profesional sunt factori care au dus la necesitatea extinderii duratei învățării de-a lungul întregii vieți. 72 Să cugetăm împreună ! 9 Nu spune niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem". (Nicolae Iorgaă 9 Înțelepciunea zice: nu Ți-a izbutit un lucru, fă altul. Atâta mângâiere să ai. (Nicolae Iorgaă 9 Nu părăsești un ideal fără să-i
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
te, floarea se afl( ling( el". Acesta este (i motivul pentru care cei doi Borges fac un schimb de bani (ntre ei, (ncît Borges r(mine (n min( cu o bancnot( datat( 1974 (spre surprinderea să): "Cel(lalt Borges" dispare. Cugetînd la cele (ntîmplate, autorul va g(și (n cele din urm( cheia (ntîmpl(rîi: "(ntîlnirea a fost real(, dar Cel(lalt a stat de vorb( cu mine doar (n vis (i a(a se face c( m-a putut uită
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Lâng-un ceaslov de la străbuni Discret am tras și draperia de brocart în vatră tăinuiesc stol roșu de cărbuni Gutui de aur aromesc neîncetat Ne-om spovedi iubirile de anii-buni Un sfeșnic de argint am așezat Lâng-un ceaslov de la străbuni. Vom cugeta adânc, în miezul nopții, Mă vei privi cu ochi de chihilimbar, Povețe îmi vei da, de mersul sorții, Bătrâne nobil, uitat de vreme, în Cotnar. Un sfeșnic de argint am așezat. VALERIU CERCEL S a născut la 4 mai 1950
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
despre Cotnari apare și în carte. Autori celebri, autori uitați, toți s-au întrecut să înalțe ode licorii cu luciri chihlimbarii. Pentru că Domnia este și un excelent memorialis t. „Cu vinul petrec/ Și astăzi, și mâine,/ Guvernele trec/ Cotnarul rămâne...”, cugeta poetul Cătălin Bordeianu. Un alt autor al vremii, Vasile Pintilie, suspina: „Când sufletul mi-e pus pe jar/ Și vinul dulce pare-amar/ Mă-ntorc cu gândul la Cotnar”. La lansarea cărții (care a avut loc la producător, în prezența a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și fără păreche în eternitate. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice; dar tovarășii săi își u rmau cal ea, nepăsători. Dădu și el pinteni calului, înțepat în inimă de o nemulțumire. Apoi se mângâie, cugetând că-i obosit și l așteaptă, la capătul acelei cărări cotite, odihna. în fruntea șiragului, dumnealui șătrarul, pătruns de puterea miedului și de umezeala caldă a contă șului, s e aplecase cu totul înainte și abatele nu mai avu îndoială
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de strălucire a luminii de sus revărsată peste lume, dar și un apel, o chemare, o atracție permanentă a lucrurilor cătră obârșia lor comună de dincolo de timp și spațiu” (Ibid). Cugetând asupra frumuseții de origine divină a cosmosului, Nichifor Crainic ajunge în situația să-și precizeze poziția față de conceptul de Sofia, atât de frecvent și de mult discutat în teologia rusească contimporană. Evitând construcțiile fantastice ale unora din acești teologi în legătură cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a contemplației”. (Op. cit. pg. 233). Meditația, în special, este o mișcare întreită a spiritului nostru: întâia e în afară spre un obiect, a doua e o retragere spre interior și a treia e o adâncire circulară în Dumnezeu. De pildă cugetăm întâi asupra unui precept evanghelic, ne coborâm apoi în sufletul nostru pe care îl găsim atât de departe de idealul cerut prin acel precept și în sfârșit ne înălțăm cugetul spre Dumnezeu al cărui ajutor îl avem. Meditația înscrie o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
funcția voirii, inteligența tot cu funcția cugetării. Faptul însă că rațiunea individuală înălțată în Hristos e capabilă să recunoască adevărul, iar adevărul e unul, face ca rațiunile individuale ridicate toate în Hristos să ajungă la o unitate. Fiecare rațiune individuală cugetă acum astfel încât poate fi socotită ca un organ al rațiunii universale. Ea s a împletit intim cu Logosul, rațiunea tuturor lucrurilor. „A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unul, face ca rațiunile individuale ridicate toate în Hristos să ajungă la o unitate. Fiecare rațiune individuală cugetă acum astfel încât poate fi socotită ca un organ al rațiunii universale. Ea s a împletit intim cu Logosul, rațiunea tuturor lucrurilor. „A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot modifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit omenesc” (Modul teandric). Expunerea aceasta nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
continuă, în consecință logică, cu împlinirea ci în perfecțiunea divină. Să observăm că în domeniul autonomiei chiar, deficiența rațiunii, dacă nu e proclamată în principiu, e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin practica, dincolo de dialectică, extazul ca să poată ajunge la o cunoaștere mai esențială. De asemenea în doctrina stoică, ce poate fi logosul seminal menit să fecundeze rațiunile individuale decât recunoașterea tacită a incapacității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la Hegel, la Marx ori la Bergson nu înseamnă același lucru? Și ce e oare autoritatea fiecăruia dintre acești filosofi, primită de unii, respinsă de alții, decât semnul durerosului relativism în care se zbuciumă gândirea autonomă? Modul creștin de a cugeta înfrânge acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unii, respinsă de alții, decât semnul durerosului relativism în care se zbuciumă gândirea autonomă? Modul creștin de a cugeta înfrânge acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot unifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit modern. Năzuința ce stă la temelia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăgea din el consecințe etice pentru viața practică. O filosofie însemna astfel o concepție în funcție de viață, ale cărei reguli practice le urma un grup oarecare de oameni. Filosofia modernă a pierdut această funcție vitală, căutând mereu normele după care să cugete. Socrate a murit consecvent cu filosofia sa. Plotin a trăit consecvent cu a sa. Seneca s-a sinucis practicându-și principiile. Nici un filosof modern nu consecvent cu principiile pe care le afirmă, în frunte cu Schopenhauer, care nu s-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anorganică se transformă sua sponte în materie vie. Dar cum lucrul acesta e imposibil de demonstrat științific, ipoteza generației spontanee rămâne o simplă fantezie. Și tot astfel, dacă ni s-ar demonstra cazul unei maimuțe transformată în om care vorbește, cugetă și creează cultură, atunci ipoteza transformismului ar deveni un adevăr științific. Cum lucrul acesta e o imposibilitate, transformismul rămâne o simplă fantezie. Relativ la originea lumii și a vieții, știința nu va putea spune niciodată vreo afirmație exactă, de vreme ce nu există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensibile e suspendarea gândirii noastre logice în momentul când, prin simțuri, luăm contact cu obiectul frumos. E tocmai calitatea obiectivă, intrinsecă, a frumuseții, care provoacă această suspendare, această întrerupere a gândirii logice. Izbiți de strălucirea obiectului, în momentul acela nu cugetăm, ci simțim, trăim sau gustăm frumusețea ce se revelează ochiului sau auzului. Spiritul nostru, liber de orice activitate logică, trăiește din plin bucuria nobilă, înălțătoare a revelației acesteia, fără gând, fără cuvinte, fără intenții, fără nici un interes, ci numai prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeiesc. În flacăra inspirației, spiritul omenesc se dilată pentru a se asimila conținutului revelat, fiindcă acest conținut însuși e proporționat de Dumnezeu pe măsura desăvârșitei înțelegeri a omului duhovnicesc. Ideile revelate se informează în spiritul hagiografului care, primindu le, le cugetă în același timp fără să le altereze, fiindcă întreaga lui ființă a devenit teomorfică în acel moment. Om prin natură, hagiograful e supranaturalizat prin har și în această sublimă ridicare, cuvintele alese pentru a înveșmânta ideile revelate aparțin unei îndoite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
n-o tăgăduiește, dar prin același Damaschin învață că partea irațională din noi ne pune în comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant al virtuților, cucernicja”.(Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 102.) „Locul” religiei, prin urmare, în ființa umană e spiritul rațional, prin care ne deosebim de celelalte făpturi, iar nu inconștientul nerațional, prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceva din însăși esența chestiunii, sperăm totuși că elementele puse la contribuție ne ajută să înțelegem deosebirea pe care o simțim dintre sublimul artistic și sublimul religios. În ordinea logică, ea corespunde deosebirii dintre metafizică și teologia revelației. Filosoful însă cugetă universalitatea lucrurilor. Artistul se adâncește în ea prin contactul afectiv al intuiției estetice. Și precum metafizica e schița logică naturală a adevărului revelat, tot așa plăsmuirile artei schițează sublima experiență a contemplației mistice, și preînchipuie în aparențe fermecătoare frumusețea transcendentă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce suie într un avânt universal spre Sfânta Fecioară și spre Sfânta Treime din planul suprem al icoanei. Cine adâncește sensul atotcuprinzător al acestei arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem, în aceste ultime capitole, la întrebarea pe care am rezervat-o și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]