3,849 matches
-
de firea rațională, sunt ei înșiși iraționali, ca si patimile care îi stăpânesc. Cei ce nu au acest discernământ natural, posedă o cunoștință deșartă, potrivnică credinței, care este goală de orice grijă după Dumnezeu și aduce o neputință rațională în cugetare, punându-o sub stăpânirea trupului. Sfântul Maxim Mărturisitorul numește acest discernământ natural -dreapta judecată. La ea, mintea ajunge prin făptuire sau prin practicarea virtuților. Dreapta judecată duce la puterea de deosebire a virtuții de păcat. Sfântul Isaac Sirul arată că
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
patimi și fără experiența virtuților creștine, nu există cunoaștere adevărată. Părinții răsăriteni au subliniat permanent faptul că actului de revelare, descoperire ori deschidere spre comunicare și comuniune a lui Dumnezeu, ființa omenească trebuie să-i răspundă și ea prin smerita cugetare, prin "renunțarea la mândria de a-L cunoaște prin noi înșine". Prin această atitudine smerită, ne înălțăm la cotele cele mai înalte ale umanului, ale eticului, până la hotarul dintre mărginea firii umane și lucrarea harului dumnezeiesc. Dinamica vieții duhovnicești se
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
pe sine. Progresând prin cunoașterea de sine, el trăiește și mai intens iubirea și viața dumnezeiască, pentru că se vede ca chip, ca persoană în comuniune cu Dumnezeu". Cuviosul Nichita Stithatul consideră că a cunoaște pe Dumnezeu, prin rugăciune și smerită cugetare înseamnă, de fapt, a fi cunoscut de Dumnezeu și a ne fi recunoscute eforturile noastre, pe care Dumnezeu le încununează cu descoperirea și cunoștința tainelor Sale, mai presus de fire". În mod paradoxal, adevărata iluminare și adevărata cunoaștere sunt prilej
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > GÂNDURI... Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Text scris de Luciana Cantus: Ai simțit vreodată că îți fuge pământul de sub picioare? Ai avut vreodată sentimentul că întreaga lume se prăbușește
GANDURI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367521_a_368850]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DRUMUL STRĂBUNILOR -ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Drumul străbunilor e-n rădăcini de neam, Rămase pentru tinere vlăstare. Unite-n suferință ca frunza din ram, Menirea vieții va fi
DRUMUL STRĂBUNILOR -ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367789_a_369118]
-
trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi.”( In. 6, 53) Prin urmare, Adevărul este viață, este ființă concretă. Pentru Sfântul Apostol Ioan Adevărul este identic cu viața, cu ființa, el depășește neajunsul cugetării filozofice a lui Aristotel care vedea viața ca o calitate adăugată ființei, nu ființa însăși. Creștinul trebuie să le rostească dintr-o răsuflare pe amândouă. Toată Evanghelia a 4-a, a Sfântului Apostol Ioan autentifică că cunoașterea este „viață veșnică
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
lipsa de mândrie și străpungerea inimii. De remarcat faptul, că în ambele texte nu este pomenită recunoștința ca virtute, dar ea este implicată, cum vom vedea mai tarziu, în cele deja exprimate. În schimb, o găsim adeseori prezentă în alte cugetări ale sfin �ților părinți, gândită în strânsă relație cu alte virtuți. Gratitudinea este descrisă de scrierile Sfântului Maxim, ca fiind o urmare a discernământului, ori a cunoașterii limitelor între bine și rău sau ca mărturisire a acestei cunoașteri ori chiar
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
cunoscut cine le este Paărintele, nu au acționat în consecință, și prin aceasta nu și-au plecat capul înaintea Creatorului, ci s-au dezlipit de izvorul vieții. De asemenea omul, mai material și mai teluric în capacitatea lui actuală de cugetare, ar putea urma aceeași cale spre pierzare. Căci "va zice către Dum �nezeu cel fără trezire și nepăsător: nu vreau să cunosc căile Tale. De �sigur, o va spune aceasta pentru lipsa iluminării dumnezeiești, de care este plin cel părtaș
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
justa funcționare a judecății cugetului nostru, ceea ce pe plan cognitiv este redat de Sfinții Părinți prin "dreapta socoteală"ori "discernământ"sau "darul deosebirii", iar pe plan moral are re �zonanța marii virtuți a modestiei, a smereniei, a discreției. "Fără smerita cugetare, adevărul este orb"- spune Ilie Ecdicul. Căci tuturor virtuților trupești și sufletești, le premerge mila și adevărul, a căror roabă este smerenia și darul deosebirii (dreapta socoteală), care - potrivit Sfinților Părinți - "vine din aceea, și fără de care nici aceea nu
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
luciferice. Nu ajunge numai cunoașterea intelectuală, acea pătrundere a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita cugetare, toate ale noastre sunt deșarte". Iar smerita cugetare ne arată că ascultarea poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la lucrarea Duhului. Nu doar efortul minții noas �tre este lăudabil, ci conjugarea acestui efort cu domesticirea trupului și
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita cugetare, toate ale noastre sunt deșarte". Iar smerita cugetare ne arată că ascultarea poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la lucrarea Duhului. Nu doar efortul minții noas �tre este lăudabil, ci conjugarea acestui efort cu domesticirea trupului și a gândurilor mișcate de vrășmaș. Căci cunoștința simplă
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
restabilire a treptei noastre existențiale) și de exprimare (prin viu grai, rugăciune sau fapte bune) a fericirii de a avea un Tată care este Iubire. Recunoștința conține în sine dinamismul tuturor virtuților, precum este și motorul lor. Ea implică smerita cugetare, discernământul cu �noașterii și viețuirea în sfanta frică de Dumnezeu. Având pururea ca țintă pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, recunoscătorul nu este numai cel ce-L recunoaște pe Dumnezeu ca Stăpan, ci și cel ce-și conduce întreaga
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
cu jertfa lui Iisus Hristos, manifestându-și prin aceasta calitatea sa de sacerdot a lui Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic. Cina euharistică la care mar �tirii sunt chemați este pregătită, drept pentru care ei nu trebuie să o sca �pe. Cugetarea lor era stăpânită de simțul comuniunii și al cuminecării la masa Stăpânului. Pentru un astfel de ospăț euharistic, trupurile lor tre �buiau așezate pe altarul de jertfă, iar, dacă nu mureau acum, viața veșni �că nu mai putea fi răscumparată
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
ceea ce poate avea ea mai intim pentru om. "Părinții, zice Sfântul Grigorie Palama, ne-au învățat să cugetăm despre Dumnezeu trecând mai întâi prin experiența comuniu �nii", întrucât numai această formă de trăire dă voie omului să-și deschi �dă cugetarea spre cel iubit. Acest aspect subliniază faptul că Dumnezeu nu se comportă ca o ființă abstractă, ci ca o persoană care poate și doreș �te să stea în relație cu alte persoane, în comuniune de dragoste. Mai în �tâi Dumnezeu
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
fără de voie”2. „Pentru aceea, ascetica ortodoxă face din răbdarea acestora o adevărată virtute - fiind socotită a șasea în lista tradițională a virtuților, și este pusă în legătură cu smerenia și iubirea, căci scopul lor fundamental este dobândirea smereniei sau a smeritei cugetări - care duce la adevărata iubire de Dumnezeu și de oameni. Înțelegerea adevăratelor dimensiuni duhovnicești ne apropie de ținta vieții creștine, încercarea de a le evita, eschivarea sau aparentul lor refuz, le înmulțesc, împovărându-ne înaintarea” - mărturisește Părintele Ioan Cristinel Teșu
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
ne îndeamnă la o tot mai accentuată pocănță, prin care se restabilește transparența firii noastre în plan duhovnicesc. Prin urmare, încercările au la bază „o judecată dreaptă a lui Dumnezeu”33. Scopul lor general este dobândirea vieții virtuoase întru smerită cugetare. Sfântul Isaac Sirul spune că virtutea este maica întristării iar aceasta naște smerenia, care aduce harul Sfântului Duh 34. Ele sunt un mijloc de verificare a atașamentului ostenitorului față de Dumnzeu sau față de lume și ispitele ei. Celor dintâi, spune Cuviosul
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
necazuri, spune Sfântul Maxim, sufletul se curăță de „murdăria plăcerii și smulge cu totul afecțiunea față de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea față de ele”36. Scopul lor este, așadar, profund duhovnicesc: - evitarea mândriei și dobândirea smeritei cugetări. Ele au scopul de a dobândi conștiința neputinței noastre și conștiința puterii dumnezeiești, de a dobândi simțirea curată, duhovnicească a harului Duhului Sfânt 37. Sfântul Isaac Sirul spune că răsplata nu se dă virtuții, nici ostenelii pentru ea, ci smereniei
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
trup și izvorăște din neliniștea față de cele vremelnice, trecătoare. Cea de-a doua - întristarea după Dumnezeu - este folositoare, mântuitoare, lucrând răbdarea ostenelilor și ispitelor și ducănd sufletul către pocăință. Ea subțiază prin lacrimi iarna patimilor și norii păcatului, liniștește marea cugetării și duce, în final, la restabilirea stării noastre harice naturale, inițiale, de transparență față de lucrarea și conlucrarea cu el. Sfântul Maxim Mărturisitorul mai vorbește depre o întristare interioară și o întristare exterioară sau despre ascunsă în suflet și alta arătată
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
lenea la rugăciune...” 44. Tot Sfântul Maxim împarte întristarea în supărare, necaz, pizmă și milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă este blândețea, rodul ei este iubirea, iar sfârșitul spre care conduce ea este Împărăția cerurilor și bucuria în bunătățile viitoare. Rodul ei este virtutea cea mai înaltă - smerita
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă este blândețea, rodul ei este iubirea, iar sfârșitul spre care conduce ea este Împărăția cerurilor și bucuria în bunătățile viitoare. Rodul ei este virtutea cea mai înaltă - smerita cugetare. Această întristare produce în sufletul credinciosului teama sau temerea. Aceasta este și ea de două feluri: - una curată, a celor drepți, însemnând teama de Dumnezeu. Ea rămâne în veacul veacului și se manifestă prin grija față de curăția și neprihănirea conștiinței
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
patru feluri generale ale părăsirii din partea lui Dumnezeu: - din iconomie, ca prin păruta părăsire cei încercați să se mântuiască; spre dovedire, ca la Iov și Iosif, spre întărire în credință; spre povățuire duhovnicească, ca la Apostolul, ca smerindu-se în cugetare, să păstreze covârșirea harului; spre pedeapsă, spre pocăință 51. Notele specifice, povățuitoare sunt: - ea aduce sufletului întristare multă, o anumită smerenie și desnădejde măsurată. Ea produce în inimă frica de Dumnezeu și lacrimi de mărturisire, îsoțite de dorința de tăcere
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
fără de voie trebuie să privim la sensul lor, profund duhovnicesc, să le privim ca pe lucrări de întărire a noastră. Calea de a scăpa de ele nu este revolta față de lucrarea iconomică a lui Dumnezeu, ci răbdarea lor întru smerită cugetare, cu nădejdea că Dumnezeu știe ceea ce ne este de folos și ne va scăpa de ele, neîncercându-ne peste puterile noastre slăbite de păcat. Ca principiu, ni se recomandă, în necazuri, întoarcerea imediat spre Dumnezeu, cerându-i-se ajutorul Său
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Stăruința în păcat înseamnă, de fapt, o amplificare a suferinței. Sau, cum rezumă Cuviosul Nichita Stithatul, modul de a ne comporta sau conduita noastră morală în suferințe, constă în lepădarea pricinii care a provocat părăsirea și alergarea spre înălțimea smeritei cugetări 79. Orice încercare, care vine asupra noastră trebuie să fie un prilej de adâncă meditație la regresul nostru duhovnicesc, căruia i se datorează și la progresul nostru spiritual pe care îl poate aduce. Tocmai pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
spiritual pe care îl poate aduce. Tocmai pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum Sfântul Isaac Sirul, vorbesc alături de Sfânta Taină a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o meditare neîncetată la judecată, dublate, însă, de o cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a sufletului”, ce constă în „osteneli de bunăvoie
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Babel și adunarea de la Cincizecime: turnul Babel este simbolul amestecării limbilor, al confuziei persoanelor, al ruperii dialogului și comuniunii cu Dumnezeu și între oameni; dimpotrivă, Cincizecimea este simbolul reluării dialogului și a comuniunii personale cu Dumnezeu, al restaurării și unității cugetării și vorbirii omenești. Prin venirea Sa, în mod personal, asupra Sfinților Apostoli la Cincizecime, Duhul Sfânt face din instituția apostolatului o structură eclezială și misionară unică. De altfel, preocuparea Apostolilor este nu numai consolidarea comunității din Ierusalim (predica Sfântului Apostolul
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]