882 matches
-
că vântul Îi flutura prin cămașă atunci când Ben accelera sănătos. Apoi, Rică Olaru a aflat că În unele sfârșituri de săptămână, În camera pedagogului, (fiecare din cei trei pedagogi aveau câte o cameră modestă, cu un pat, dulap, măsuță și cuier, camera În care ei locuiau În cursul anului școlar și pe care o țineau Încuiată mereu), venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a fost acasă la Sascut, arăta chiar și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna Alintei.Aceasta îl mângâie pe urechi și pe urmă,îl expedie în bucătărie. -Să ne facem comozi.E un comutator în dreapta.Cuierul e pe stânga.Perfect.E lumină. Pătrunseră într-o cameră spațioasă,dominată de o bibliotecă modulată și de un tablou în ramă aurie.Tabloul era poziționat deasupra biroului. Emil îl privi atent.Imaginea era compusă dintr-o paletă de culori
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din patru șipci, cu spații Între ele, prinse pe suport de lemn. Acolo
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
va fi cum nu se poate mai bine. Micii ei protejați nu obișnuiau niciodată să se plângă. Casa era inspectată cu regularitate. Prefectul fusese în vizită de două ori și își uitase melonul în hol. Mai era și acum în cuier. Mâncarea era gătită de o doamnă bucătăreasă din localitate - atât mâncarea lichidă, cât și celelalte, felurile de carne sau de pește. Toți cei din Västerbotten, fără excepție, puteau să se simtă ca acasă în privința mâncării. Curățenia și ordinea erau dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îmbrăcată într-o rochie obișnuită, de culoarea sângelui de bou, cu două rânduri de nasturi aurii, iar pe partea stângă avea o broșă de argint care reprezenta un pește, un păstrăv jucăuș sau un lipan. Uniforma ei atârna pe un cuier, lângă ușă. Furunculul pe care îl avusese înainte pe obrazul stâng se mutase acum pe bărbie. îi venea mai bine acolo. înțelegi ce-ți spun? m-a întrebat. Eu nu înțeleg exact ce vreți să spuneți cu „a înțelege“, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prelung se frânse apoi brusc în întunericul ce se prăbușea de sus peste el. 4 Jetul rece de apă îl lovea cu putere, scoțând din el oboseala drumului. Într-un târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aveam nevoie de o ceartă, indiferent de motivul care o aprindea, pentru a clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze. În timpul înveninatei noastre discuții, făcând un gest cu mâna ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-le cu mâinile lui mari, crăpate de muncă, am privit prin locuință. De afară am intrat într-o tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat, am intrat într-o cameră cu un cuier pe un perete în care erau agățate o polcă și un surduc. Lângă perete se afla o laiță acoperită pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care se vedea așternută o saltea cu paie peste care era întins de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ne făceam”? ... Am înghețat și am murit de rușine că mi-a descoperit gândul. Felul în care mi-a vorbit m-a ars. Mai târziu i-am închinat poezia: „ Doamnei învățătoare.” Mereu cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trebuie să te împopoțonezi, să îți legi cu fundițe colorate fiecare deget de la picioare, fiecare deget de la mână, gleznele, urechile, nasul, gambele, sânii, coapsele, coastele, să îți legi cu fundițe colorate fiecare obiect din casă, cana de cafea, ceasul deșteptător, cuierul din vestibul, clanțele de la uși, pachetul de făină din dulapul de bucătărie, colivia perușilor, colivia canarilor, picioarele biroului, vasul toaletei, robinetul căzii de baie, să legi cu o foarte mare fundiță colorată casa cu totul. apoi trebuie să uzi fiecare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele în cuier de fiecare dată când venea de la București în vizită la ai lui. Dincolo de draperia trasă pe jumătate de la capătul holișorului, fereastra umplea sufrageria de un soare galben și cald. Își amintește exact cum erau așezate toate piesele de mobilier și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de culoarea ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
definitiv un ziarist, își va deschide gura lui cea mare. Dar mai știe că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eu am spus că nimic, dar nea Gică a venit la mine și, fără o vorbă, mi-a ars o palmă de mi-a căzut cotorul din mână și m-a luat cu amețeală, a trebuit să mă țin de cuier să nu cad, atunci nea Gică mi-a spus să nu-l mint, că el a auzit fiecare cuvânt, de altfel știe totul despre noi, știe că am vrut să chiulim de la antrenament și a auzit foarte clar și minciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la meci, vor să ne bage în sperieți ca să nu apărăm cum trebuie, i-auzi acolo, cică să evităm contactul cu mingea, spunând asta, nea Gică s-a înfuriat atât de tare, că a răsturnat o bancă, a căzut și cuierul de lângă bancă, de era să spargă geamul, și atunci nea Gică s-a liniștit și a scuturat din cap, să ne fie clar, colonelul a mințit, dacă într-adevăr ar fi avut loc un accident în reactorul ăla, atunci noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Janika, acesta s-a chircit, iar când mingea a ricoșat, nea Gică a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar în loc de minge a nimerit fața lui Janika, și atunci am auzit cum trosnește ceva, în timp ce Janika se izbea de cuier, alunecând apoi, încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era umedă și lucioasă, și atunci nea Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am spus c-am văzut cum mi-a șoptit că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar eu că ba da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și s-a dus la cuier după mătură și făraș, și când s-a întors am văzut că o ureche îi era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
orașul, pentru o clipă am crezut că acolo vrea bunicul să mă ducă, să mi-l arate, unchiul lui Feri fusese o dată înăuntru, când a tras firele electrice, și ne povestise, dup-aia, că înăuntru toate sunt din aur, și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă, și de poarta neagră de fier, fără ca bunicul să încetinească măcar, conducea mai departe, am traversat fâșia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
10 Când mă întorc în redacția de știri, îi găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții ascultă cu gura căscată. Nimeni nu țipă. Henderson mă prinde în timp ce-mi pun haina în cuier și zice: — Ai sunat la Regent-Pacific Airlines în legătură cu păduchii lați? Și-i zic că nimeni nu scoate o vorbă până nu intră pe rol procesul. Henderson zice: — Ca să știi și tu, de-acuma cu mine lucrezi. Duncan nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că trebuie să-i freci la cap pe ăia de la Treeline dacă vrei să faci vreo treabă! Și, cât ai clipi, cât îmi ia ca să străbat coridorul, descântecul mi se derulează în gând, în timp ce-mi culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cred? Poate că cenușiul din oglindă, viitorul, nu-mi este limpede pentru că în momentul ăsta nu mi-e limpede nimic. Și Helen îmi lasă mâinile să cadă. Face un gest larg spre șifonierele neoclasice, spre birourile în stil federal și cuierele în stilul Renașterii italiene și zice: — Păi atunci, dacă realitatea nu e decât o vrajă și tu nu-ți dorești cu adevărat ceea ce crezi că-ți dorești... Se vâră în sufletul meu și zice: — Dacă nu ai liber arbitru... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul în cuierul prezentului. când fiecare ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]