8,716 matches
-
un timp, Petrache a întrebat: E destul de târziu, Costăchele. Nu s-or fi culcat? Nu se culcă ei așa devreme. Când au ajuns la casa învățătorilor, au constatat că lumina era stinsă. Înseamnă că îi destul de târziu dacă s-au culcat. Lasă că mă lămuresc eu mâine cu ei. Chiar în noaptea asta îi scriu agronomului... Ce scrii tu acolo? E așa secret de nu-mi spui și mie? l-a întrebat Măriuca în timp ce strângea blidele în care mâncase Costăchel. Secret
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de la primărie, Costăchel se cufunda în buchisitul jurnalelor. În seara aceea, s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am venit ! - a răspuns Costăchel. Și? Mi-i o foame, de nu văd pe unde calc. Da’... Da’ ce? - a făcut-o pe niznaiu Costăchel. Păi... cu actele... La ce-mi trebuie mie acte la mine acasă? Ce? Nu se culcă nevasta cu mine în pat? Se culcă! Nu-mi dă de mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i o foame, de nu văd pe unde calc. Da’... Da’ ce? - a făcut-o pe niznaiu Costăchel. Păi... cu actele... La ce-mi trebuie mie acte la mine acasă? Ce? Nu se culcă nevasta cu mine în pat? Se culcă! Nu-mi dă de mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
larg deschis pe care să pășească fără nici o temere. Nici o clipă nu abdica de la gândurile ce încolțiseră cândva în mintea ei, alungând cu bună știință, departe de ea, bănuiala că acestea ar putea fi țesute pe o canava iluzorie. Se culca seara cu aceste planuri pe care le punea sub perna ei plină de vise, ca dimineața, când se scula, să le cu ia cu dânsa pe căile pe care pașii o purtau zi de zi. La încheierea zilei relua procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Doctorul se arătă impasibil. Simona bătu pe aceeași parte a monedei: Încerc să folosesc situația concretă în care mă aflu: Ai temperatură? (Do you have a fever?) Repetă după mine: Do you have a fever? Foarte bine. Pronunți excelent. Acum culcați-vă pe spate. Vreau să controlez... Now lie down on your back. I want to check... Poți să repeți? Să încerc! Now, lie down on your back. E bine? E bine, dar ai uitat ceva: "I want to check", adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care ceruseră o intervenție promptă, și că se simte obosit. S-a așezat în pat și a adormit. Vise cu animale grotești îi năpădiră somnul cu intenția de a-l devora, încât dimineața s-a trezit mai obosoit decât se culcase. Simona, după ce primi formele de externare, privi cu grijă de jur împrejur, cercetă noptiera, se uită sub saltea, sub pernă; nu voia să uite nimic. Era hotărâtă să ia cu dânsa tot ce considera că îi aparține din această rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dezolată. Suntem doi oameni civilizați. Aici, chiar din această clipă, drumurile noastre se despart. Și Doina izbucni într-un plâns plin de sughițuri, spasmodic. El încercă să o liniștească. Tu trebuie să înțelegi... Ce să înțeleg, că soțul meu se culcă cu prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă ingrată între mine și tine, că m-ai compromis într-un oraș unde, dacă ridici un pai la bariera de nord, se face un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe ea s-o cruțăm. Neghiobia care a deschis ușa casei noastre acestei intruse nu trebuie să-i întunece și ei copilăria! Beatrice intră veselă. Mămică, ai avut dreptate, am văzut un film extraordinar! Bine, fata mamei, mănâncă ceva și culcă-te! Spuneai că mâine s-ar putea să vă dea extemporal la zoologie? Da, așa cred, dar voi nu mâncați? Noi am mâncat mai devrem și tata pleacă la spital... Între soți înterveniră priviri ce vorbeau mai mult decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și, deși îl văzu îngândurat, porni o discuție lămuritoare: O fac pentru Beatrice și pentru gura lumii. Vom locui sub același acoperiș, cum s-ar spune sub imperiul aparenței. Rufele murdare se spală în familie, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
strică seara. A doua zi o ia de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se culce! Se umplu de beția bucuriei pentru mărunțișuri materiale și găsesc fericire doar în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah, destinule, uite ce te rog, uită-mă! Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
februarie 2006 Întâmplări... de la “Sfânta Împărtășanie” Ploua de o săptămână fără Încetare. Aveai impresia că pământul se va scufunda și apele vor pune stăpânire pe Întreg satul. Vântul bătea În rafale cu o viteză destul de mare. Într-o noapte, a culcat la pământ copacii mai fragili și peste tot nu vedeai decât frunze și fructe căzute pe jos.Era perioada perelor coapte, a nucilor numai bune de cules. Pentru noi, cei mai mici, era o mare bucurie; nu reușeam să adunăm
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acoperit cu pledul peste care am pus și pătura groasă. Luasem cu mine câteva cărți. Am lecturat cât am lecturat, am privit Îndelung pe fereastră la mușcatele care abia se mai conturau sub vălul de Întuneric și apoi m-am culcat. În jurul orei 21.00, sună prietenul meu. „Bună seara, maica Valentina!” Cum te simți? La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se oprea și discutau despre cele citite. Erau lucruri pe care le cunoșteau, erau și multe din cele pe care nu le cunoșteau. Dar au fost și din cele care i-au făcut să râdă. Înainte de a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zis: - Tu n-ai auzit nimic deosebit noaptea trecută? - Mi s-a părut că au lătrat mult câinii, dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le văd mai bine și îmi dădui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zise doar atât: - Mă bucur că te-ai simțit bine, draga mea. Se făcuse seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
seară și trebuia să punem totul la cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât rugăciunea „Tatăl nostru” și din cele pe care le învățasem când eram copil. Să mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceas, era ora 22.00. Privirea mea se îndreptă câtre icoana din ungher (aveam icoană de la părinți) și din adâncul sufletului meu am rostit aceste cuvinte: - Doamne, trezește-mă și pe mine la miezul nopții să fac rugăciune! M-am culcat și adormisem imediat. Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea la ușa camerei îmi strigă: - Nadejda, scoală și dă pâine! Eram absolut trează. Mă uitasem spre ușă și nu văzui pe nimeni. Mă ridicasem din pat și văzui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]