1,153 matches
-
întâmplat partenerei sale de afaceri, Garçon a devenit deodată agitat. Se uita cu îngrijorare când la pisică, când la stăpână. Nimeni nu poate spune dacă el a priceput sau nu ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii, ca și cum și-ar fi asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese oarece învățăminte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
nu poate spune dacă el a priceput sau nu ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii, ca și cum și-ar fi asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese oarece învățăminte și că simțurile îi erau treze. încă îngrijorată, Adina a adus vorba despre doctor. - Poate cel cu iepurașii... - am glumit eu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
învățăminte și că simțurile îi erau treze. încă îngrijorată, Adina a adus vorba despre doctor. - Poate cel cu iepurașii... - am glumit eu. După care am adăugat cuvinte de încurajare: - Ai să vezi că peste o zi-două se va ridica din culcuș și va pofti de mâncare. Animalele sunt mult mai rezistente decât oamenii - am făcut-o eu pe cunoscătorul. L-am dat drept exemplu pe Ursu, câinele din copilăria mea, care fusese împușcat de trei ori - o dată de nemți, de două
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
adieri ale mediului moral, Nicolae Țone se ia subțire în derîdere, cu o pudoare de sentimental disimulat printr-o afectare cinică: ,,nu incendiez întunericul pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe! 10. Este jefuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă, și toate fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12. Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12. Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinile de pradă, și culcușurile cu ce răpise. 13. "Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor; în fum îți voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îți voi nimici prada din țară, și nu se va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
tot în linia întăi m-au trimis. Într-o sară am primit ordin să luăm poziție pe malul apei, lângă o moară. Locurile erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt treaz, dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc sfielnic. Larma e detonată de butoane, apăsate înghițit se blochează și știu ce au să însemne toate
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe măsuțele din preajmă. Ne mișcam amândouă stin ghere, având un sentiment de recul. Parcă ne pregă team să ne facem culcușul într-un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem acolo, trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai cu seamă a doua zi când ne-am trezit din somn, a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
apoi să vezi muncă până l-am văzut aprins. Mai mai să rămânem fără chibrituri!...Și apoi, până am ajuns!... Săniile nu-s ici-colea, îs hăt încolo... Hai să-l ridicăm din omăt, dar mai întâi să-i facem un culcuș bun în fân. Văd că ați adus mai mult fân și chiar un țol și bine ați chibzuit. După ce toate treburile au fost făcute ca la carte, Mitruță a propus ca unul din ei să urce la capul lui Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ești în stare să dobori și un taur dintr-o pălitură! Curaj, Vasilică flăcăule! Nu uita că trebuie să-i prindem pe lotri!... Și acum, noapte bună, băiete!” Cotman a făcut lampa mai mică, cu gând să se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă un geamăt prelung s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui Hliboceanu. A sărit ca ars, să vadă ce-i. Rănitul tocmai încerca să se întoarcă pe o parte, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te mai simți. După cum văd, cred că ți-i mai bine... Acușica sosesc și ceilalți în drum spre târg... Asta-i bine. De când îi aștept? Acum rămâi în pace, că eu merg să mai trebăluiesc prin curte și să pregătesc culcușul unde să se hodinească dobitoacele la noapte. Ieșind în curte, și-a aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe partea dreaptă, cu o ureche lipită de culcuș, în timp ce cu mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aceeași poziție, pe partea dreaptă, cu o ureche lipită de culcuș, în timp ce cu mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu cunoști și nu știi să te folosești de psihologia celui pe care îl păzești. Te-ai gândit bunăoară vreodată că nevoile existențiale ale omului pot fi numărate pe degetele de la o mână?... Ceva hrană, câteva haine, un acoperiș, un culcuș, și... și cam atât. Puține, nu? Dar esențiale și obsedante. Ei bine, pușcăriașul susținea... mă rog, un mare filozof italian ar fi singurul om care are rezolvate aceste grave probleme existențiale. Singurul care nu mai e nevoit să-și chinuie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acest Filip vreodată? Dacă n a existat? Dacă, întorcându mă acum acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul plutește în îndoială. Filip se îmbolnăvește și nu se mai poate ridica de pe lada ce-i servea drept culcuș. Carol folosește prilejul. în sfârșit scăpat de supraveghere, fuge afară, liber să se sinucidă. Dar nu. Se întoarce să-l ajute pe Filip. Dar acesta dispăruse fără urme. Și acum nu mai este sigur că Filip a existat în realitate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
te lăsa ucis și că Îți solicită toate cele cinci simțuri. Căpitanul dormea mai mult ziua decât noaptea și, la cel mai ușor zgomot, o pisică pe acoperiș sau o treaptă de lemn a scării scârțâind, eu mă deșteptam În culcușul meu și Îl vedeam șezând În capul oaselor pe patul lui, În cămașă, cu spada sau cu pistolul În mână. După Înfruntarea de la Portița Sufletelor Încercase să mă trimită pentru un timp acasă la mama sau la vreun prieten de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ieșea uneori ciufulită din micile răfuieli cu fetițele din vecini. Restul era doar o lume plină de farmec, în care orice se putea întâmpla. Dar nimic dureros. Mă întâlneam aproape zilnic cu balaurul cel cu șapte capete, care-și făcuse culcuș undeva prin grădină. Și eu eram, pe rând, zâna cea bună sau vrăjitoarea... Eram pornită, ca un Făt-Frumos, mereu să-mi încerc puterile plăpânde cu oricine m-ar fi supărat! Inocență și zâmbete. Dragoste, liniște, mâini și ochi care vindecau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un țipăt, ca și cum i-ar fi dat cineva o lovitură pe la spate. Pierzându-și echilibrul, se prăbuși peste trupul întins pe saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
individual le poate dăuna fiului și soției sale, dar, când a înțeles, mai ales după ce se supărase că fiul lui, Lan Jiefang, se înscrisese în comună, el a fost cel care i-a propus soției separarea și și-a „organizat” culcușul în grajd, lângă taurul credincios. Mai mult, dintre toate personajele este singurul care recunoaște în privirea măgarului Ximen și apoi în cea a taurului Ximen ceva din lumina ochilor fostului stăpân. Numai el are simțământul că aceste animale vor să
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
fie legat la mâini și la picioare și astfel scapă. Se renunță la intenție, dl Cosma auzind cuvintele strecurate printre dinți, în maghiară: „S-a prins”. Este dus apoi la Aiud, într-o celulă mare, în care fiecare își făcea culcuș pe unde apuca, dormind și pe podea. În mijloc era hârdăul; atunci când n-a fost golit câteva zile, acesta dădea pe dinafară, iar cei care își aveau locul aici trebuiau să se odihnească în lichidul pestilențial. De la Aiud a fost
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
exces al inexprimabilului. * Prin repetare abuzivă, în neștire, adevărurile nu doar își pierd eficientă, ci ajung deseori a se falsifică. Un adevăr degenerat echivalează că una din cele mai nocive minciuni. * Teamă: o catastrofă care așteaptă ghemuita că într-un culcuș în simțămîntul ce o precede, în teribila-i irealitate reală, precum un foetus. * Crezi cu inocentă că, rezolvînd o dificultate anume, viața ta își va regăsi cursul, se va normaliză. Dar dacă ai șansă de a depăși dificultatea în cauză
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
înseamnă „iepure de casă“. De precizat că v. fr. conil a fost înlocuit de fr. lapin, care are la bază un radical *lappa „piatră plată“, cuvânt de origine preromană. A căpătat și acesta sensul de „vizuină“, pentru că iepurii își aveau culcușul adesea sub pietre. Româna are un singur termen, continuator al lat. lepus, care a devenit rom. iepure. Cuvinte păstrate în română și în unele limbi romanice Am discutat până acum despre câteva dintre cele cinci sute de cuvinte latinești moștenite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]