1,157 matches
-
de-acum, scurtându-și din drum, amânase ivirea/ Zorilor și prelungise-ale somnului negru răgazuri,/ Cynthia, biruitoare de-acum, își sporise regatul,/ Iarna cea hâdă lipsea de odoarele-i mândre bogata/ Toamnă și-n vreme ce Bacchus tot îmbătrânea la poruncă,/ Culegătorul zăbavnic strângea mult răritul ciorchine"). Versurile cad însă pradă unui descriptivism idilizant, slujind doar pregătirii unei noi intervenții a naratorului de persoana întâi. Printr-un ironic "socot că mă fac mai bine înțeles dacă voi spune: era luna octombrie", se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se adresa, în primul rând, țăranilor și intelectualilor maramureșeni, dar, prin literatura publicată, prin calitatea traducerilor și prin problemele discutate de colaboratori, interesa întreaga populație românească din Transilvania. O atenție deosebită se acordă folclorului. Aici a colaborat un grup de culegători de literatură populară din Maramureș, din Banat și din alte părți ale Transilvaniei. Dintre ei se desprind Ion Pop-Reteganul și Petre Dulfu, amândoi autori de texte în care îndemnau învățătorii și preoții să culeagă și să publice folclor literar. S-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
Diferențele genetice care afectează trăsăturile Poligenă - factor cu acțiune multiplă. Fenotip - suma potențialităților biochimice ale unui organism dat, expresie a mesajului genetic În interacțiunea cu mediul. De când a devenit crescător de păsări și animale domestice din vânător și cultivator În loc de culegător, omul a observat că exemplarele obținute din creșterea păsărilor și animalelor domestice au calități dependente de calitățile avute de ascendenții lor și, de asemenea, culturile obținute În gospodărie sunt dependente calitativ de cele folosire pentru Însămânțare. Ca urmare a reușit
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Ne cheamă și pe noi la praznic, Când România va fi Mare!" VII. EUGENIA GLOBALĂ - FOLOSIREA MEDICINEI PENTRU A UCIDE 1.Eugenia și politica demografică a comunității umane Cu circa 7000 de ani În urmă specia umană a devenit din culegători și vânători În cultivatori și crescători de animale domestice. Desigur, a avut și preocuparea de a cultiva și a crește animale domestice dintre cele care le considerau cele mai bune, cele mai productive pentru munca Întreprinsă. De aici și până la
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bănățeană, care întrunește deopotrivă valoarea estetică a materialului cu exigența științifică a alcătuirii ei” (Ovidiu Bârlea), aprecieri ce pot fi extinse, în bună măsură, și asupra celorlalte. H. a lucrat ca un folclorist riguros, indicând principalele detalii tehnice ale culegerii: culegătorii și profesia acestora, localitățile cercetate, ba chiar și informatorii, vârsta, profesia și sursele lor, deși în ceea ce-i privește pe aceștia folcloristul n-a fost atât de consecvent. Remarcabilă și cu totul nouă în epocă este notarea, în cazul câtorva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
deși în ceea ce-i privește pe aceștia folcloristul n-a fost atât de consecvent. Remarcabilă și cu totul nouă în epocă este notarea, în cazul câtorva descântece, a gesticii informatoarei. Pentru volumul de povești H. se indică pe sine drept culegător. Nu este însă mai puțin adevărat că unele titluri, Lupul cu cap de fier și băiatul Irimie, Gincu Frunză, Fratele și sora, Serilă, Mezilă și Zorilă, „redau cu fidelitate schema epică întâlnită și în alte variante” (Ovidiu Bârlea), fiind, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
, I.[on] C. (1836, Pitești - 22.I.1904, București), autor de versuri, prozator, publicist și culegător de folclor. Este fiul Raliței și al lui Constantin Fundescu, proprietar din Câmpulung și, probabil, polcovnic de plai. Învață în orașul natal și la Colegiul „Sf. Sava” din București, însușindu-și apoi singur limbile germană și italiană, pe care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion și George Barițiu și reproducerea unei conferințe a lui B.P. Hasdeu, Noi în 1892. Interesul pentru etnografie vine în completarea activității culegătorilor de folclor, prin articolele Portul țăranului de A. Bucur, Casa, curtea și mobilierul românului de Al. Coltor, Schița monografică a comunei Bucium (despre organizarea gospodăriei, familiei, obiceiuri religioase, ocupații, alimentație) de G. Lupu, O nuntă (ospeț) românească de pe Ampoi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Publicistică ). Alte sinteze se referă la elementele referitoare la factura psihică a poporului nostru, la diplomația față de marile puteri, la neutralitate, rezervă, prudență, forță morală, tărie de caracter. Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin interesul pentru folclor (culegător de folclor, idei despre creația populară, valorificarea unor teme și motive folclorice). Poetul a adăugat noi structuri epice (Călin-Nebunul, Făt-Frumos din lacrimă, Călin file din poveste), a conferit textului virtuți filosofice (Revedere, Ce te legeni), a investit textul cu simboluri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poveștii Zâna Zorilor valorificând toate datele din materialul folcloric de care dispunea, fapt pentru care și-a îngustat, încă de la prima poveste, câmpul viitoarei activități literare în acest domeniu. Slavici nu s-a considerat, oricum, niciodată, mai mult decât un culegător de povești. În acest sens stă ca dovadă rigurozitatea cu care a respectat "normele" privind adunarea materialului folcloric, ulterior formulate în Tribuna de Ion Pop Reteganul. Singura intervenție vădit "personală" e aceea care a avut în vedere numele actanților. Aici
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pescari, se căsătorește mai târziu chiar cu fata de suflet a boierului, intrând În posesia averii lui. Narațiunile Florea Găsitu, Aflatu reiau schema epică a basmelor prezentate mai Înainte. Interesante sunt textele ce Însoțesc basmele, dialogul ce se stabilește Între culegător și povestitor, prin care se subliniază faptul că, nimic nu sentâmplă făr de ursitori și de Dumnezeu . În același timp Încadrăm și basmul Împăratul Constantin. Un Împărat șchiop Își trimite ministrul (Spiridon) să cerceteze lumea timp de șapte ani și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
primul rând, cititorilor de la orașe și intelectualilor. Pentru țărani se editează un supliment intitulat „Foaia săteanului”, așa cum se proceda și la Sibiu sau la Timișoara. În jurul gazetei s-a format cu timpul un cerc de colaboratori, care cuprindea prozatori, poeți, culegători de folclor. Versuri publică Vasile Bumbac, C. Morariu, C. Berariu (acesta semnând și C. Verdi), I. Popovici, Elena Niculiță-Voronca, T. Robeanu, I.G. Sbiera ș.a. Cu nuvele, însemnări de călătorie, memorii colaborează I.V. Pașcan, Elena Sevastos, Elena Niculiță-Voronca, Mihai Teliman, Dimitrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
de poveste. Termenul b., de origine slavă, basn’, cu sensul originar de „fabulă”, „apolog”, „minciună”, „născocire”, a intrat în textele scrise românești sub formele basnă și basnu încă din secolul al XVII-lea și a fost adoptat, mai târziu, de către culegătorii de proză populară din Muntenia (N. Filimon, P. Ispirescu) pentru a desemna o narațiune orală de mari dimensiuni, „pluriepisodică” (Ovidiu Bârlea), aparținând „poveștilor complexe” („complex tales”, după Stith Thompson), în care un erou, aparținând de regulă umanului, se confruntă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
înfrunte. Prea mult timp somnul din peșteră fusese alinat de speranța colților de mamut și tulburat de spaima felinelor uriașe care se lingeau pe bot de sânge. Omul și-a decis propria soartă în mijlocul naturii odată cu trecerea de la stadiul de culegător și vânător (din paleolitic) la cel de producător (în neolitic). Pentru a izbuti, timpul și spațiul au fost reorganizate conform trebuințelor umane. Redefinirea de către omul neolitic a propriilor coordonate existențiale a avut loc prin sedentarizarea lui. S-au dezvoltat tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
18, propagându-se cu rapiditate în întreg bazinul mării. În neolitic, grupuri originare din Mesopotamia, Levant și Egipt au migrat, prin Anatolia, în Balcani purtând focul sacru al agriculturii. L-au aprins și pe meleagurile noastre locuite de vânători și culegători paleolitici. La umbra belșugului acestor culturi, au crescut societăți matriarhale și pașnice. Izolarea, în care se aflau pământurile noastre încă din neolitic, a făcut ca fluxul difuzării agriculturii să le ocolească inițial, pentru le infuza ulterior. Axul de propagare a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
importante de-a lungul timpului, printre care s-au strecurat râuri și pâraie de populații. Primul și, de altfel, cel mai mare fluviu a curs în paleolitic, odată cu apariția în spațiul românesc a populației indigene (Hg I2)82, alcătuită din culegători și vânători. La finele paleoliticului, a izvorât din zona Asiei Centrale un râu de triburi care s-a statornicit în Anatolia (Hg R1b). De pe platforma micro asiatică, acest râu și-a revărsat apele și pe meleagurile noastre. În neolitic, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
s-au vărsat, în general, două fluvii majore. Ambele haplogrupuri (Hg mt) au izvorât din zona Orientului Apropiat și a Caucazului. Un prim fluviu a curs în paleolitic încă din timpurile în care omul era doar un simplu vânător și culegător (respectiv Hg mt H, HV, U, K, X2)85. Figura nr. 2: Fluvii și râuri de populații (Hg masculin) Paleolitic Hg I2 Neolitic Hg J2 + G2 + E3 Neolitic Hg R1b Antichitate Hg R1b + R1a Antichitate Ev Mediu Hg R1b + R1a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
măsură, de factorul natural care le poate genera și chiar modela. Autohtonia pe meleagurile noastre ar putea avea legătură cu schimbările naturale abrupte din paleoliticul superior, marcate de efectele glaciațiunii. Ne referim la apariția singurului haplogrup european reprezentat de vânătorii culegători care, mai târziu, și-au însușit practicile agriculturii (Hg I). Migrația trebuie să o înțelegem ca fiind, în principiu, gestul firesc al unor populații dislocate de instinctul supraviețuirii în fața vicisitudinilor naturii și a vitregiilor istoriei. De pildă, în tragica soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în spațiul românesc, dacii au umplut un vid de populație ori au stârpit semințiile pe care le-au găsit. Așadar, să pornim căutarea mai departe, uitându-ne nu atât spre anonimii agricultori din neolitic, cât mai ales spre vânătorii și culegătorii din străvechime. Din punct de vedere genetic, nici nu se poate coborî mai mult pe scara timpului. Pe linie masculină, populațiile apărute în paleoliticul superior se află pe prima treaptă de jos deoarece formează unicul haplogrup european autohton (Hg I
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
faptului că exista pământ suficient de expansiune agricolă. Terasele râurilor, semi inundabile, pe care s-au fondat civilizațiile agricole, erau relativ ostile traiului. Prin urmare, la aceste terenuri nu prea râvneau nici măcar grupurile paleolitice rămase la stadiul de vânători și culegători (Hg I1). Mai violente datorită modului de viață păstrat, aceste populații preferau zonele împădurite ale munților sau întinderile stepei. Așadar, societățile dezvoltate în spațiul românesc au fost dominate mult timp de o puternică latură matriarhală care, implicit, a modelat durabil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
izbesc prin aspectul lor apăsat foiletonistic. În acestea, schema alegoric-fabulistică a basmului popular creează impresia că este construită cu scopul special de a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei lumi a miracolelor cotidiene. Norocul culegătorului debutează printr-un pasaj care, la prima vedere, s-ar zice că transcrie literalmente o ,,poveste’’ spusă la gura sobei, ilustrând credința naiv-idealizantă a omului simplu, în ideea de mai bine dobândit pe calea intervenției unor forțe sacre, a supranaturalului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
următoarea întâlnire a Maicii Preciste (și acum, ,,tot așa de blândă și de tristă ca și odinioară, tot așa de tânără și de frumoasă, de parcă nu trecuseră valurile vremii și peste ea și toată lumea’’) cu fostul ucenic, devenit între timp culegător, unde prezența comicului burlesc se întrezărește limpede printre rânduri. La aflarea marilor necazuri prin care trece protejatul ei, generoasa sfântă adresează fiului ceresc o rugăminte. În finalul demersului anecdotic-fantastic este atins punctul maxim, atunci când, rugăciunea Maicii Preciste fiind îndeplinită, miracolul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
burlesc se întrezărește limpede printre rânduri. La aflarea marilor necazuri prin care trece protejatul ei, generoasa sfântă adresează fiului ceresc o rugăminte. În finalul demersului anecdotic-fantastic este atins punctul maxim, atunci când, rugăciunea Maicii Preciste fiind îndeplinită, miracolul se produce și culegătorul își găsește nevasta într-o stranie stare de exaltare. Împrăștiind lumânări aprinse prin toată casa, femeia joacă de una singură, apoi își prinde de gât bărbatul ,,și-l târăște și-l învârtește, dă-i la dreapta, dă-i la stânga, mă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”. Prin rigoare, caracter larg comprehensiv și varietate a operei sale de culegător, exeget, metodolog, istoric al folcloristicii și editor, B. continuă activitatea pleiadei de folcloriști alcătuită din P. Caraman, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Caracostea și I. Mușlea, fiind însă mai apropiat, prin afinități spirituale și preocupări, de ultimii doi, al căror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]