4,021 matches
-
virtuți de vraci declanșînd energii organice, asemenea unui „ventriloc al lui Dumnezeu“, după fericita expresie a lui Nietzsche. Replica lui Thomas Mann: la Wagner perseverența lucidă a elaborării depășește spontaneitatea obscură a inspirației, autorul lui Tristan și Isoldafiind un creator cult, nu un posedat mefistofelic, măcinat de stihii oculte. Creația și filosofia. Ce definește posteritatea lui Wagner e că lumea muzicală îi venerează opera și îi respinge viziunea filosofică. Cu alte cuvinte, creatorul e admirat și teoreticianul e repudiat, ideea wagneriană
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
registru spiritual. Pe Steinhardt îl pune alături de cardinalul Parisului, Jean- Marie Lustiger - un alt evreu convertit, dar la catolicism -, ambii încarnând pentru Sanda Stolojan însăși esența creștinismului - prin „înălțimea spirituală și căldura inimii.” Steinhardt i se relevă a fi foarte cult, „mai creștin decât cei mai mari creștini. Și plin de umor și treaz înainte de toate” (vezi Amurg senin, ed. cit., p.128), fiind, alături de Kathleen Raine (poetă și critic englez) și de Nadejda Mandelstam (scriitoare rusă , soția lui Osip Mandelstam
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
neamului, și, trăind în mijlocul ororilor războiului, departe de cei dragi, sunt copleșiți de „dor și jale”, simțăminte care trimise în „cărți” spre satul lor, capătă forma versului. Ele constituie, de fapt, o specie literară intermediară între lirica populară și cea cultă: „cartea în versuri” (scrisoarea sau epistola în versuri), „cărțile de pe front”, cărora le-a dat strălucire artistică George Coșbuc în O scrisoare de la Muselim-Selo, respectând întocmai structura narativă a acestora. Antologia lirică Dor și jale nu este numai o carte
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
prima operă a lui Emil Precup, o „scriere de tinerețe”, datând din perioada studiilor universitare din Germania. Este o monografie de tip clasic, structurată în două părți mari: viața și opera. Partea introductivă prezintă raporturile, dintre literatura populară și cea cultă, reiterând aserțiunea romanticilor potrivit căreia literatura adevărată își trage seva din folclor. Viața lui Creangă, până la absolvirea Seminarului de la Socola este un rezumat al Amintirilor din copilărie, ceea ce este o eroare de percepție literară și nu declarat documentară. Prezentarea operei
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea disimetrie ce dă fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
mamei i-a trezit virtuți de povestitoare, ca într-o izbucnire a traumelor din copilărie. Numai că amintirile de aici nu sînt ale copilei de atunci, ființă necizelată și spontană, ci ale scriitoarei de azi, intelectuală trecînd totul prin filtru cult. Rezultatul e o proză vie, neașteptat de intensă. Lucrare de autocontrol e un șir de mărturii privind o natură chinuită, Mihaela Stănișor fiind negreșit o ființă nenorocită. Numai că aici criteriul de măsurare a nenorocirii nu stă în numărul de
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
mod ocolit de a-și spăla păcatele așa, prin ridicarea de locașuri de cult? Dacă ar fi mai multe spitale, am fi mai sănătoși. Și dacă ar fi mai multe școli, am fi mai educați, mai intruiți, mai civilizați, mai culți. Iar dacă am avea sănătate trupească, dar și sănătate sufletească și a minții, am ajunge să fim mai dăruiți lui Dumnezeu, am înțelege mai ușor că Dumnezeu trebuie să stea în centrul lumii noastre, iar nu trecătoarele plăceri, acelea de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
cum deținutul mîncînd broaște vii e privit cu înțelegerea dată de foamea pe care a răbdat-o pînă atunci. Într-o lume absurdă, figurile odioase devin caraghioase, iar eroii au aerul unor inadaptați romantici. Limba lui Pavlovici, de o distincție cultă, e în contrast cu mizeria catacombelor, farmecul cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor și sordidețea întîmplărilor surprinse. Cînd un filosof, pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Crucea de Fier. Acum era adus lângă ceilalți (În urgia temniței de la Aiud - n.a.). Era conferențiar universitar de franceză și română la București. Blond, originar din Craiova, cu tată artist, mama din Ardeal, firav, cu o defecțiune la intestine, foarte cult, tăcut și discret, atent cu toată lumea. Era un punct de atracție (...) Împrăștia În jur un aer de sănătate morală, de Încredere și bărbăție. Venea de la spitalul din Brașov. Întors de pe front, scrisese niște poezii de război foarte apreciate. Era Încă
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
a căror retorică reprezintă un episod de uimitoare metamorfoză a spiritului: Ion Vinea, Nichifor Crainic și Radu Gyr. Cei trei își vor intra atît de bine în pielea unor „artiști cu tendință“, încît își vor depăși mentorii comuniști. Talentați și culți, condeiul lor convertit la comunism va atinge pragul unei expresii al cărei rafinament exclude cea mai mică remușcare morală, prozeliții întrecîndu-și maeștrii și devenind odioși, pînă într-atît de dezinhibați par în elanul lor expresiv. Cît e mască și cît e
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
noțiunea de valoare devine ilicită, fiindcă se sprijină pe discriminare, biserica e un cuibar de vicii, tradiția e un mănunchi de constrîngeri, autoritatea intelectuală e o sursă de dominație, credința e semn de retardare, iar bărbatul alb, creștin, heterosexual și cult devine simbolul dominației rasiste. În cursul acestei devastări pe orizontală, asistăm la o mutație mentală la capătul căreia omul va fi detronat din rangul speciei: va apărea robotul agramat al societății de consum, fără viață interioară și fără alte opțiuni
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
pentru copii din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pînă in imediata contemporaneitate, dar cu trimiteri și la literatura de colportaj din Evul Mediu, din Renaștere sau din secolul al XVII-lea, cînd ia naștere în Franța povestea cultă. Este un festival de idei, imagini, nume, și discrete referințe bibliografice, în care intră într-o aparentă ordine alfabetică - subîntinsă însă de o coerență de ansamblu, de relaționări și trimiteri - scriitori consacrați sau redescoperiți, ilustratori celebri sau uitați, editori, pedagogi
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi că la Creangă avem de-a face cu un epic pur, viteza în descrierea faptelor nu lasă loc analizei sau descripției, tablourile de natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
prima dată, datorită Fundației Culturale Române, eu și colegii mei de-abia începeam să citim cu adevărat. îmi aduc aminte că o găseam într-o librărie din orașul meu, o librărie înființată de un fiu și o mamă excentrici și culți, într-un fel de pod al unei clădiri vechi. De-acolo mi-am cumpărat nuvelele Margueritei Yourcenar și primele volume de Unde scurte. Acolo se găseau România literară, Contrapunct, Dilema. Și de cîteva ori pe an Lettre Internationale, o revistă care
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
unei cavalcade. După care toate s-au liniștit. Într-un tîrziu un glas băiețos de fată de doisprezece ani a strigat: - Crăciunel, unde ești?... Cristina și-a privit tovarășul de plimbare, amintindu-și că o consideră o fată "deșteaptă" și "cultă". Se hotărî să spună, cam din vîrful buzelor, despre puștanca cu părul galben: - Parcă ar fi "himera apei". - Tovarășul de plimbare al Cristinei a continuat să privească fix înainte cu buzele întredeschise și cu o expresie nu prea inteligentă. Stătea
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
noua paradigmă de evaluare și impunere a unui produs, fie el cultural sau de alt gen, credibilitatea analistului cultural (cu un calc după analiști politici, inflați de sindromul propriei competențe)se construiește și se consolidează social. Abilitatea socială a scriitorului cult este crucială. Trebuie să fii văzut, să ieși, să ,socializezi". Să vorbești despre cărți și filme în termeni generali. Scrisul tău trebuie să aibă o față, să-i poți da greutate expunându-te vizual eventual până la nuditate (caz real). Șocul
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
A.-S. T. A fost o vreme, nu prea demult, când și aici se putea avea succes cu un pic de ironie, care acoperea orice alte lipsuri și ajuta la o relativ respectabilă trecere prin lume, dând aparența de persoană cultă, cu perspectivă asupra vieții și înțelegere a lumii - persoană înfățișată inițiaților ca aparținând unei extinse francmasonerii intelectuale. Se mai întâmplă să întâlnim uneori câte un reprezentant al acestei epoci dispărute, cineva care și-a păstrat surâsul fin, cu subînțelesuri, dezvăluind
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Amintind de eficacitatea cu care își lansează mesajele discursul publicitar, Răzvan Țupa ne avertizează că ,demersul propus în corpuri românești vizează conștientizarea publicului cu privire la posibilitățile care se deschid comunicării interpersonale în condițiile în care sînt depășite limitele impuse între literatura cultă și literatura de consum." Cîteva rînduri mai jos, după exemplul unui discurs politic nepotrivit și irelevant, pentru că e perceput la un nivel ideologic vulgar, poetul ne spune că acest concept de corp românesc este ,o construcție patetică inexactă al cărei
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
anume fiindcă afirmă autenticitatea și continuitatea unei culturi unanim recunoscută a fi contribuit semnificativ la fundamentarea modernității europene. Diverși politologi atenționează că imaginea României, văzută din exterior, apare prea estompată. Guvernarea comunistă a marginalizat programatic intelectualitatea, iar ca urmare componenta cultă a civilizației românești s-a disipat în conștiința Occidentului. Fața profundă a țării nu o revelă nici tarafurile de lăutari, nici trupele de dansatori populari, nici imaginile viu colorate de mânăstiri din Moldova, nici peisajele de Deltă sau munte, nici
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează" (DEX); e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în care există, pe cale cultă, urmașul unui cuvînt grecesc (transmis prin latina tîrzie) - pathetikos, din familia lexicală a lui pathos ("suferință"). Sensurile negative din română și din engleză sînt însă divergente: românescul patetic se referă la excesul retoric, de apel la sentimentele publicului; sensul informal
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
echivalentele sale internaționale) a devenit un termen politic, legat de diferitele legi prin care se limita accesul la putere al celor vinovați de abuzuri și represiuni în perioada regimului comunist. În română a intrat mai de mult un alt latinism cult, legat etimologic de lustrație : lustru (din lustrum - rit de purificare practicat în Roma antică, odată la 5 ani, cu ocazia recensămîntului; prin extindere, lustru a ajuns să însemne, în stilul solemn, "perioadă de 5 ani"). E o problemă de etimologie
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a caracteriza pe insul pasibil de lustrare (acțiunea defavorabilă celui
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
singularul în -ă este o tendință mai veche a limbii române, care a produs forme pe deplin acceptate (școli, roți, limbi, lămpi etc.). E la fel de adevărat că, în alte cazuri, tendința a avut doar rezultate regionale, populare, sancționate de norma cultă: ciocolăți, înghețăți, făbrici, căși. La împrumuturile recente în -ă pluralul se formează spontan în -e (clonă - clone, fiestă - fieste); acest lucru demonstrează că tendința de trecere de la e la i nu mai este activă, ceea ce întărește percepția ei negativă. Iorgu
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
palmieri și cafea. În Columbia se cântă peste tot, sunt localuri în care auzi ritmuri de rumba, salsa, merengue, tango, dar și bolerouri și rancheras interpretate de grupuri de mariachi, care te înfioară prin muzica lor. Columbienii sunt calzi, ospitalieri, culți. În Biblioteca Luis Angel Arango, când plouă torențial, oamenii intră grăbiți, nu să se adăpostească, ci să citească; într-una din marile librării, Lerner, alături de nume mari din literatura columbiană, ca Gabriel García Márquez și Alvaro Mutis, găsești la loc
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]