1,641 matches
-
aveam să mă apuc să încropesc o petiție și să port o pancartă pe care să scrie „Călărește-o pe Brigit Lenehan acum!“ și „Călărește-o pe cea din New York!“. Puteam chiar să organizez un marș care să meargă de la Cute Hoor până la Tadgh’s Boghole. Eu aveam să merg în frunte și să urlu într-un megafon: —CE VREM? Și toată lumea mi-ar răspunde răcnind: — O CĂLĂREALĂ PENTRU BRIGIT LENEHAN! După care eu aș striga: — CÂND VREM ASTA? Și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cunoscut. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji. N-o să ies cu cineva care ia droguri. —Chris Hutchinson? m-a întrebat ea alarmată. —Daaaaa, am oftat încercând să par calmă. —Of, să fii atentă, Rachel, a zis mama în timp ce cutele de pe frunte i se adânceau din cauza îngrijorării. A îmbolnăvit-o de inimă pe biata maică-sa. —Chiar așa? Interesul și teama m-au făcut să mă apropii de mama. Ce-a făcut? N-a vrut să se lase de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să răspundă, Îi zăresc preț de o fracțiune de secundă ochii negri și barba de câteva zile; pe frunte are Întipărite câteva cute de Încruntare. Nu, mulțumesc. Doar un brandy. Mersi. Are vocea aspră și accent american. Tocmai vreau să-l Întreb politicoasă de unde e, când Îmi Întoarce spatele și Începe să privească din nou pe fereastră. Ceea ce nu mă deranjează deloc, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
murim. Poftim ? Americanul de lângă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de câteva zile. Avionul cade din nou În picaj și, fără să vreau, scot un țipăt. — Nu cred c-o să murim, spune tipul. Dar și el se ține cât poate de strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pomenit niciodată nimic de CV-ul meu, dacă aș fi știut cine sunteți ! A fost o... cursă ! Știți, dacă asta ar fi o sală de judecată, judecătorul v-ar da pur și simplu afară. Nici măcar nu v-ar... — CV-ul ? Cutele de pe fruntea lui Jack Harper dispar. A ! Nota zece de pe CV. Mă scrutează cu privirea. Nota zece falsificată, ca să fiu mai exact. În momentul În care Îl aud rostind cu voce tare aceste cuvinte, mă blochez. Simt că sunt roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de mango, spune Aidan. — Și un pandișpan cu ciocolată, zic. Pentru... colega mea. Aidan ia pandișpanul și Îl bagă Într-o pungă. — Știi, colega aia a ta ar cam trebui să se gândească un pic la glicemia ei, spune, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Ăsta e al câtelea ? Al patrulea pandișpan pe săptămâna asta ? — Știu, zic cât pot de sinceră. O să-i spun. Mersi, Aidan. — Pentru puțin ! spune Aidan. Și nu uita : unu-doi-răsucire ! — Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
putea cumva să fie... un centru de Îngrijire a bătrânilor ? — A ! zice, total surprinsă. Îhm... — Ia gândește-te un pic. Nu cumva toți cei care vin acolo sunt... așa, mai În vârstă ? — Dumnezeule, spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vârstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai nepoliticoasă, când pensionarii se așază la dejun. Ilie are aerul de baștan și mai subliniat, de când a ieșit la pensie, de o burtă țuguiată (tricoul cu burtă, zice el, ține femeile la distanță), de fruntea îngustă care din două cute se termină brusc și de mustăcioara filiformă à la Clark Gable deasupra buzei superioare. În anii de când umblă prin Orient, și-a transformat casa în bazar, cu statuete, blide, instrumente muzicale, turcești, azere, iraniene, gobelinuri pe toți pereții. Civilizația orășenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mituit, cu o sticlă de vin alb, din care trăgea cu foc, proiectându-și în lumina lunii țuguiul mărului lui Adam. În baia lui Ilie, lăsasem să curgă jetul zeci de minute peste trupul meu imberb, cu nisipul întărit în cute, crescând treptat parametrii (presiune-temperatură) spre fierbinte, atât cât pot suporta (știu de acasă că pragul meu de toleranță la fierbinețeală e jos, departe de al chinezilor, despre care am citit oripilat cum oficiază ritualul farmaceutic al uscării frunzelor de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
disprețuiește total în Istoria literaturii, îl face copiator al lui Thomas Mann din Zauberberg. În Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu-l descoperisem nici pe M. Houllebecq, cu umorile lui antiarabe de genul toate femeile arabe sunt niște târfe neputincioase, în Platteformes, romanul din 2002, după ce mama autorului trecuse la Islam. Cu ce oameni bei tu? își sapă Zina o cută verticală la rădăcina nasului, auzind de asemenea vederi talibane. Zina nici nu m-ar fi putut găsi cu ajutorul soneriei. Adresa o luase ea de la Ilie, dar uitase să întrebe și de numele de familie, numele de pe uși erau toate străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul destul de rarefiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
minute pe veceu și abia am spârcâit două fărmături. Numai mama nu apreciază subiectul de conversație așa de bine ales pentru niște oameni care stau la masă și se retrage cu restul de cafea în sufragerie. În patul meu, printre cutele lenjeriei rămăsese romanul lui Jean d’Ormesson, pe care l-am terminat într-o dimineață la patru, și în așteptarea unei ocupații pentru ziua liberă am simțit nevoia să-mi împrospătez datele despre Anne-Marie (nepoata povestitorului, căsătorită cu un libanez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La radioul pe care Zina îl recuperase de sub pat, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Tovarășă Fairlynn! Ce mai faci? Mai bine ca niciodată! Doamna Mao își ia un scaun. Nu-mi spune că ești încă nemăritată și încă te bucuri de asta. Fairlynn își sprijină capul într-o mână și cu cealaltă face o cută la pantaloni. Degetele ei aleargă cu nervozitate încolo și încoace de-a lungul cutei. Ce s-a întâmplat, tovarășă Jiang Ching? Nu ești bine, nu-i așa? Anna Karenina a fost o proastă că s-a sinucis din cauza unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scaun. Nu-mi spune că ești încă nemăritată și încă te bucuri de asta. Fairlynn își sprijină capul într-o mână și cu cealaltă face o cută la pantaloni. Degetele ei aleargă cu nervozitate încolo și încoace de-a lungul cutei. Ce s-a întâmplat, tovarășă Jiang Ching? Nu ești bine, nu-i așa? Anna Karenina a fost o proastă că s-a sinucis din cauza unui bărbat nedemn, răspunde Doamna Mao. Mai adu niște ceai! Dar eu doar îmi făceam griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută a așternutului. Scoate de sub pat o valiză neagră și ia de acolo un set de rochii și o pereche de pantofi. Își schimbă bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu colibacili, ședințe nesfârșite, coaliții Îndreptate Împotriva lui de indivizi răuvoitori, găști, grupuri de teroriști, gangsteri. Așa că, de obicei nici nu mai e nevoie de vreo vorbă e suficient un ssssst, un nțțțțțțțț, un hmmmmmmm, un ridicat din umeri, o cută pe obrazul lui, tot mai pământiu, tot mai cutat. Iar acum ssssssssst! Însemna WARNING! Cineva i-a văzut așteptând, conducând pe cineva la aeroport, pe cine? Pe cine ar putea spune că așteaptă, conduce etc. Ceea ce eu niciodată nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stabilită pentru portret și tocmai închidea ultimii nasturi, când auzi vocea lui Dante Negro. ― De ajuns, Luciano! Lasă-i descoperite și gâtul, și pieptul. Da, așa e bine! Este perfect! Dar cred că tu te pricepi mai bine să redai cutele unei cămăși. ― Desigur, maestre! Chiar vreți să o pictez eu? Pictorul îl bătu pe umăr. ― Hai, dă-i bătaie, băiete, și nu mai trage de timp! Luă o fiolă de parfum de pe o poliță și veni lângă Mariam. ― Cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de Înalte și subțiri, Încât o făceau să se legene ca un copac În furtună. Am clipit. Ceea ce mă călca cel mai tare pe nervi la Baby era că reaușea să scape bazma curată cu astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că ați venit prin Holloway, am spus. Văd că ați prins tehnica englezească de exprimare laconică. El zâmbi larg. De fapt, asta am presupus că făcea, pentru că fălcile lui masive se relaxară și În colțurile ochilor Îi apărură niște mici cute. Jim Ashley era Întruchiparea felului În care Îmi Închipuiam că Îmbătrânesc eroii taciturni din romanele de dragoste. Din păcate, Betty era probabil varianta feminină. — Dar, Jim, Închisoarea e ceva mai departe! Nu e ca și cum Sam ar locui chiar vizavi! exclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o clipă În brațele ei, Își făgăduiește să rămână În preajma ei În toate serile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În memorie, obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al miracolelor și al minunilor, cu palmieri și bananieri, leagănul acela imens care se întinde între munții Iehuda și munții Moab, părea că și chipul său se întunecase, obrajii îi atârnau pe maxilare fără chef, pielea de sub bărbie forma o cută căzută, este năpădit de o stare rea, iar eu sunt aceea care trebuie să îi stea în cale, mă stăpânesc încă o dată, numai de nu am asmuți bestia aceea conversivă asupra noastră, bestia aceea care ne însoțește tăcută, târându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]