821 matches
-
de gând să pun capăt mult prea îndelungatei mele șederi forțate la Bologna. M-am grăbit să accept propunerea, spunându-mi că o călătorie alături de Giovanni va fi extrem de plăcută și de lipsită de primejdii, deoarece nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a spus, iar pentru a-și dovedi bunele intenții, Clement al VII-lea a decis să-i trimită înapoi pe mercenarii pe care-i recrutase. Dar, cu toate astea, armata imperială nu și-a oprit înaintarea. Ofițerii care au cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse Alpii cu șaizeci de mii de oameni și că avea să-i atace pe imperiali din spate. Știrea nu s-a confirmat, iar oastea Ligii n-a cutezat să intervină, deși ar fi putut recuceri Roma fără nici o greutate și i-ar fi putut decima pe soldații germani, care se lăsaseră acum cu totul în voia jafurilor, orgiilor și beției. Demoralizat de nehotărârea și de lașitatea aliaților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o pâclă încețoșând timpul, atât de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-au mai rămas atât de puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le aflu. La policlinică, ieri, să-mi prescrie rețeta pe luna în curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ș-acum tu voinice, zise, mi-i fi ginere. - Ba nu, 630Altă fată, împărate, tare dragă îmi căzu. Am un frate-nsă de cruce, tot fecior de împărat Și de mult ți-era s-o ceară, deși nu s-a cutezat. Uite-l ice. Dară fata se cam uită vrând - nevrând, Că tot pe Călin Nebunul l-ar fi vrut ea mai curând. 635Cîndure că cu feciorul era mai de o potrivă La a ochilor lui jele s-a muiet mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vorbă să iasă, Să spue ce dor Mă face să mor, În inimă-mi este Răul făr de veste. Întreb. De ce să fii iubit În gânduri risipit? Răsp. De voi mi ie teamă, Vă spui voi dați seamă, Să nu cutezați Suspinul să-mi furați. Ah, cuget putere, Când mințile-mi piere, Uită că mă vrea Cu moarte mai grea Pe mine să piarză, Pe voi să vă arză. No. 25 Acum orice ceas și ori ce minut Asupra mea vrăjmaș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe lângă Profirica lu‟ Baltag, cu care era „în vorbă“, și se duse direct la Anuca, s-o ia de mână de lângă Sultan și Pârvu: - Hai, fa Anuco... hai, ș‟om juca! a zis el cu pălăria trasă pe ochi; nu cuteza s-o privească în lumina ochilor, simțea că l-ar fi biruit. - Nu, nu pot Lisandri! ..zise ea după o clipă de gândire, văzându-l cam amețit. - Cum, fa... nu vrei? ridică el glasul ofensat. - Nu pot, ți-am spus
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă din partea scriitorilor, în general, perfecțiunea, poate că acum este înșelat în așteptările sale, văzând cum acest scriitor, în particular, a cutezat a încălca atare convenții sociale, care se referă la intimitatea persoanei, repetând întruna că așa ceva nu se face, nici chiar pentru un scop atât de distins și de înălțător, precum este literatura, bunăoară. Însă pe cine dintre noi toți nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar trebui deloc. Doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca să le fie folositori celorlalți și să construiască un viitor mai bun pentru poporul lor. Asta este ceea ce voiam eu. De asta mi-au căutat o vină oarecare ca să mă acuze când m-au trădat și de asta n-au cutezat să mă împuște. — Or fi avut vreun motiv ca să te trădeze. — Nu le permiteam să fure - surâse. Am vrut să am un guvern de oameni cinstiți, fără să-mi dau seama că nici o țară nu are destui oameni cinstiți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; 33. dacă mi-am ascuns fărădelegile ca oamenii și mi-am închis nelegiuirile în sîn, 34. pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim atac și, la guițatul lor, va veni turma care va nimici cu o furie oarbă pe oricine ar fi cutezat să-l deranjeze pe unul dintre membrii ei. Nu, nu era ușor să vânezi un huangana. Nici măcar nu era de-ajuns să-l ucizi și să fugi. Treabă zadarnică, pentru că frații din rasa lui îl devorau de îndată, iar vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lectura lor. Îl ispitea gîndul de a se opri puțin ca să le citească, dar o asemenea ispită măruntă nu se potrivea cu aprigul său dor de aventură. Da, astă seară va săvîrși o faptă pe care nici un alt pacient nu cutezase s-o săvîrșească Înaintea lui: va intra nesilit În „Pavilionul special“. În timp ce cobora tiptil, cu băgare de seamă, scările, Îi veneau În minte cuvinte ca „pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse, dar, cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stoicism de către croitor: „În ceea ce mă privește, nu mai am nici o speranță, absolut nici una!“ Da, accentul căzuse pe primele cuvinte: În ceea ce mă privește, ceea ce Însemna că pentru el, numai pentru el, bătălia se terminase. Mai mult decît atît nu cutezase să spună, dar era destul de clar. Rowe vîrÎ mai departe fise În aparat; deși rațiunea Îi spunea că era inutil și că singurul lucru Înțelept era să-l pună la curent pe domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de clasa I: ca refugiat, trăia din Împrumuturi; și apoi, era prietenul și confidentul lui lady Dunwoody, așa că trebuia să călătorească „În stil mare“. O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să se laude că băiatul lui va fi, cândva, "subsecretar de stat" și că va locui "într-un bloc, la etaj". Curios e că nu se avânta niciodată să zică "ministru". Invariabil, se oprea la o treaptă inferioară. Probabil, nu cuteza să treacă de o anumită limită, nici măcar sub influența rachiului. Cei cărora le destăinuia acea aspirație nu știau, cu siguranță, cu ce se îndeletnicește un "subsecretar de stat". Dar din faptul că "subsecretarul" era "de stat", înțelegeau că era vorba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care înotau rațe și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
până nu îngheață apa. Mare-i Dumnezeu! Treci, frățioare! îi suflă sticletele. La acest ceas întunecat bine-ar fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de zeci de ori: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se iscălea, desena o floare, caligrafia "Calcutta", "Îmi pare rău", "De ce?", sau improviza versuri în bengaleză. Iar eu, când nu-i puteam privi ochii, vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam să o rog să înceteze. ― De ce nu vrei să-rai spui că nu-ți place să să scriu în timp ce d-ta vorbești? mă întrebă ea brusc, privindu-mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate care m-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o sărut pe Maitreyi. Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o seninătate nefirească în sufletul meu, deși taina și miracolul din jur mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]