805 matches
-
și cu ei domnul îi lovea pe cei ce încercau să aprovizioneze armata regelui. Wapowski relatează că în ciocnirile care au avut loc, polonii s-au dovedit mai bine înarmați și au provocat pierderi atacatorilor, din care cauză moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea o luptă deschisă cu polonii.” Cronicarul are dreptate doar în parte. Moldovenii, folosind tactica tradițională, n-au atacat niciodată un dușman superior în câmp deschis. Cronicarul lituanian este de altă părere. Ștefan interceptase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru a nu suferi pierderi. Ei au evitat mereu o confruntare serioasă în câmp deschis, deoarece adversarul era mai numeros și mai bine înarmat cu platoșe, cu tunuri și alte unelte de război. Dar, chiar Wapowski scria că moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea lupta deschisă cu polonii, care aveau steagurile adunate la un loc”, adică se organizaseră în linie de bătaie. În ziua de 29 octombrie a avut loc lupta de Lențești. Conrad de Mazovia a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
comportă valențe estetice, direcționând efortul muscular către preocupări artistice. Nu întâmplător, fecioara deține secretul rezistenței, de la cântecul măiestru la dans nefiind decât pasul de la static, la eliberarea motorie: „Juca atât de frumos, atât de năpraznic, încât nici unul din cei care cutezau să joace cu ea nu rezista atât de mult. Au fost fii de principi care au picat jos morți, alții au părăsit curtea bolnavi de piept.. .”. Încercare voinicească cerută de împăratul din Arian al Mic I(30) face săritul peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și Rusia Sovietică, se va implica cu verticalitate și curaj, cu o diplomație inteligentă - inspirată măcar de I. I. C. Brătianu, Take Ionescu sau Titulescu -, acum constat cu regret că nu a atins nici măcar nivelul lui Nicolae Ceaușescu - comunistul care a cutezat să-i spună „Nu !” lui Brejnev, susținând dreptatea cauzei românești. Cinismul folosit de Rusia postsovietică în așa-zisele dezbateri cu partea română pe tema Tezaurului, joaca de-a șoarecele cu pisica cu diplomații și factorii de decizie de la București, îndepărtează
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
era urmat îndeaproape de o numeroasă armată rusească. La 7 octombrie, într-o proclamație adresată moldovenilor, el îi informa că forțele lui vor străbate Principatele, după care vor trece Dunărea. Nu exista nici o temere față de represaliile otomanilor: "Dacă turcii ar cuteza să pătrundă în Moldova, o forță atotputernică era gata să le pedepsească îndrăzneala."10 La început, nu a existat nici un motiv de îndoială asupra asigurărilor Eteriei. Andrea Pisani, consulul rus la Iași, nu a făcut nimic ca să-i dezmeticească pe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păn la capăt!, problemă mare, vocabular sărac, dezacorduri, de, n-avusese timp de școală, luat cu activitatea muncitorească, acu urma liceul la seral, sigur, lua numai cinciuri, și la literatură, și la rusă, mă rog, cinci pe linie, cine dracu cuteza să-i pună lui, ditamai prim-secretarul raional, altă notă decât nota cinci! Gârmoci a făcut o pauză absorbit de această chestiune a exprimării corecte pe care își propusese cu avânt revoluționar s-o soluționeze și pe urmă a adăugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pusese stăpânire pe el. Era, pe de o parte, bucuros, ar fi sărit în sus de bucurie și nu-i venea să creadă: scăpa din locul acesta sinistru, scăpa așa, deodată. În urmă cu o săptămână, nici n-ar fi cutezat să viseze așa ceva. Pe de altă parte însă, era copleșit de îngrijorare: ce-i va aduce în realitate noul pas, se va termina calvarul său, va duce, în fine, o viață cât de cât normală? În plus, mai avea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine. Îmi vine să sar în sus de bucurie, pe undeva mijise în mine speranța că asta era surpriza pe care mi-o sugera atât de apăsat condorul care vorbește. Dar nu cutezasem să iau în serios această ipoteză formidabilă. Da, da, îmi vine să sar în sus de bucurie, dar mă abțin, îmi stăpânesc emoția, învăț să mă comport și eu cum se cuvine, nu ca un copil fără minte, vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul înfășat în pânză roșie, nișa avea ceva dintr-un loc ciumat. Nu numai că nimeni nu cuteza să-și apropie biroul de ea, dar nici femeia de serviciu nu se grăbea să-și ascundă acolo gălețile. Era ca și cum toți gândeau că Stalin nu era mort de-a binelea, că era numai o provocare. Cine-și băga scaunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Și atunci răspunsul? Mai trebuie Dumnezeu? Nenorociților! Copii fără tată! Crescuți prin buruiene! Răspunsul pentru voi nu poate fi altul și altfel de cât acela cum îl dădu odată cineva, un credincios venind de la Lourdes, din Franța. Un oarecare domn, cuteză a o întreba pe o persoană ce se întorcea de la Maica Domnului din Lourdes, zicându-i în batjocură: - „Ei, d-ta ai fost acolo, și, bine, ai văzut-o pe Maica Domnului? - Ai stat de vorbă cu dânsa? - Domnule, răspunse
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
le știam pe de rost cu zecile, fără să le fi învățat vreodată dinadins. Ele priveau îndeaproape viața mea, da, asta era, îmi vorbeau și se învățau pe de rost de la sine. Îmi plăceau atât de tare, că nici nu cutezam să cercetez cum sunt făcute. Mai cred și azi că ceea ce le e propriu acestor doi autori nu-ți poate dezvălui nici o privire, oricât de atentă. Apoi am început să decupez cuvinte din ziare. Mai întâi asta m-a făcut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
satul. Veneau de la oraș. Proaspăt școliți, tinerii supraveghetori își începeau cariera într-un sat prăpădit, distingându-se prin amenințări, interogatorii, arestări. Satul avea 405 case și în jur de 1500 de locuitori. Toți umblau cu spaima în oase. Nimeni nu cuteza să vorbească despre asta. Chiar dacă nu pricepeam, fiind încă un copil, substanța fricii, sentimentul fricii mi se încuibase în creier. Toți din familia mea erau vătămați. Bunicii, considerați „exploatatori“, fuseseră desproprietăriți de ogorul lor și de prăvălia de coloniale. Peste
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul ori invidia. Doar știa tot omul că în mulțimea de gură-cască foiau turnătorii. O observație spusă cu jumătate de gură, și tot ar fi fost prea mult - iată o certitudine bine-nfiptă în scăfârlia tuturor. O vorbuliță
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective, a unei așteptări. Jumă tatea plină e un fapt împlinit, nu te mai incită. Am cutezat odată să-l contrazic pe domnul Andrei Pleșu, care le recomanda bătrânilor contemplația, recapitulările, concentrarea curiozității doar pe esențe. Dimpotrivă, eu cred că motorul supraviețuirii e vitalitatea, dina mismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
exemplul și îndemnurile sale constituind cuvântul de ordine al înseși devenirii noastre. Și nu suntem și nu vom fi niciodată la capăt de drum, mult a fost și mult înainte este. Partidul ne învață, ne cere să gândim avântat, să cutezăm îndrăzneț, să conturăm lucid chipul țării de mâine. Dorindu-i întâiului om al Republicii Socialiste România ani mulți, sănătate și bucurii, știm și înțelegem că acelea vor fi și bucuriile noastre, ale comuniștilor români. Că el este sufletul țării. Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această privință : „Există puține case valahe În care să domnească ordinea și curățenia. Numai un călător căruia nu-i este scârbă și e gata la orice poate cuteza să ia loc la masă”, scria Franz Griselini În 1780. Chiar și interiorul caselor boierilor români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea secolului al XIX-lea, În vizită la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
familiei ei, pentru a ne petrece sărbătorile de iarnă și trecerea în noul mileniu la Washington. Din acel moment, într-un timp record am început să ne pregătim pentru această călătorie la care nici în visele cele mai îndrăznețe nu cutezam a ne gândi. Pentru Liviu în mod special a urmat o perioadă extrem de precipitată deoarece Dana i-a sugerat să ia cu el câteva lucrări cu care să testeze „piața” americană... Pentru mine au fost mai mult emoțiile și amintirile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
total devotată artei teatrale. Căuta cu aceeași seriozitate și pasiune intensitatea dramatică și perfecțiunea muzicală. Era impresionant În special momentul În care Calaf găsește răspuns la ultima dintre enigmele cu care Turandot reușea să-i distrugă pe toți cei ce cutezau să o pețească. Ghicind, Calaf triumfa, și Turandot-Gwyneth, care se apropia până la doi centimetri de gâtul celui pe care Îl sugruma de obicei imediat ce nu găsea răspuns, de data asta se prăbușea la picioarele tenorului șocată, Învinsă și Îndrăgostită pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al muncii, al creației dăruită oamenilor: "Nu dai nimic dacă nu te dai pe tine însuți"; înfăptuirea a ceva ce n-a mai fost făcut de nimeni. Nu contează că n-ai reușit. Important este că ai încercat, că ai cutezat, chiar dacă ai fost înfrânt. Nu aspira către glorie, ci către împlinirea unui destin. Conflictul este cu atât mai dramatic, cu cât aflăm că personajele, evenimentele sunt reale, au girul autenticității documentare, al "adevărului istoric". Prin încorporarea în proză, în dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai cu seamă moldovenilor! Moldovei! Vouă! Voi ați dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mahomed El Fatih nimic nu-l scoate din papuci mai mult ca batjocura. Să-l batjocorim, deci! Nu mai avem ce pierde... Și, cum cea mai bună apărare este atacul, să-l înfruntăm, deci! Nimeni nu cutează? Ei bine! Noi cutezăm! Tot ne place nouă, figura ceea cu coada... Ce zici, Preafericite, îl întreabă pe Teoctist, mai pui o vorbă bună Acolo Sus? Poate facem rost de încă o minune, ceva, poate fi și "dumnezeiască". Teoctist binecuvântează: Să dea Domnul! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în vis. Și ce ți-a spus? "Pleacă!" mi-a spus, îngână ea înăbușit, sughițând. "Voichițo, mi-a spus ea, Măria sa e Domn mare! Tu... tu cine ești? O... o biată fată, ostatică în colivia de aur a Măriei sale. Ai cutezat să ridici ochii vrăjită asupra Domnului și Stăpânului tău!" Până când?! suspină ea. Până când?! Și-apoi?!... Apoi?! Ce va fi apoi?! Ștefan o mângâie pe creștet: Aiasta-i? Adevărul e că "Măritul Domn și Stăpân" e ostatic în mica colivie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spinare, am îngenuncheat dinaintea tronului și-am căpătat iertare. Mârâiam noi pe-nfundate, dar de jucat jucam țonțoroiul cum ne cânta Vodă, că apucase strâns frâiele domniei și n-aveam loc de-ntors "Mărire ție, Doamne! Mărire ție!" Ce puteam face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie, ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetișor, pe gânduri. Și... și, fără Cazimir, nu știu zău... Poate... poate, găsim o cale de mijloc, îi ține isonul Vlaicu. Nu există cale de mijloc! i-o retează Ștefan. Ori, ori! Nu-i o nebunie? se îndârjește Stanciu. Nu cutezăm prea mult?... Desigur, cutezăm! recunoaște Ștefan. Și vom face nebunia aiasta!... Dacă altfel nu se poate, o vom face! spune hotărât și bea din ulcică. Ne-o prăpădi de tot, păgânu', bălmăjește Juga. Să... să le dăm ce le-om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]