1,517 matches
-
argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște nefirească domnea pe mare, deși aceasta nu avea aspectul pe care-l capătă într-un calm plat; în acea dimineață, cînd lunga dîra de lumină proiectată de soare pe ape semăna c-un deget de aur pus asupra lor, pentru a le porunci să păstreze cine știe ce taină, cînd valurile catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aveau un avans considerabil față de ale noastre. în total erau opt balene - un cîrd de mărime obișnuită. Vizibil alarmate, înotau ca repeziciune contra vîntului, atingîndu-se una pe alta, întocmai ca niște cai înhămați la același atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vizibil alarmate, înotau ca repeziciune contra vîntului, atingîndu-se una pe alta, întocmai ca niște cai înhămați la același atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
compacte, pe actuala linie a Tropicelor și cînd pe întreaga întindere de 25.000 de mile a circumferinței acestui glob, nu se vedea nici o palmă de pămînt locuibil. Atunci, întreaga lume aparținea balenei; acest rege al creațiunii și-a lăsat dîrele de-a lungul actualelor lanțuri ale Anzilor și Himalaiei. Cine s-ar putea lăuda cu un arbore genealogic ca acela al leviatanului? Harponul lui Ahab făcea să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrăjită; de cîte ori corabia își vîra bompresul în valuri, el își îndrepta privirea spre razele strălucitoare ale soarelui, iar cînd Pequod se lăsa pe spate, își întorcea privirea spre pupa și vedea cum aceleași raze aurii se contopesc cu dîra statornică a vasului. Ă O, scumpa mea navă, parcă-ai fi un rădvan oceanic al soarelui! Hei, neamuri din fața provei mele, vă aduc soarele! Puneți la jug talazurile! Hei, ia uitați-vă ce tandem: eu și soarele, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al undelor despicate ritmic; iar înapoia monstrului, apele albastre se amestecau în valea mișcătoare a dîrei sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît de ghearele a sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drept compas. Căci, după ce a fost urmărită și reperată cu atenție vreme de multe ceasuri, pe lumină, traseul ei nocturn este stabilit aproape cu aceeași precizie de către vînător, ca linia țărmului de către pilot. Pentru vînătorul acela uimitor de iscusit, o dîră pe apă este o urmă aproape la fel de concludentă ca una trasată pe pămînt ferm, el dezmințind astfel proverbiala vremelnicie a semnelor scrise pe apă. Și, așa cum itinerariul puternicului leviatan de fier al trenurilor moderne e cunoscut în amănunt, în așa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
singuratic de pe arborele-trinchet fu înlocuit încă o dată de o armată întreagă de marinari, care se cațărară în arboradă, ocupînd aproape vergă cu vergă. Ă O vedeți? strigă Ahab. Dar balena încă nu apăruse. Ă Totul e să ne ținem după dîra ei, e semnul cel mai sigur. Ține drept cîrma, tot înainte, timonierule, ca și pîn-acum! Ce zi frumoasă, iarăși! N-ar putea fi mai frumoasă, nici măcar dac-ar fi cea dintîi zi a unei lumi noi, menite să slujească drept
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plasa stratul protector. Îl puteți folosi pentru toate legumele, în afară de ceapă. Viermii de pământ, lucrători neobosiți ai pământului Viermii de pământ, mai cunoscuți probabil sub denumirea de râme, înghit resturile vegetale din pământ pentru a le transforma... în îngrășământ. Micile dâre cafenii pe care le puteți observa în grădină nu sunt, de altfel, decât aceste „substanțe eliminate” de râme, foarte bogate în fosfor și în potasiu. Capitolul 4 Ce trebuie să știți despre cultivarea legumelor Ce veți planta? Rotația culturilor Unul
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
aprilie. Ouăle sunt depuse în sol sau la baza plantelor și se deschid în mai puțin de o săptămână. Daunele pe care le poate cauza Musca verzei atacă familia verzei, țelina și sfecla. Larva sapă sau mănâncă suprafața rădăcinilor, lăsând dâre de culoare cafenie. Plantele se chircesc, frunzele inferioare se decolorează, se ofilesc la soare și mor. Musca verzei poate, de asemenea, să transmită maladii bacteriene și ciuperci. Ce puteți face? Procedați la rotația culturilor, așteptând trei ani între fiecare plantare
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
substanță lipicioasă. Limax Daunele pe care le poate provoca Limaxul și melcul cu cochilie atacă legumele din familia verzei, salata verde, cartofii, florile, fructele mici etc. Iarna, limaxul se hrănește cu rădăcini. Limaxul este activ noaptea; mănâncă frunze, lăsând o dâră vâscoasă care devine strălucitoare când se usucă. Ce puteți face? Ca și în cazul altor dăunători, puteți rezolva problema eliminând posibilele adăposturi ale insectei: de exemplu, nu veți lăsa nici o grămăjoară de resturi de plante sau de buruieni să putrezească
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că Popa ștergea încontinuu dâra lăsată de acesta. A doua zi au luat-o de la capăt, iar Popa a fost bătut la palme, la tălpi și unde se nimerea, pus să facă 300 de genuflexiuni cu mâinile în sus, lovit și călcat cu picioarele. Dumitru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de vorbă/ despre toate astea”. Cu timpul, dezabuzarea s-a înțelepțit în resemnare, curajul pufos a devenit tristețe cuminte („se face întuneric ca și cum/ deodată lumea s-ar ascunde/ sub burta unui uriaș iepure”), iar „trăitul cu picioarele pe pământ” lasă dâra cenușie a ratării să mărturisească un timp propice deznădejdii: „decât să scrii/ poezii mai bine ai face/ o Muncă Folositoare/ să repari ceva pe lângă/ casă de pildă/[...] am luat în mână o cheie și o bucată/ de șmirghel/ și uitând
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
-și piardă aerul acela indiferent, am priceput că era pur și simplu vorba despre o îndelungă deprindere cu primejdia. Am ajuns într-un cartier pe care nu-l cunoșteam și care, la câteva străzi distanță de lupte, părea ațipit. Doar dârele de fum de pe suprafața galben-cenușie a caselor și cartușele goale pe care alunecam, mergând, trădau prezența războiului. Am străbătut o curte care dădea într-o alta și ne-am oprit în fața unui pasaj îngust, ce ducea cu gândul la intrarea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unui pasaj îngust, ce ducea cu gândul la intrarea într-un labirint. Vreo șase soldați care se adăposteau de soare ieșiră de acolo, ne percheziționară, apoi ne lăsară să pătrundem înăuntru. Ferestrele, protejate de panouri metalice, decupau în întuneric lungi dâre de lumină. Privirea se tăia parcă în lamele acelea strălucitoare. După câteva clipe de orbire, am văzut doi paznici, unul, ghemuit lângă ușă, cu automatul pe genunchi, celălalt, privind spre stradă prin interstițiul dintre două plăci de oțel. Alți doi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui, o clipă mai târziu. Vorbea cu o voce monoton, ca și cum s-ar fi adresat sieși, iar istorisirea lui continua deja de câtva timp. În mod uimitor, litania aceea izbuti să se impună peste furia valurilor și isteria vântului, ca dâra egală și dreaptă a unei torpile pe o mare agitată. La început, ruga mea repetată („Nu vreau să mor... Nu acum... Nu vreau...“) și mai ales rușinea de a o fi rostit mă împiedicaseră să-l urmăresc. Dar, cum ceea ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tău argument. N-am încercat să relativizez cuvântul lui de condamnat. Cu un minut înainte de a muri, avea dreptul la absolut. Te priveam în timp ce vorbeai și observam cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în părul tău, vena care imprima pe tâmplă un fin desen vinețiu... Ai întrerupt privirea aceea, prea insistentă, desigur, scoțând din geantă un ziar: „Citește asta...“ Era o coloană îngustă, care anunța moartea unui anume
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
blând cu cenușă caldă încă, îl întoarse, îl spălă, mai aduse apă din râu, o puse și pe aceasta la fiert. La fiecare nou jet, mirosul înțepător de murdărie și de pământ se risipea un pic mai mult, purtat de dâra negricioasă care se pierdea în apa râului. Din trupul acela feminin se degaja acum aroma frunzișului tânăr, muiat în apă caldă. Revenind la viață, femeia ridică pentru întâia oară capul și se uită la Nikolai cu o privire care în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere. Imaginea acelui lemn deschis la culoare, gata să se înalțe în chip de perete al unei izbe, era o făgăduială de fericire. Sărmana cu duhul dormea cu gura
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu mai avusese timp să se ridice. Masa urlătoare îl acoperise cu umbra ei, nodurile de oțel ale unei șenile scrijeliseră pământul chiar deasupra obrazului său. Se simțise pentru o clipă tras înăuntrul măruntaielor mașinii. Mirosul acid al metalului, apoi dâra verde-albăstruie a eșapamentului îi umpluseră plămânii... Din cealaltă parte a tranșeei, prin duduitul motoarelor, ajungeau până la el țipetele și pârâitul trupurilor sub șenile... Noaptea, prăvălit printre câțiva supraviețuitori din compania sa, într-o pădurice de brazi, pândi întoarcerea acelor secunde
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pală de vânt. Dar trupul nu mai aude nimic. Sfârșitul. Urechile încep încetul cu încetul să audă iar. Tăcerea. Țârâitul unui greiere în iarba dintre două șiruri de sârmă ghimpată. Și, prăbușit lângă peretele unei barăci, soldatul acela cu o dâră largă de sânge pe piept. Și țipătul lui („apă!“) care nu e pentru ceilalți decât dovada auzului regăsit și a vieții lor intacte. Soldații se duceau și veneau prin lagăr, ca niște alergători care, după cursă, se plimbă de colo-colo
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Din când în când, Pavel cobora în satul gol, unde găsea câte o unealtă de dulgher, câte o cutie de cuie, un amnar vechi cu iască... Într-o zi văzu, întipărite în colbul gros al uliței, urme de roți. Recunoscu dârele lăsate de o mașină militară de teren. Trecură câteva luni, mașina nu mai apăru. Nu-i spuse nimic femeii. „Nevestei mele“, își spunea adesea. Refugiul pe care și-l construiseră în străfundul stâncos al unei mici văi se afla la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un om bătrân, într-un loc pierdut în mijlocul câmpurilor fără viață, un om pe care-l știam hăituit, ajuns la capătul puterilor și care nu era nicăieri la el acasă, un om care îmi spunea, în timp ce-și ștergea dârele de apă de pe chip: „Acum, cunosc aproape exact ziua când a fost executată.“ Însă această precizie făcea încă și mai neverosimilă moartea pe care o anunța și necesitatea de a lega această moarte de tine, încă atât de intens vie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zăresc primele trepte ale scării care se pierde în tenebre și întorc ochii, ca niște copii care ar cuteza să facă primii pași pe scara unei pivnițe. Pe un drum transversal, care vine dinspre nord, se vede apărând o lungă dâră de praf: o companie trimisă în recunoaștere. Un blindat ușor, o mașină de teren, soldați care sar deja din ea, aleargă spre mulțimea adunată la răspântia drumurilor. Femeile tinere încep să plângă, să râdă, să-i îmbrățișeze pe soldați. Prizonierii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de moloz. în picioare rămase doar poiata lângă care se refugiase oarba. Nevestele muncitorilor adunară din casă țoale și cioveie, clituindu-le lângă bătrâna care, cu privirea goală, sta neclintită. îi tremura doar bărbia iar pe obraji îi curgeau, tulburi, două dâre ude. Voioși, copiii încărcau lemnele într-o remorcă și cărau snopii din acoperiș sub malul gârlei, să le dea foc. - Bunică, strigă către oarbă unul din ei, a zis mama să vii la masă ! O fetiță se apropie de ea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]