826 matches
-
pe margine un băiat care mă admira. Avea o frumusețe ireală, ceea ce n-am mai Întâlnit până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De sportivitate Încă nu sunt convinsă. Frumusețea lui era bărbătească, dură și În același timp sentimentală. Aș vrea să-l mai văd o dată... Dar ar fi un imens noroc să găsesc În el ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putut decât să pierd de pe urma ta, sus, mândrie și dominație asupra tuturora, jos, Dinu, sus individualismul, sus aviditate de glorie, jos lupta vulgară pentru fericire, sus voință și desconsiderare a tuturor. Voi intra În luptă cu capul sus, cu fruntea dârză și cu pumnul strâns. De azi Încolo, Dinu va fi cucerit prin alte metode decât acum, metode În care mândria va ocupa primul loc, iar adorarea lui ultimul. Veți vedea voi, bestii umane! 7 aprilie 1960 (joi) Azi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mare - acela al dragostei. Nu pot iubi decât pe himera Arthur, deoarece viața nu-mi oferă decât caractere mici, josnice și suflete goale sub masca frumuseții. În cercul În care mă aflu n-am găsit nici un caracter corespunzător ideilor mele - dârz, sincer, puternic. Totul va dispărea. Dar În schimb, În loc să plâng, Îmi unesc toate forțele și Încep un antrenament serios și intens de vară. Trebuie ca la iarnă să cuceresc titlul. Sunt avidă după glorie, visez o dragoste pe care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea mă deformează, iar această deformație este permanentă, accentuând ura pentru oameni. Dacă firea mea ar fi asemenei cercului de materie plastică, aș reveni la forma inițială imediat după Înlăturarea forței. Dar eu nu revin. După fiecare lovitură devin mai dârză, mai individualistă, iar la un moment dat, când cele două puncte opuse ale perimetrului cercului meu se vor atinge, nici o forță din lume nu va mai avea efect asupra mea, pentru că atunci voi fi un ghem de oțel, unic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să fii distrusă. Luptă, că așa ți-e firea, dar smulge-te din lumea care te-a batjocorit, te-a umilit, de multe ori te-a distrus fără milă. Tu nu aveai apărare, ei loveau și fruntea ta atât de dârză se pleca, nu, nu mai trebuie să se Întoarcă acele zile, nu le-aș mai putea suporta. Acum l-am Întâlnit pe Marin, trebuie să-l păstrez cu orice risc, căci Încă unul ca el nu cred că mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noi o privim ca o stare normală! Asta e buba cea mare! ― Uneori și lupta e inutilă! murmură Herdelea, convins. ― Iacă, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
timp, Cosma Buruiană își zicea că are să-și aprindă paie-n cap cu declarația de renunțare și se hotărî să tacă mâlc deocamdată. Plutonierul Boiangiu, în urma unui vis pe care nevastă-sa i l-a tălmăcit în rău, era mai dârz ca aseară. Aștepta la primărie să sosească Pravilă cu rezultatul descinderii. Trimisese să-i aducă cincisprezece bănuiți din Vaideei și alți zece din Amara, care se și aflau în curte și pe care tocmai se pregătea să-i instruiască. Voia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-aș fi cunoscut c-au umblat! zise primarul cu o sinceritate care îi îmbujoră fața. ― Nici un hoț nu mărturisește de bunăvoie când n-a fost prins asupra faptului, spuse Boiangiu dârz. După plecarea lui Grigore, primarul mai rămase la sfat nițel cu Boiangiu. Pe Grigore îl respectau, dar de Miron Iuga le era frică. Va fi deci cuminte să meargă Pravilă după-prânz să raporteze bătrânului cum au lucrat și ce le-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o stâncă, strângea hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi semăna, parcă i-ar fi fost soră, și la înfățișare, și la temperament. Generalul Dadarlat în schimb, cu toate că avea o inimă ca untul proaspăt, părea fioros ca un haiduc mai ales din pricina mustăților mari, negre, vopsite, cu vârfurile răsucite dârz, care contrastau cu părul de pe cap, rar și cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după îndemnurile rele! Voi sunteți talpa țării, voi... Luca Talabă, care din toate vorbele ce le auzea înțelegea numai că se duce Babaroaga și că toate alergăturile și cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai stăpâni și izbucni deodată dîrz: ― Apoi, domnule, de ce să ne ia alții pământul... Nu avu răgaz să isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Trifon Guju. ― Tu crezi că am să te întreb pe tine, prăpăditule? se revoltă Miron Iuga. Asta vă mai lipsea, obrăznicia!... Aideți, am terminat cu voi! Să-mi curățați locul numaidecît! ― Apoi așa nu-i bine, cucoane! făcu Luca Talabă dârz. Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti până ce se goli curtea. Apoi porunci scîrbit: ― Bumbule, închide porțile! 7 A doua zi, duminică, pe când ieșea lumea de la biserică, se răspândi vestea că adineaori ar fi trecut prin sat doi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin sate țăranii, ca duminica, mai pe la cârciumă, mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i se părea că în ochii lor lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de asta, măi creștini?... Dar tu, Toadere, că te văd cu gura mare, tu împarți averea ta cu alții? Ia spune pe șleau, să te auzim! Cei ce erau mai aproape întoarseră capetele râzând spre Toader Strîmbu, care însă răspunse dîrz: ― Eu aș împărți, cucoane, dacă aș avea ce, dar n-am! ― Cum n-ai, băiete? insistă Miron. Dar casă n-ai și peticul de pământ pe care-i casa nu-i al tău? ― Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pricepe batjocura și se opri în mijlocul lor, zicînd: ― De ars văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla chiar în fața lui, întunecat și dârz. Mogoș dădu din umeri, fără a răspunde. În locul lui glăsui Trifon Guju: ― Datoria matale lasă c-o știm noi... E ușor să bați oamenii când ai puterea în mână, să-i chinuiești! ― De, dacă așa e slujba, Trifoane? făcu Boiangiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. Porni înapoi cu ochii la conacurile lui, deasupra cărora se zvârcoleau luminile focului. Și iar murmură dîrz: "Asta nu se poate!" Capitolul X SÎNGELE 1 În zorii zilei de vineri, țăranii din Amara se sculară fiecare cu grija să nu-i ia ceilalți înainte. Unii mai sârguitori au cărat până noaptea târziu de la conacul arendașului ce-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în același timp mai dârz și încruntat: ― Uite că nu ies, cucoane! Nu vreau să ies!... Că nici nu mai e curtea dumitale și nici n-am poftă să ies, uite-așa! ― Nu ieși?... Din ograda mea?... Să mă înfrunți tu pe mine?... Ei, stai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izgonit. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. Administratorul de plasă îi comunică toate informațiile ce le avea asupra situației din comunele răsculate. Nu erau deloc îmbucurătoare, mai ales că prevedeau o rezistență dârză din partea țăranilor. Știrile veneau negreșit de la oamenii care au fugit sau au fost fugăriți din sate, răspândind spaimă și groază de puterea, îndărătnicia și sălbăticia răzvrătiților. Totuși Baloleanu, oricât îi tremura sufletul, își păstra aparența de liniște și hotărîre: ― În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând (vorbind) treptat latina, localnicii din regiunea dunăreană n-au uitat brusc idiomul indigen, care a opus o rezistență dârză elementului latin, ceea ce amintește, cu lipsuri și reduceri, acel "sermo rusticus" provincial.55 După toate cele arătate, putem încerca unele concluzii. Un document despre "nașterea poporului român" nu avemla fel nu există vreo atestare despre locul și timpul când s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate laturile vieții omenești, în unele domenii mai multe, în altele mai puține, dar le întâlnim peste tot! Dacă termenii om, bărbat, femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic, sfânt, vrednic, zdravăn, dar și cârn, gângav, gârbov, lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații, grădinar, precupeț, vraci, zidar, zlătar. În agricultură, terminologia esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mării Caspice, armata mongolă condusă de Djebe și Subotai nu s-a mai întors pe același drum, ci a poposit în văile Caucazului, unde a petrecut iarna anului 1220-1221. În acest ținut de margine al Europei, ei au înfruntat rezistența dârză a gruzinilor, apoi, pe versanții nordici ai Caucazului, mongolii au înfruntat coaliția alcătuită din alani și cumani, pe care, după ce au destrămat-o prin mijloace diplomatice, au înfrânt separat cele două populații. Din Caucaz, mongolii s-au îndreptat spre Crimeea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1339 notează de-a lungul drumului comercial ce trecea prin Moldova, legând Marea Baltică de Marea Neagră, mai multe târguri: Baia, Siret, Suceava. Iorga atribuie și el un rol Maramureșului în constituirea statului est-carpatic: din Maramureșul, populat de o românime numeroasă și dârză, se produce "mișcarea de populare" spre răsărit din care va rezulta a doua țară românească liberă, Moldova. Cea dintâi încercare de a face să pătrundă în părțile est-carpatice o inițiativă apuseană este legătura din 1317 cu misionariatul franciscan din Caffa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
declara război, conducătorii Italiei se așteptaseră ca grecii să capituleze imediat sau să cedeze după un război de scurtă durată. Dar Metaxas a adoptat o poziție fermă și a respins cererile italienilor, iar grecii au opus o rezistență surprinzător de dîrză. Practic, la o lună după declanșarea invaziei, soldații italieni fuseseră complet izgoniți din Grecia, iar armata grecească lupta pe teritoriul Albaniei. Militarii greci au adoptat o tactică inteligentă și au exploatat terenul aspru, muntos. Armata italiană, cu echipamentul ei mecanizat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
plăti lemnul adus la pod pentru a-l reface, nici în fața „ezecuției oștenești”. În felul acesta toată greutatea obligațiilor apăsa pe restul populației. Deoarece ea era deja extenuată de havalele sau beilicuri, a răspuns acestor noi obligații printr-o opoziție dârză. Locuitorii târgurilor amenințau cu împrăștierea, meșterii fugeau din ținut în ținut, țăranii fugeau de la lucru, nu se supuneau chemărilor, băteau pe zapcii și se răzvrăteau. Răscoalele țărănești din 1831 și epidemiile au întrerupt lucrările de drumuri. Ele au fost amânate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]